Poetul Emil Brumaru a murit

Poetul Emil Brumaru a murit, sâmbătă seară, la vârsta de 80 de ani.

„Emil Brumaru a murit azi-noapte. Nu îmi vine să cred că a murit – după cum nu îmi vine să cred că a putut exista. Unul dintre foarte puţinii poeţi care au scris Paradisul. A tradus Paradisul în limba română. Şi, deşi ştiu cât a iubit lumina în care e acum, sunt extraordinar de trist pentru el. Şi pentru noi. Să-ţi fie Paradisul pe măsură, Emil Brumaru!”, a scris Radu Vancu pe Facebook.

Trupul neînsufleţit al poetului Emil Brumaru va fi depus luni, începând cu ora 10.00, în holul central al Palatului Roznovanu, potrivit anunţului Primăriei Municipiului Iaşi.

Toţi cei care doresc să aducă un ultim omagiu scriitorului sunt aşteptaţi la sediul Primăriei Municipiului Iaşi, până marţi, pentru a se reculege şi a scrie câteva cuvinte în cartea de condoleanţe.

Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu” (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava.

S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983-1989) şi redactor (1990-1996) la revista ieşeană Convorbiri literare.

A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, „Versuri” (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi „Detectivul Arthur”.

Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A.

În perioada 1992-2009 a deţinut o rubrică săptămânală în România literară („Cerşetorul de cafea”), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de Iaşi („Gulliver”), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură („Dumnezeu se uită la noi cu binoclul”, „Crepusculul civil de dimineaţă”, „Diabloguri” – împreună cu Veronica D. Niculescu).

A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (2001) şi Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).

Anul trecut, Emil Brumaru a fost recompensat cu Premiul Naţional pentru Poezie „Lucian Blaga”, distincţie acordată la Casa memorială „Lucian Blaga” de la Lancrăm în luna mai.

A scris printre altele „Adio, Robinson Crusoe” (1978), „Dulapul îndrăgostit” (1980), „Ruina unui samovar” (1983), „Dintr-o scorbură de morcov” (1998), „Poeme alese. 1959-1998” (2003), „Opera poetică” (2003, 2005 – ed. revăzută şi adăugită), „Fluturii din pandişpan” (2003), „Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu” (2004), „Infernala comedie” (2005), „Submarinul erotic” (2005), „Dumnezeu se uită la noi cu binoclul” (2006), „Cântece de adolescent” (2007), „Poveşti erotice româneşti” (volum colectiv, 2007), „Ne logodim cu un inel de iarbă” (carte-obiect, 2008), „Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei…” (2008, 2012 – ed. adăugită), „Opere I. Julien Ospitalierul” (2009), „Opere II. Submarinul erotic” (2009), „Opere III. Cerşetorul de cafea” (2012), „Rezervaţia de îngeri” (2013).