Polonia și-a ales președintele

update

Preşedintele conservator al Poloniei, Andrzej Duda, a fost reconfirmat în funcție astăzi seară prin votul copleșitor al polonezilor, care au respins candidatura primarului liberal-progresist al Varşoviei, Rafal Trzaskowski, reprezentantul formaţiunii politice de opoziţie, Platforma Civică.

În timp ce frecventa Liceul Jan III Sobieski din Cracovia, Andrzej Duda a fost membru al Mișcării pentru Cercetășie din Polonia⁠. În 1994 s-a căsătorit cu Agata Kornhauser⁠, fiică a poetului Julian Kornhauser⁠. Din această căsnicie a rezultat o fiică, Kinga, născută în 1995. În 1996, a obținut diploma Facultății de Drept și de Administrație a Universității Jagiellone din Cracovia.

Atlantist convins, catolic patriot și mare admirator al Papei Ioan Paul al-II-lea, președintele Duda este principala voce conservatoare a Europei și un prieten de nădejde al administrației Trump.

G. S. Jivănescu, 12 iulie 2020

Polonia: „Duminică sau niciodată!“

Acesta a fost apelul de ultim moment al candidatului opoziţiei adresat alegătorilor polonezi înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale de duminică, 12 iulie.

Secţiile de votare sunt deschise între orele 7 şi 21, în ţară fiind înscrişi pe liste mai mult de 29 de milioane de persoane, iar în străinătate – circa jumătate de milion. Cei având peste 60 de ani, ca şi păriţii cu copii sub 3 ani ori gravidele, au prioritate la votare.

In Polonia, comparativ cu turul I, când la ora 12 s-a înregistrat o prezenţă la vot de 24,08%, la aceeaşi oră, în al doilea tur, rata participării a crescut doar cu puţin, atingând 24,73%. Media pe ţară ar fi trebuit să fie mult mai mare pentru a creşte şansele lui Rafał Trzaskowski în faţa preşedintelui Andrzej Duda. Din această perspectivă, rata mai modestă a prezenţei la vot în voievodatele din vestul ţării nu lasă să se întrevadă victoria opoziţiei, deşi sondajele recente îi acordau prima şansă.

Rafał Trzaskowski, devenit candidat abia după ce scrutinul din 10 mai a fost anulat, a reuşit să refacă tot ceea ce Coaliţia Civică [KO] pierduse în precedentele patru luni, fiind avantajat de poziţia sa de primar al Varşoviei. Cu o orientare de centru-liberală, a concentrat asupra sa toată împotrivirea majorităţii conservatoare şi de extremă-dreaptă, ca şi cum capitala ţării ar fi devenit un „Sin City”. Dacă e ca esenţa acestei campanii electorale să fie definită într-un singur cuvânt, acesta e ura. Ca şi în România în noiembrie 2019, nici în Polonia nu a avut loc o confruntare TV în direct între cei doi protagonişti.

Rezerva opţiunilor indecise fiind destul de largă (64,51% – participarea la turul I), o bătălie aprigă s-a dus pentru fiecare vot. In acest sens, preşedintele Duda s-a adresat cu precădere ultra-conservatorilor, Prin vocea liderului de facto al ţării, Jarosław Kaczyński [PiS], s-a exprimat întreaga viziune asupra unei Polonii avându-l drept preşedinte pe Trzaskowski, definit drept „un om fără spirit polonez, fără o inimă poloneză…un «genderyst», care va face ţara de nerecunoscut“, aşa cum au făcut-o guvernările de stânga.

Cu o săpămână înaintea turului II, preşedintele Duda a mai aruncat un as, iniţiind proiectul de lege prin care li se va interzice cuplurilor homosexuale să adopte copii. Astfel de căsătorii nu se oficiază în Polonia, iar Trzaskowski nu a avut altceva de spus decât că nu se opune unei astfel de legiferări. Dacă, spre deosebire de alte meleaguri, interferenţa Rusiei nu poate fi invocată din lipsă de aderenţi, multe rele abătute asupra Poloniei sunt, după cele declarate de preşedinte în campanie, din cauza străinătăţii.

Dacă ideologia LGBT ar fi o revendicare evreiască, iar infiltrarea unor imigranţi musulmani ilegali – o ingerinţă a Bruxelles-ului, prin cota stabilită de UE, în ultimă instanţă, acesta, aflat în conflict deschis cu mass-media germană, şi-a întrebat auditoriul: „Ce vreţi, să vă voteze nemţii preşedintele?…“ Pentru dreapta conservatoare şi pentru extrema-dreaptă, de la care se aşteaptă cele 7-8% din voturi care să-i asigure majoritatea preşedintelui Duda (în primul tur, rezultatul a fost 43,50% vs.30,46%), Rafał Trzaskowski nu e decât „marioneta lui Tusk“.

Şi din partea opusă, unde se speră în mobilizarea stângii poloneze anesteziate şi alăturarea votanţilor popularului star TV Hołownia (13,87% în turul I), se aud etichetări de genul „Duda – marioneta lui Kaczyński “. Problema lui Trzaskowski pare a fi inexistenţa unei rezerve de simpatizanţi acolo unde a fost votat într-o proporţie copleşitoare.

Toate marile oraşe ale ţării, unde a obţinut peste 40% din opţiuni acum două săptămâni, au avut o prezenţă la urne peste media pe ţară (la Varşovia – 74,4%), în timp ce zonele rurale din est, în care în nenumărate comune nu a primit mai mult de 20% din voturi, au înregistrat o participare la vot mai scăzută, iar rezerva de voturi pentru Andrzej Duda este mai mare.

In străinătate, Trzaskowski a căştigat în primul tur, cu excepţia notabilă a Canadei şi a Statelor Unite. Mai mult de jumătate din totalul celor 311.124 de voturi valabile a provenit din Marea Britanie şi Irlanda de Nord (109.674), respectiv din Germania (49.084). In unele state, s-a votat numai prin corespondenţă, în altele – şi la SVS, ca şi pe 12 iulie.

In primul tur, Rafał Trzaskowski a obţinut, în străinătate, 48,13% din opţiuni, faţă de preşedintele Duda – 20,86%, Hołownia – 16,68% şi Bosak (candidat al Confederaţiei, de dreapta extremă) – 8,78%. La secţia din Bucureşti, cu 353 de voturi înregistrate în total, Andrzej Duda a ieşit pe locul 4.

Pentru votanţii din străinătate, procedura de înscriere este destul de simplă, online sau prin formular prezentat, dar participarea efectivă în cazul votului expediat prin corespondenţă depinde de eficacitatea serviciului poştal. Mulţi alegători s-au văzut nevoiţi să plătească până la 25 Euro pentru ca să fie siguri că plicul va ajunge la timp la destinaţie (vineri seara). Conform datelor furnizate de ministerul de Externe de la Varşovia, rata totală a prezenţei în străinătate (personal sau prin plic) a fost de 86,67%, la turul I. Pe ţări, situaţia e următoarea: SUA – 26.126, Irlanda – 19.126, Ţările de Jos – 14.161, Norvegia – 10.139, Belgia – 9.011, Franţa – 8.894 (faţă de 11.661 înscrişi), respectiv Suedia – 7.044.

Evident, pentru turul II s-au înscris mai mulţi alegători, deşi termenul a expirat pe 29 iunie, la miezul nopţii! S-a estimat iniţial că ar fi 515 mii de votanţi prin corespondenţă (o creştere semnificativă), dar oficialii au confirmat, ulterior, că au fost trimise circa 480 de mii de pachete de vot. Acestea cuprind o declaraţie ce atestă, pe baza CNP, veridicitatea votului, ce se alătură buletinului de vot propriu-zis (ce se introduce într-un plic de vot fiind apoi lipit).

Declaraţia şi plicul lipit, odată recepţionate la destinaţie, se introduc în urne. Dacă trimiterea poştală nu ajunge la termen, votul este pierdut, căci nu sunt posibile înscieri suplimentare pe listele votanţilor, deşi ar părea rezonabil să se admită astfel de operaţiuni, neprezentarea plicului fiind o confirmare a faptului că respectivul nu a votat. Este, însă, posibil ca plicul-retur să fie adus personal la SVS.

Ca rezultatele votului din străinătate să-l propulseze pe Rafał Trzaskowski în funcţia de preşedinte al Poloniei ar constitui o răsplată pentru devoţiunea pe care i-a arătat-o diaspora. Acest fapt nu ar constitui decât o reeditare, în alte dimensiuni, a acelui vot istoric pe care polonezii din Chicago i l-au acordat lui J.F.Kennedy la 8 noiembrie 1960, atunci când, cu o diferenţă de 8.858 de opţiuni la nivelul statului Illinois, şi în opoziţie cu cvasitotalitatea celorlalte districte, acesta a reuşit să-şi asigure toţi cei 27 de electori pentru a fi ales preşedinte al Statelor Unite în faţa lui Richard Nixon.

Alegerile de astăzi din Polonia, cu toate excesele de limbaj şi cu incidentele raportate la anumite secţii de votare, constituie o mărturie a faptului că această ţară continuă să fie o democraţie reală. Funcţia prezidenţială nu implică o poziţie extrem de puternică, odată ce veto-ul său poate fi răsturnat de un nou vot al Sejmului, în care o majoritate de trei cincimi din numărul celor prezenţi poate decide acest fapt.

La fel, şi faptul că Senatul, în care opoziţia deţine o majoritate fragilă de 52 din 100, a reuşit să invalideze încercarea guvernului de a organiza nişte alegeri contestabile la 10 mai este o probă a eficienţei mecanismelor democratice. Că tot tabloul ar fi putut arăta altfel în absenţa acelei reacţii a Senatului rămâne de domeniul speculaţiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.