Poveşti de dragoste şi de război, despre singurătate şi destine, despre aventuri şi călătorii

52 de filme din 26 de ţări vor putea fi văzute la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Filmului European, organizat în luna mai de ICR, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene.

Dacă e mai, e… film european.

Ambasadorul onorific al FFE – ediţia 2012 este cineastul Cătălin Mitulescu.

“Într-o lume în care, oricât ar costa asta, totul se vrea brand – adică diferit, unic, specific – putem vorbi despre filmul european ca despre ceva care îndeplineşte natural aceste atribute. Este, spre folosul diversităţii, diferit de filmul american pe care-l cunoaştem până la lehamite (nu e nimic peiorativ în asta), dar diferit şi de filmul indian (despre care mai ştim din programările de la TV). Ca să nu mai spunem că nu are nimic în comun cu cel african, asiatic, sud-american etc. Filmul european ar trebui să ne fie mai apropiat, să-l cunoaştem intim, să-l consumăm regulat. E de-al casei, este al nostru, este despre noi. Când întrebi ce este un film, probabil primele imagini care vin în minte sunt cele ale vedetelor de la Hollywood. Ni se livrează de dimineaţa până seara, mai ales sub formă de mondenităţi şi de picanterii. Festivalul Filmului European este locul unde ştim că putem vedea şi altceva. Un altceva care se schimbă cu fiecare film în parte şi care uneori este comod şi relaxant, alteori scorţos şi intrigant, enervant sau fermecător. Ce ne interesează este că nu imită şabloane, că pare a fi tot timpul în căutare, că vrea să experimenteze”, mărturisea Cătălin Mitulescu.

La Seara de Gală a Festivalului, joi 3 mai, la Cinema “PRO”, a fost proiectat filmul “Le Havre” (2011), în regia lui Aki Kaurismäki, care semnează şi scenariul, film distins cu premiului FIPRESCI şi nominalizat pentru “Palme d’Or” la Festivalul de la Cannes în 2011.

Marcel Marx, un fost scriitor boem, se retrage în exil voluntar, în oraşul-port Le Havre, unde meseria onorabilă, dar neremunerată, de lustragiu îi dă sentimentul că este mai aproape de oameni. Marcel a renunţat la ambiţiile sale literare şi duce o viaţă fericită, în triunghiul format de barul din colţ, munca lui şi soţia sa, Arletty, până când soarta îi scoate brusc în cale un copil imigrant din Africa.

Le Havre, pelicula multi premiată a lui Aki Kaurismaki

Acum, când şi Arletty se îmbolnăveşte grav şi este ţintuită la pat, Marcel trebuie să lupte din nou cu zidul rece al indiferenţei umane, înarmat doar cu optimismul său înnăscut şi solidaritatea încăpăţânată a locuitorilor din cartier. Înfruntă mecanica oarbă a unui stat de drept occidental, în care menghina poliţiei îl strânge din ce în ce mai tare pe tânărul refugiat.

Este timpul ca Marcel să-şi lustruiască pantofii şi să facă ceva pentru copil. Regizorul finlandez şi-a început cariera realizând filme împreună cu fratele său mai mare, Mika Kaurismäki. Filmul lui de debut a fost “Crimă şi pedeapsă”, dar recunoaşterea internaţională a venit cu “Leningrad Cowboys. Go to America”, ce va avea şi o continuare, “Leningrad Cowboys rencontrent Moise”. Viziunea lui Aki Kaurismäki asupra oraşului Helsinki, unde se desfăşoară majoritatea filmelor sale, este una critică şi cu totul neromantică.

Într-un interviu acordat lui Christine Masson, regizorul se destăinuia: “Cinematograful european nu se ocupă prea mult de agravarea continuă a crizei economice, politice şi mai ales morale cauzate de problema nerezolvată a refugiaţilor. Soarta rezervată extracomunitarilor care încearcă să intre în Uniunea Europeană este schimbătoare şi de multe ori scandaloasă.

Casa plăcerilor de Bertrand Bonello

Nu am nici un răspuns la această problemă, dar mi s-a părut important să abordez subiectul într-un film care, în toate privinţele, este irealist. Ideea acestei pelicule am avut-o de vreo câţiva ani, dar nu am ştiut unde să-l filmez. De fapt, povestea ar putea avea loc în aproape orice ţară europeană, cu excepţia Vaticanului. De fapt, poate chiar şi acolo. Mai potrivite ar fi fost Grecia, Italia sau Spania, pentru că acestea sunt cele mai expuse (ca să mă exprim amabil). Dar am străbătut cu maşina drumul de la Genova până în Olanda şi am găsit ceea ce am vrut în Le Havre, acest oraş al blues-ului, soul-ului şi al rock and roll-ului. Le Havre este Memphis-ul francez şi Little Bob, alias Roberto Piazza, este un «Elvis al acestui regat», atâta timp cât Johnny Hallyday rămâne la Paris, altfel, deşi nu este cazul, ar fi fost un duel încântător între ei”. Pelicula mai poate fi văzută şi sâmbătă, 5 mai, la Cinema “Studio”.

Vineri, 4 mai, de la ora 20.00, la Cinema “Studio” va avea loc proiecţia de Gală, în premieră naţională, a filmului documentar “Turn Off the Lights”, regizat de Ivana Mladenović. Proiecţia va fi urmată de o discuţie cu echipa filmului. “Turn Off the Lights” (71′, România, 2011), documentar bazat pe un scenariu de Ivana Mladenovic şi Bianca Oana, a fost prezentat în premieră mondială în luna aprilie 2012 la Festivalul de Film “Tribeca” de la New York, unde a fost selecţionat la secţiunea “Viewpoints”. Filmul, a cărui realizare a durat trei ani, spune povestea a trei tineri care se întorc după ani de închisoare în comunitatea lor, redescoperind o viaţă marcată de agresivitate şi excese. Printre ei este Alex, un personaj tulburător, cu o atitudine blazată faţă de violenţă, femei şi vinovăţie. În această poveste, Alex şi prietenii lui foşti deţinuţi se reconciliază cu lumea de afară.

Jose şi Pilar, o răscolitoare poveste despre dragoste

„Turn Off the Lights” al Ivanei Mladenovic creionează un portret admirabil al unor oameni adeseori neînţeleşi şi detestaţi din cauza singularităţii lor“, scria Nina Rothe, în “Huffington Post”.

Filmul va fi prezentat în versiune originală, cu subtitrare în limba engleză.

Ivana Mladenovic (n. 1984, la Kladovo, Serbia) a absolvit regia de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. A regizat scurtmetrajele “Bărcuţe de hârtie” (2006), “Milky Way” (2007), “In the village” (2007), “Pizza love” (2008), “Afterparty” (2009) şi “Skin” (2010).

Formaţia „Toulouse Lautrec” a deschis festivalul pe 2 mai cu un concert la Cărtureşti – Grădina Verona. Pe 12 mai, la Sala ArCuB, concertul “Tarkovsky Redux” by Lucian Ban, Mat Maneri, Silent Strike şi Dan Basu, un spectacol fusion de muzică şi proiecţii live din filme, va marca încheierea etapei bucureştene.

Pelicula daneză În familie

Programul festivalului include trei documentare româneşti: “Turn off the Lights”, regia Ivana Mladenovic, în premieră absolută în România, “După Revoluţie”, regia Laurenţiu Calciu, şi “Păcătoasa Teodora”, regia Anca Hirte. Dar şi “Loverboy” în regia lui Cătălin Mitulescu, care a avut premiera internaţională la Cannes, fiind selecţionat în cadrul secţiunii “Un Certain Regard”. Ada Condeescu a obţinut Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Sarajevo.

Fotografia, artă înrudită cu filmul, se asociază FFE prin expoziţia „Mândrie şi beton“ oferită de Petruţ Călinescu – „ o expoziţie despre tranziţia satului tradiţional de la casa fără niciun cui la vila fără nicio şipcă de lemn“ – care va putea fi vizionată la ICR pe durata festivalului.

Dintre nenumăratele pelicule, puteţi alege între un alt film al lui Aki Kaurismäki, “Omul fără trecut”, multi premiat, şi “Negru, maron, alb” al regizorului austriac Erwin Wagenhofer, în care Pedro, Jackie şi Emanuel se întâlnesc pentru prima dată şi pornesc cu toţii într-o călătorie aventuroasă. Veţi putea opta şi între “Regina Karo”, creat de Dorothée van Den Berghe, producţie Olanda-Belgia, despre anii ’70, în care valorile erau puse sub semnul întrebării, iar oamenii erau gata să experimenteze şi luptau pentru idealurile lor, şi “Zâna”, o comedie Belgia-Franţa 2011, de Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy.

Un film pe care nu ar trebui să-l pierdeţi este “Băiatul cu bicicleta”, de Jean-Pierre şi Luc Dardenne, distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de la Cannes şi cu multe alte premii.

Maia Morgenstern şi Harvey Keitel în Privirea lui Ulise

O altă poveste, nu este despre război, ci despre destinele oamenilor obişnuiţi dintr-un mic sat “Lidice”, o dramă istorică purtând amprenta lui Petr Nikolaev din Cehia, se întretaie cu pelicula “72 de zile”, care vorbeşte despre tensiunea dintre generaţiile mai vechi, împovărate de secole de istorie sângeroasă în regiunea balcanică, şi generaţia mai tânără, în regia croatului Danilo Serbedjiza.

Veţi oscila şi între filmele din Danemarca, “În familie” (r. Pernille Fischer Christensen), o poveste emoţionantă şi de actualitate despre legăturile complicate dintr-o familie, şi “Karla şi Jonas” (r. Charlotte Sachs Bostrup), o aventură extraordinară, dar periculoasă în căutarea mamei biologice, sau între “Dansând cu Regitze”, semnat de Kaspar Rostrup, şi “Foamea”, în stilul cinema verité, prin care Henning Carlsen creează un portret clasic al Danemarcei anilor ’60, ecranizare după romanul omonim al lui Knut Hamsun.

Vă vor trezi interesul peliculele franţuzeşti “Casa plăcerilor”, în regia şi după scenariul lui Bertrand Bonello, o descriere onestă a vieţii într-o casă de toleranţă din Parisul începutului de secol XX, şi “Zăpezile de pe Kilimandjaro”, în regia lui Robert Guediguian.

Un film nostalgic şi înduioşător este pelicula “Bun venit în Germania”, în regia lui Yasemin Samderelli: “Ce sunt eu? Neamţ sau turc?” Se întreabă un copil de 6 ani, Cenk Ylmaz, când colegii, nici cei turci, nici cei germani, nu îl aleg în echipa de fotbal. O dramă romantică este filmul lui Philipp Stölzl, o biografie neconvenţională prezentată în forma tradiţională a culturii pop.

“Blocaj” este o poveste de succes despre prietenie, speranţă şi perseverenţă, în regia lui Darragh Byrne, iar “Privirea lui Ulise” este o emoţionantă peliculă in memoriam Theo Angelopoulos, care aminteşte de Balcanii anilor ’90, zona discordiei, fanatismului şi războiului. În rolurile titulare, Maia Morgenstern şi Harvey Keitel.

Scenă din Cine zice ăla este, în regia Ferzan Ozpetek

Nu rataţi producţia italiană “Cine zice ăla este”, în regia renumitului Ferzan Ozpetek, cu un seducător actor, Riccardo Scaramacio. “Prima amintire frumoasă” este o comedie dramatică, semnată de Paolo Virzi, distinsă cu numeroase premii, cu Micaela Ramazzotti, Stefania Sandrelli şi Valerio Mastandrea.

Lech Majewski, unul dintre cei mai aventuroşi şi inspiraţi regizori de film din Europa, transpune capodopera flamandă a lui Peter Bruegel cel Tânăr, “Procesiunea Calvarului”. Mai mulţi specialişti în grafică pe computer au contribuit realizând peisaje din pânzele lui Bruegel, remarcabile. Polonezul Majewski invită spectatorul să trăiască în universul estetic al tabloului, pe măsură ce acesta este pictat. Cultura virtuală, dependenţa de internet se răspândesc cu repeziciune, împreună cu o altă cultură care te încurajează să ţii totul în tine, ajungând apoi să te percepi pe tine însuţi ca pe o problemă, şi atunci… începe să crească rata sinuciderilor. Este tema tratată în “Camera sinucigaşilor”, în regia şi scenariul polonezului Jean Komasa.

O răscolitoare poveste despre dragoste, pierdere şi literatură veţi descoperi în “José şi Pilar”, în regia lui Miguel Goncalves Mendes, o încântătoarea privire aruncată în viaţa unuia dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură şi a soţiei sale, Pilar del Rio. Descoperim un alt Saramago, dovedind că geniul şi simplitatea sunt într-adevăr perfect compatibile.

Ada Condeescu şi George Piştereanu

Viaţa într-un oraş mic este o călătorie prin stepă: ai mereu sentimentul că ceva nou şi diferit va apărea după următorul deal, dar întotdeauna întâlneşti doar drumuri care seamănă între ele, monotone, care dispar la un moment dat sau se întind la nesfârşit… Este tema peliculei “A fost odată în Anatolia”, în regia lui Nuri Bilge Ceylan.

“Pur” spune una dintre cele mai vechi poveşti ale lumii, de această dată din perspectiva unei tinere de 20 de ani care simte că trebuie să-şi schimbe viaţa atunci când ascultă interpretarea “Requiem”-ului de Mozart la Göteborg Concert Hall, moment ce o marchează profund şi îi deschide porţile unei noi lumi minunate. Dar drumul este înşelător, presărat cu minciuni, trădare şi o relaţie periculoasă cu dirijorul Adam. Scenarul şi regia, suedeza Lisa Langset.

Festivalul va fi itinerat şi în acest an la Bucureşti (Cinema Studio şi Cinemateca Eforie, 4-13 mai), Braşov (Centrul Cultural Reduta, 10-13 mai), Timişoara (Biblioteca Centrală Universitară, 17-20 mai), Târgu-Mureş (Teatrul Naţional, 17-20 mai) şi Iaşi (Casa de Cultură „Mihai Ursachi“, 24-27 mai).