În Academia Română, dominată de coterii, ca mai toată societatea românească, se duce o luptă pentru debarcarea academicianului Dumitru Radu Popescu și pentru ocuparea postului de director general al Editurii Academiei Române, post ocupat încă de scriitorul aflat în spital. Pentru multă lume, Dumitru Radu Popescu, supranumit și DRP (pronunțat Derepe), este de departe cel mai important romancier în viață și unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române.
Unii mai mici sau mai răi nu uită și nu-l iartă pentru perioada în care Dumitru Radu Popescu a fost, pînă în decembrie 1989, președintele Uniunii Scriitorilor din România și membru în CC al PCR. În ciuda rolului său politic, nuvelele și romanele sale au supraviețuit reevaluărilor și detractărilor venite mai ales dinspre gruparea pretinsă de dreapta a scriitorilor din partida internaționalistă (zisă și a Străinătății).
La un moment dat, la Editura Academiei se naște un conflict intern. Într-un text semnat de prozatorul Nicolae Iliescu (redactor șef în Editura Academiei), apare o explicație:
Atmosfera de la Editura Academiei
„În editură, există de altfel moda numirii a câte unui redactor într-o funcție de conducere prin decizie internă. De aici, s-a înlănțuit suita de șicane la care am fost supus și care a culminat cu mârșavele calomnii la adresa conducătorului unității, a directorului general, acad. Dumitru Radu Popescu, și a amenințării cu chemarea dânsului în contencios administrativ. De altfel, însăși numirea lui, a lui Popa Mihai, este exact ca acestea ale noastre, prin decizia directorului general, nu prin concurs. Din redactor, Popa M. a devenit redactor șef și apoi director, fără niciun concurs. Au mai fost astfel de cazuri de numiri, fie de redactori șefi, fie de redactori șefi adjuncți, precum doamnele Alexandra Ciutacu, Elena Popescu și domnul Gh. Negrea. Toate cu scopul eficientizării lucrului în redacție“.
Mihai Popa deschide un proces în instanță prin care contestă dreptul directorului general de a lua decizii. Este destul de greu de stabilit dacă unii îl contestă pe Dumitru Radu Popescu numai pentru decizia luată în editură sau pentru post ori familia scriitorului vrea să îl retragă din alte rațiuni! Sau toate la un loc.
De o bună bucată de vreme, problemele de sănătate ale academicianului s-au înmulțit și intensificat. A fost internat prin spitale în mai multe rînduri. Și-a revenit și și-a reluat de fiecare dată activitatea pînă cînd situația s-a înrăutățit din nou. La un moment dat, din spital, Dumitru Radu Popescu a fost transferat de familie într-un cămin pentru vîrstnici. Trebuie precizat că, tot la solicitarea familiei, un medic generalist l-a consultat pe scriitor și a emis un certificat medical în care precizează că „se află în evidența noastră cu diagnosticul: tulburări neurovegetative majore (inapt cu statutul de angajat datorită incapacității permanente de a exercita atribuțiile de serviciu)„
Acest certificat medical (reprodus în facsimil) a fost prezentat la Editură și la Academie de către familia scriitorului și a reprezentat principala piesă de la dosarul campaniei de debarcare din funcția de director general al Editurii Academiei. Surprinzător, directorul adjunct Mihai Popa (fostul favorit al academicianului Dumitru Radu Popescu) și familia scriitorului declanșează cam în același timp o campanie împotriva directorului general al Editurii. În aceeași perioadă, oameni din editură apelează la un medic specialist în medicina muncii care să-l consulte pe academician. Dr Anca Roncea a constatat că Dumitru Radu Popescu este în deplinătatea facultăților și poate desfășura activități intelectuale. E drept, nu sportive, căci la Editura Academiei este suficient să gîndești și să dovedești luciditate și criterii logice.
Certificatul de incapacitate prezentat de familie a devenit baza de „lucrare“ pentru Biroul Permanent al Academiei Române, preocupat să-l destituie pe DRP și să instaleze în locul său un conducător mai tînăr. Adică pe profesorul universitar Adrian Miroiu, fără performanțe editoriale, soțul Mihaelei Miroiu (și ea profesor universitar în aceeași școală), partea cea mai cunoscută din clanul Miroiu de la SNSPA, o școală socotită urmașa Academiei Ștefan Gheorghiu și instituția de învățămînt în care Serviciile secrete românești au cea mai mare influență. Acolo, predau profesorii Florian Coldea și soția!
Să revenim la debarcarea academicianului Dumitru Radu Popescu din fruntea Editurii Academiei. În baza certificatului medical de incapacitate eliberat de un medic de familie, nu de o comisie de specialiști, la solicitarea aparținătorilor și la presiunea Biroului Permanent al Academiei Române postul este scos la concurs. Anunțul este afișat la avizierul instituției și se solicită înscrieri, în ciuda faptului că DRP se află încă în concediu medical.
De precizat că și președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, se află într-un prelung concediu medical (cu certificat medical sau nu) fără ca nimeni să-i ceară debarcarea și fără să se organizeze alegeri pentru post. Fiind mereu spitalizat și în indisponibilitate, deciziile la Academia Română sunt luate de Biroul Prezidiului. Cine face parte din Biroul Prezidiului Academiei Române? Pe lîngă președintele Ioan Aurel Pop, mai mult bolnav, sunt cei patru vicepreședinți, academicienii Marius Andruch-matematician, Nicole Mircea Zamfir-fizician, Răzvan Theodorescu-istoric și Mircea Dumitru -filosof și logician, și secretarul general Ion Dumitrache. Academicianul Mircea Dumitru este profesorul de logică, fost rector la Universitatea București și ministru al Educației, acuzat de plagiat, dar și de colaborare cu Securitatea. În absența președintelui Ioan Aurel Pop, mai recentul și mai tînărul academician Mircea Dumitru conduce Biroul Permanent, iar Editura Academiei se află în directa sa coordonare. Din cîte am aflat pe parcursul acestei documentări, vicepreședintele Mircea Dumitru este și principalul promotor al debarcării lui Dumitru Radu Popescu și susținătorul discret al aducerii pe post a profesorului universitar de SNSPA Adrian Miroiu.
Puținii care l-au vizitat în căminul pentru seniori pe Dumitru Radu Popescu spun că DRP era nemulțumit de locul în care se afla și le spunea mereu:
– Scoateți-mă de aici și duceți-mă la Elias sau la Ana Aslan!
În cele din urmă, după un stagiu la cămin, marele prozator a fost readus la Spitalul Elias unde, acum, se află internat într-un salon.
Departe de urechile și de voința sa, se derulează, însă, cumplita încordare pentru debarcarea din postul de director general al Editurii Academiei. Procesul intentat de Mihai Popa a mers mai departe, fără ca președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop (și el într-o precară stare de sănătate), sau Biroul Prezidiului Academiei Române să încerce să-l stingă sau să ia apărarea academicianului Dumitru Radu Popescu.
După toate informațiile noastre, familia nu-l mai vrea acasă, iar conducerea Academiei Române nu l-ar mai vrea la Editură.
Unii ar putea zice „Sic transit gloria mundi“, în vreme ce alții s-ar reduce doar la o trimitere discretă la obrazul Academiei Române.
Post-scriptum:
Închei povestea cu o paranteză. Nu sunt și nu am fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Și nici nu voi fi. Asta am hotărît-o prin anii ’80, cînd Fănuș Neagu, afumat bine, mi-a zis:
-Băă, cît voi fi eu aici, tu n-o să intri niciodată în Uniunea Scriitorilor!
Și pentru că nu dormeam pe mine și pentru că știam ce scrisesem despre încasările sale pe scenarii în ancheta mea despre cinematografie și Casa de filme condusă de Corneliu Leu, i-am răspuns:
-Mai veneam pe la doamna Candrea să-mi iau țigări, dar, dacă este așa, nu mai intru nici la bufet!
Replica mea a fost valabilă pentru toate deceniile care au urmat și aș putea să o repet și astăzi. Nu mai vreau nici țigări de la Uniunea Scriitorilor, mai ales că nu mai fumez!
Fac această precizare pentru a înțelege că n-am fost publicat de Dumitru Radu Popescu nici cît a fost redactor-șef la revista Tribuna, nici cît a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și nici după 1990, la Editura Academiei Române. În tot acest deșert de relație, există un mic palmier de 30 de secunde. Fără acesta aș fi putut spune că pînă în anul 2015 nu am vorbit și n-am avut nici un contact cu Dumitru Radu Popescu.
Acele 30 de secunde fac parte din altă poveste pe care o voi scrie cîndva.
„Chestiunea este lipsa de valoare.”
La om valoarea este relativa, doar caracterul il defineste ! Asta nu inteleg vreodata upsolventii de UBB Cluuuuuuuuuuj, pentru ca n-a avut cine sa le spuna asta, doar valori de mare anvergura pe acolo lipsite de caracter. Pentru margati: si cioara are mare anvergura !
Doamnei „Ileana Marin” ii doresc să fie în viața reală precum în comentarii, o femeie cu familie frumoasă, cu un soț dedicat, implicat în rezolvarea acestui puzzle care este viața în România de azi.un slalom continuu din zori de zi până noaptea târziu.
Îți doresc doamnă „Ileana Marin” , să fi la fel de femeie, mereu bine informată, dreaptă, agera la judecată până la o vârstă înaintată, lipsită de reproșurile celor mai tineri, adresate de regulă
generațiilor de vârsta a treia.
Având în vedere anumite circumstanțe, vă doresc tot binele din lume și aceleași comentarii pline de soare și adevăr. Chiar dacă dispare „drag de România” de pe forum, rămân mulți români cu suflet mare.
Să vă aducă Sfintele Sărbători, tot ce vă doriți.
„Pentru Nea Cornel nu conteaza ca cineva precum personajul adus in discutie A CAUTIONAT un regim comunist dictatorial ce a supus la atatea cazne POPORUL ROMAN” (CharLitiu)
Data viitoare semnez cu aliasul Charlie, sa nu fiu cenzurat cand postez exact acelasi lucru !
Problema nu este neapărat vîrsta „academicienilor”. Chestiunea este lipsa de valoare. Se pot cita mulți din listă. În prezidiu, citat de articol, nici unul nu a dat ceva temeinic. În Germania la 70 de ani încetează orice privilegiu. În nici o țară nu se stipendiază lipsa de merit și neperformanța. La noi meritul este că nu se performează, ba se țin în loc lucrurile. O țară în care nimic nu merge, carevasăzică ce Academie? Ne furăm căciula. În țările cu academie este nivel. Unde-i nivelul? Treaba cu vîrsta nu contează și fiindcă noile generații sunt carieriste și fraudează. S-a v[zut cu USRPLUS. Un fost membru al CC al PCR poate fi ușor mult mai valoros decît un haștagist. Și este. Nici nu-i greu să fie cu haștagiștii din jur.
Am dat acele nume de Presedinti ai Academiei Române ca demonstratie ca românii au stiut sa-si respecte valorile indiferent de varsta lor.
„Domnul acad.Ioan Aurel Pop, își face datoria fata de aceasta Instituție, cu vraf și îndesat.”
Coti ramane constanta aparatoare a turnatorilor la securitatea ceausista, fosti rectori la UBB Cluuuuuuuuuuuj.
Corectez: „Tomânia” România si
„Scademiei” Academiei
Nicolae Cretulescu
1 martie 1812 – Bucuresti, Tara Românească
26 iunie 1900 – Leordeni, Tomânia
Nationalitate România
Cetatenie Principatele Unite
Politician, medic, diplomat
Ludovic Mrazec
17 iulie 1867 – Craiova
9 iunie 1944 – Bucuresti
Nationalitate România
Cetatenie România
Geolog
Ion Th Simionescu
10 iulie 1873 – Fântânele
7 ianusrie 1944 – Bucuresti
Copil Sanda Marin
Nationalitate România
Cetatenie România
Geolog, paleontolog
Lista mea se referea la Presedintii Scademiei Române
Din păcate toti Presedintii Societătii Scriitorilor din România dintre 1909 1944 nu au atins varste inaintate.
In ORICARE Academie din lume … academicienii sunt alesi pe viata.
E dureros de adevărat ce spui, dar spălarea pe creier are efect în lipsa opțiunilor, a discernământului, astfel încât să se mulțumească cu puțin.
Azi este ziua voluntariatului.
La noi se moare de foame și boli, dar mai ales de singurătate.
Despre guvernanți, nimic de comentat, ei trăiesc într-o lume paralelă cu viața reală, din România profundă.
Dar nu toți au fost comuniști sau
pesedisti
Este o abordare greșită, dar îți respect opinia.
Eu nu am fost iliescian, nici pesedist.
Plătesc pentru credința mea în Dumnezeu și România.
În prietenie și respectul pentru cei ce încearcă să construiască, să repare ce se poate repara.
Nea Cornel continua triumfal sa-si deserte sufletul punandu-l pe palma pentru a ne face sa intelegem cum sta si cum a ajuns unde sta, intr-un acces de sinceritate de invidiat in sens admirativ pentru iepoca de aur dejist-ceausista care, iata, a dat adevarate valori, pretuite de partid atat inainte, cat si dupa Lovitura de Stat KGB/GRU/Comintern din 1989!!! Pentru Nea Cornel nu conteaza ca cineva precum personajul adus in discutie A CAUTIONAT un regim comunist dictatorial ce a supus la atatea cazne POPORUL ROMAN,
mai importante fiind productiile CULTURNICE!? Si ca o incununare a destainuirii profesiunii sale de credinta recunoaste fara echivoc ca apologetii comunismului nu pot parasi scena decat cu picioarele inainte…Pentru Nea Cornel asemanarile la nivel de societatile staliniste SUCCESIVE si institutiile pe care se sprijina REBOTEZATE, NU S-AR REFERI LA…C-O-N-D-U-C-E-R-I, ci doar la „subtalternii”, cica „internationalisti” din trecut!? Cand stiu si soimii patriei ca INTERNATIONALISTII au fost COMUNISTII, deviatia finala a lui Ceasca cu refugiul in „national-comunism” fiind o incercare disperata de obtinere a unei „legitimitati”, la
fel cum ASASINII DIN DECEMBRIE 1989 si-au cautat-o prin DIVRSIUNEA DRAPARII LOVITURII DE STAT SOVIETICE in „revolutie!!!”
Trei din cinci din lista lui Core nu sînt români: Cretzulecu, Mrazec și Simionescu.
Drag de România: „linistea” iliesciana i-a educat pe ai nostri sa traiasca in bula lipsei de cunoastere a ADEVARULUI. pacea sufleteasca vine prin CREDINTA. credinta in bine si in acea constiinta superioara care traieste cu noi si in noi pe care il numim „dumnezeu”. ceea ce vad ca se intampla cu batranii nostri de 32 de ani este $spalare pe creieri in fata televizorului – mkultra cia. de aici vine dezbinarea dorita intre tineri si batrani. ma uit la nenorocitii si talharii inclusiv fe-se-nee apoi pee-see-dee toti „plang” de „mila bunicilor nostri”! stiti cati au ucis in ultimii ani? stiti cat sunt pe strada? cati sunt ucisi intre spitale? in Romania „crestina” in fiecare PIATA AR TREBUI SA EXISTE TARABE CU MANCARE GRATUITA PENTRU AMARATI! IPOCRITI TICALOSI SI ORDINARI – ASTIA SUNTEM! oamenii amarati si batranii cu pensii mizerabile in strada: dati-le o masa calda! intre atatea spatii ale primariilor care zac goale: saltele si putina caldura pentru batrani sa nu ii gasim morti pe strada! U-MA-NI-TA-TE!! MAI STITI CE INSEAMNAA?? fac pomeni si isi impart mancare in familie!! DOAMNE COCHETE SI PARFUMATE LA BISERICA, CU COSULETE ARANJATE CARE DAU BANI LA POPI! IPOCRITI CE SUNTEM !! MORTII NU MANACA BHAI! VREI SA FACI POMANA? VREI SA AJUTI? IA UN AMARAT DE PE STRADA DA-I DE MANCARE: CE VREA EL! SI DA-I SI NISTE BANUTI DIN PUTINUL PE CARE IL AI! ASTA-I POMANA! DAR DIN DAR SE FACE RAIUL! hai ca iar m-am enervat!
Ileana, îți place melodia „Oltenia, eterna Terra nova”? Mă refer la versurile deosebite, la sensul profund, care unește generațiile nu doar în Oltenia, ci în România toată.
Ziua Națională României este în fiecare zi.
Ieri au jucat în Bănie cele două rivale din oraș, Unite de același cântec extrem de frumos.
Presedinti ai Academiei române:
Nicolae Cretulescu, 86 de ani, 1898
George Bariț, 81 de ani, 1893
Petru Poni, 77 de ani, 1920
Ludovic Mrazec, 76 de ani, 1935
Ion Th Simionescu, 70 de ani, 1944
Postăkel Gudurău spune:
Sindicalizarea beletristicii este o reminescență politică comunistă.Chestii de genul”noi hotărâm dacă ești bun sau nu, publicul e prost și nu știe ce-i place” n-au loc în capitalism.O formă de sindicat este necesară, cum este sindicatul scenariștilor din Hollywood, însă nu genul ăsta de sindicat care e un fel de B.O.B. în formă continuată.
Marin, indiferent de vârstă, tineri sau în vârstă, toți avem acces la internet, TV sau radio, auzim la fel, dar difera înțelegerea celor auzite, conform cu experiența personală, educație, capacitatea de a pune în cuvinte gândurile.
Tineri sau în vârstă, toți suntem români, responsabili de ce lăsăm în urmă.
Îți doresc o viață întreagă de pace și liniște în suflet, alături de urmașii tăi.
Viitorul stă în cei șapte ani de acasă, de educație și influența familiei.
Sunt sigur că vei găsi mereu calea cea bună.
Stiam ca academicienii sunt alesi pe viata.
adevarata drama sociala care ne desparte este propaganda te-ve. noi, cei mai tineri, avem acces la informatie. cei mai multi dintre ai nostri nu utilizeaza, nu inteleg si nu se descurca, prin urmare sunt dependenti de noi pentru a le deschide ochii. din nefericire ei NU vor sa deschida ochii pentru ca deja au trait vremuri grele inainte. vor sa fie linistit – tineti minte expresiile stereotip de dupa 1989 – „sa fie liniste”. asta este ei si acum vor sa fie „liniste”. paritii ne-au facut in toate felurile cand incercam sa le spunem despre ce se intampla cu otrava, si cu toate nenorocirile si furturile, crimele facute . ai nostri se uita la noi tacuti, chiar speriati si ne cred nebuni. apoi, acum ne dau dreptate, dar tot „linste” vor…inteleg. ei au trait in sistemul totalitarian. au suportat umilintele, frigul si toate nenorocirile care au fost. au niste pensii, unele mai amarate decat altele. mai bine sa nu stie… toti prietenii tatalui meu au murit dupa otrava mengele propagata pentru internarea in spitale etc.. unii avusesera cancer vindecat (in fine stabilizati, cancerul NU se videca, el este in noi si se manifesta in urma lipsei de imunitate – de obicei socuri si suparari mari) reactivat violent dupa vacs, iar altuu au murit „subit”. rudele care i-au sfatuit, cot la cot cu „medicii” tac toti malc. statul tradator securist asta a facut! de 32 de ani lucreaza „in liniste” la DEZBINAREA NOASTRA! si au reusit. cu ani in urma chiar la mine in familie erau voci care vorbeau despre pensiile batranilor care, vezi Doamne sunt platite de ei! asta au facut nemernicii astia: spalare pe creieri pentru distrugerea OMULUI, A FAMILIEI SI A COPIILOR – ADICA CELULA SOCIETATII. A NATIEI. A TARII.
Drama persoanelor „in varsta” este ilustrata de cazul celor doi soti care s-au aruncat de pe bloc, tinandu-se de mana…
Imi plac scenele din film cand, la nevoie, se strange o familie numeroasa… De aceea mi se pare importanta pledoaria pentru familie familia intemeiata pe invataturile din biblie asa cum le transmite preotul, mirilor la slujba de cununie.
Din pacate, tinerii pleaca, mai dau cate un telefon dar au si ei griji si probleme…
„dinozaurii” aveau cultura. saanele sorosh infiltrate in „kak cultura” sunt #cancel culture. care or fi mai scoliti si mai aproape de istorie…? macar „dinozaurii” au respectat parte din istorie. noi am invatat ceva la scoala. acum o gasit completata si abreviata – ADEVARATA ISTORIE A ROMANIEI. sorosheii papacioshi pe listele sorosh (gasesti lista – este publica) astia se manaca singuri din interior de s cl a ve tzi ce sunt.
Inteleg ca persoana amintita creeaza motiv pentru o disputa intre dinozaurii veniti din bolsevism si scirbele progresist-sorosiste .Care or fi mai toxici ?
Ce vrea DRP, asta-i problema!
Deocamdata stim ca este constient de problemele sale de sanatate si spune, luati-ma de aici, internati-ma intr-un spital!
Cui spune? Familiei sau prietenilor? Mai are prieteni? Unde sunt?
Vine o vreme cand doar familia iti ramane aproape. Ce vrea familia? Vrea sa-l extraga dintr-o situatie complicata?
Cineva vorbeste de 70 de ani ca fiind o varsta a declinului… Va sti cand va avea 70 de ani. Cand aveam 24 de ani, cineva de 34, mi se parea batran… Mihail Sora, raspunzand unei intrebari a spus, mi-as dori eu sa mai am 80 de ani…Varsta nu-i o problema, conditia de sanatate fizica, stresul da, acestea sunt probleme!
Ce situatie! Daca s-ar putea retrage in liniste si sanatate si sa-si descrie propriile trairi de acum.
legit: medicul de la medicina muncii nu sta de vorba cu bolnavul, ci ia istoricul din spitale si situatia din ultimele luni. mai mult decat atat, cine decide incapacitatea? in nici un caz medicul de medicina a muncii. o instanta de judecata, pentru a-l declara interzis judecatoresc. atat timp cat un procuror nu se pronunta ca „acuzator” in urma unei expertize medicale de specialitate, pentru a se pronunta o hotarare, omul isi ocupa functia cu toate drepturile atat timp cat nu demisioneaza el insusi.
vad o cateleala acerba pentru putere si titlu. pe vremea lui ceausescu erau direct schimbati pe linie politica. si atunci cu pile-relatii si spaima. acum se catelesc. ca e „democratie”; exact ca o haita de lupi, cand liderul batran si bolnav este ucis de lupii tineri. astia suntem.