Popești-Leordeni, istoria unei urbanizări (ne)controlate

Prima parte a articolului poate fi citită aici.

Industrializare și planificare economică

După venirea la putere a regimului comunist* toate localitățile de la periferia Bucureștiului au intrat într-un proces de urbanizare accelerată.

Planificatorii economici au decis, ținând cont de tradiția industriei chimice în localitate, să aducă în Popești-Leordeni un mare ansamblu de profil. Este vorba de uzina de anvelope a Bucureștiului. 

După prospectarea desfășurată în 1959, terenul fostului aeroport militar a fost ales ca amplasament.

Uzina a fost realizate la standarde moderne pentru acei ani, în colaborare cu parteneri din Marea Britanie. Firma „Rustyfa” a livrat utilajele, iar licențele pentru anvelope au fost cumpărate de la „Dunlop Advisory Service”.

Uzina de anvelope „Danubiana” a intrat parțial în producție în 1961, iar în 1962 funcționa la capacitate maximă, cu 2.000 de salariați. 

În perioada 1968-1970, în colaborare cu gigantul italian „Pirelli”, s-a realizat o extindere a stabilimentelor și o actualizare tehnologică. În proximitatea uzinei a fost construit un cartier de blocuri pentru angajați.

Infrastructura nu a ținut, însă, pasul cu industrializarea. Localitatea nu era racordată la instalațiile de alimentare cu apă și gaze și nu dispunea de canalizare. Asfaltarea drumurilor și facilitarea transportului către Capitală reprezentau așteptări prioritare ale locuitorilor.

Sistematizarea

Un studiu sociologic publicat în 1975 dezvăluia că locuitorii din Popești-Leordeni erau, practic, dependenți de Capitală. Jumătate din populația activă a localității era alcătuită din navetiști care lucrau în București. Două treimi din locuitori se deplasau în oraș pentru atracții culturale, iar nu mai puțin de 92% din populație cumpărau alimentele și alte bunuri de larg consum din București.

Realizatorii studiului au concluzionat că atracția pentru muncă genera alte atracții în Capitală. În acest context, comuna suburbană devenea doar un spațiu de locuit.

Pentru a contracara acest fenomen, comuna suburbană Popești-Leordeni a fost inclusă în planul național de sistematizare, în 1979. Institutul de proiectare „Proiect București” a elaborat documentația pentru construirea unui centru civic și a unei zone de locuințe în vecinătatea acestuia. Scopul era transformarea comunei într-o localitate cu caracter urban. Zona centrală urma să acopere un perimetru de 13,89 hectare, la intersecția dintre Șoseaua Olteniței și strada Leordeni.

Proiectul centrului civic prevedea un spațiu public în aer liber și un sediu politico-administrativ de nivel P+5. La acestea se adăugau blocuri cu spații comerciale la parter, policlinică, magazin universal, piață agro-alimentară, piață publică, plantații decorative și artă monumentală.

Sistematizarea viza și modernizarea rețelei stradale în jurul a două artere principale: Șoseaua Olteniței și strada Leordeni. O linie de tramvai urma să străbată Șoseaua Olteniței până la Uzina „Danubiana”. Localitatea urma să fie racordatp la rețeaua de alimentare cu apă a Bucureștiului, iar canalizarea reprezenta o altă investiție majoră. Încălzirea ar fi trebuit asigurată de două centrale termice pe bază de combustibil lichid.

Pentru a degaja terenul 156 de familii urmau să fie strămutate, iar 12% din imobilele existente urmau să fie demolate.

Proiectul era însă unul extrem de ambițios, iar resursele limitate. Doar o mică parte a sa avea să fie realizată, dar nici aceea nu va respecta toate indicațiile de proiectare. 

Demolările au afectat în mod profund populația. Apartamentele erau lipsite de confort, iar oamenii erau afectați de pierderea curților și a micilor terenuri din jurul caselor, unde-și puteau cultiva legumele necesare.

Cei care au scăpat de sistematizarea acestei prime etape trăiau tot timpul cu spaima demolării. În preajma Revoluției din 1989, buldozerele se pregăteau să demoleze toată zona aflată între strada Leordeni și strada Bărăganului. Aici urmau să fie construite blocuri și alte facilități urbane.

În cele din urmă, activitatea s-a concentrat pe construcția blocurilor de locuințe. Nu toate au fost, însă, dotate cu spații comerciale la parter, ci doar cele aflate „la șosea” (Șoseaua Olteniței). Centralele termice nu au mai fost construite. Apartamentele erau dotate cu sobe de teracotă, care funcționau cu combustibil solid. Randamentul termic era modest, fiindcă fiecare apartament avea doar câte o sobă. La toate acestea se adăuga disconfortul cauzat de fumul rezultat din arderea combustibilului.

În afara blocurilor și a unui centru comercial nu s-a mai ridicat nicio altă construcție. Proiectul a fost abandonat după căderea comunismului.

Dezvoltarea postcomunistă

Industria locală a eșuat în anii tranziției, iar marile întreprinderi „Danubiana” și „Viscofil” au falimentat în diverse etape.

Ca și în urmă cu 50 de ani, locuitorii din Popești-Leordeni, își desfășoară viața urbană în București.

Comuna Popești-Leordeni a devenit oraș în 2004. La recensământul din 2021, orașul număra 53.434 de locuitori, înregistrați oficial, la care se adugă cei care locuiesc aici fără forme legale. Este vorba de o creștere a populației cu 270% față de recensământul din 1992, când erau înregistrați 14.421 de rezidenți.

Dezvoltarea urbană haotică din ultimii ani, a dus la probleme previzibile, în acest context, probleme legate de canalizare, starea drumurilor, lipsa spațiilor verzi, accesul greoi la grădinițe, școli sau servicii publice.

Activitățile culturale sau de divertisment sunt, practic, inexistente.

Una din cele mai mari și mai vizibile probleme o reprezintă transportul public. Deși în Popești-Leordeni circulă câteva linii de autobuz (ale societății de transport din Voluntari), acestea sunt mult prea puține, la orele de vârf, pentru a asigura condiții decente de transport. 

În mod paradoxal, abia acum, la un secol de la înființarea comunelor suburbane ale Capitalei, aceste localități îndeplinesc funcția inițială. Ocupațiile rurale ale locuitorilor au dispărut, există acces la utilități moderne, unitățile de învățământ acoperă un nivel mediu de formare, iar comunicațiile asigură mobilitatea populației.

*v. Ilarion Țiu – „Orașul Popești-Leordeni. O istorie a urbanizării controlate” în „Oraşul socialist. Sistematizare, locuire, cotidian. Anuarul IICCMER, Vol. XX”, Editura Polirom, Iași, 2025.