Madonna îşi vinde amintirile
Una dintre cele mai mari vânzări la licitaţie cu piese ce îi aparţin starului american Madonna, organizată de Julien’s Auction în cadrul sesiunii intitulate Icons & idols, va avea loc în 7 şi 8 noiembrie în Beverly Hills şi pe internet.
Vestea a entziasmat fanii, chiar dacă Madonna, în vârstă de 56 de ani, nu mai arată chiar ca în timpul hiturilor sale planetare Like a Virgin (1984), Papa don’t Preach (1986), La Isla Bonita (1987), Who’s that Girl (1987) sau Like a Prayer (1997). Cântăreaţa, dansatoarea, actriţa şi producătoarea rămâne un punct de referinţă, un simbol recunoscut.
![]()
Catalogul licitaţiei Icons & Idols a Casei Julien’s Auction
Această ”regină a marketingului”, cum o numeşte cântăreaţa rock Debbie Harry, s-a hotărât să vândă la licitaţie, pentru prima dată, un întreg ansamblu de obiecte personale şi profesionale emblematice pentru personajul cu multiple faţete pe care l-a construit timp de 30 de ani.
Ansamblul se înscrie într-o vânzare mai amplă, Icons & Idols: Rock ‘n Roll, a casei specializate în licitaţiile de amintiri ale starurilor de la Hollywood: ”Explorăm toate aspectele personalităţii Madonnei: sex simbol, diva, scriitoarea, actriţa, mama, soţia”, declarau organizatorii.

Brăţările Madonnei
Rochia din satin fuxia, inspirată de Marilyn Monroe, purtată în clipul Material Girl din 1984, este estimată la un preţ între 20.000 şi 40.000 de dolari. Remarcabil şi un ansamblu de 30 de toalete, accesorii şi bijuterii folosite într-un film muzical al lui Alan Parker, Evita, lansat în 1996, pentru preţuri între 800 şi 6.000 de dolari.
Un costum de scenă purtat în filmul Une équipe hors du commun (1992), în care apare alături de Tom Hanks, este propus la 3.000-5.000 de dolari. Un video personal din seria American Pie (1999) va putea fi achiziţionat cu 1.000-1.500 de dolari.
Starul cu 300 de milioane de discuri vândute în întreaga lume se desparte de trofeele sale: Grammy Awards, American Music Awards, MTV Video Awards, Billboard Awards, VH-1 Fashion Awards şi multe altele de-a lungul întregii sale cariere, estimate între 4.000 şi 6.000 de dolari.

Video-ul Material Girl
Diva porno-şic se desparte şi de câteva accesorii de gen din piele şi latex, purtate alături de Katy Perry în fotografia de pe coperta publicaţiei V Magazine în 2014 (1.000 – 4.000 dolari). Din aceeaşi zonă provin negative şi fotografii nud ale Madonnei, realizate de Bill Stone pentru revista Penthouse, care, mai mult ca sigur, vor găsi cumpărător.
Licitaţia cuprinde şi un număr de documente intime ale tumultuoasei sale vieţi: o agendă din 1988 (800-1.000 de dolari), plină cu note foarte personale, de la întâlnirile galante cu soţul său de atunci, Sean Penn, la apariţii în emisiuni celebre televizate, planuri de vacanţă, despărţirea de Sean Penn, carnetul său din 1972 în care este fotografiată ca adolescentă (800-1.200 de dolari).
Graalul porţelanului chinezesc, achiziţionat pentru 26 de milioane de euro

Un bol din porţelan din perioada Ming, adjudecat pentru 26 de milioane de euro
La Shanghai, Liu Yiquian, un om de afaceri cu ascensiune fulgurantă, cunoscut pentru achiziţiile sale din cataloage, a achiziţionat un bol miniatural din epoca Ming pentru 26 de milioane de euro, un record absolut.
Dacă unii preferă să aibă în casele lor pânze de Warhol, Basquiat sau Bacon, alţii preferă să etaleze în vitrinele lor o ceramică de câţiva centimetri în diametru, având ca simplu motiv decorativ un cocoş, o găină sau pui ciugulind într-o grădină cu crini galbeni sau roşii.

Bolul de porţelan, o piesă rară în licitaţiile de artă
Pentru noi, europenii, acest record de 36 de milioane de dolari şi 26 milioane de euro poate să pară, aşa cum şi este, imens. Dar pentru asiatici, acest mic bol cu motive policrome, pe un fond alb, fabricat în epoca Chenghua (1465-1487), epocă în care arta Ming era la apogeu, nu are preţ.
Este, de fapt, ”Graalul porţelanului chinezesc”, declara la vânzare Nicolas Chow, vicepreşedintele de la Sotheby’s. Există mai puţin de 20 de asemenea boluri în lume, dar dintre acestea, doar patru sunt deţinute de privaţi. Precedentul record, de 32,5 milioane de dolari, datând din 2010, îl deţine un vas Qianlog.
Liu Yiquian este fiul unei familii de muncitori fără studii. La 14 ani a părăsit şcoala pentru a o ajuta pe mama sa. Într-o economie în plin boom, acest şofer de taxi se lansează în investiţii care cunosc o puternică dezvoltare. Încetul cu încetul, capitalul său devine din ce în ce mai important. Chiar înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008, a cumpărat acţiuni ale unei societăţi imobiliare de infrastructură sportivă. La 50 de ani, el se află în fruntea unui enorm conglomerat industrial. În revista Forbes, el se află la numărul 200 al celor mai importanţi oameni de afaceri. Cu o avere estimată în jurul a 1,2 miliarde de euro, Liu este un pasionat de antichităţi. El a achiziţionat şi un rulou caligrafiat pentru care a plătit 6 milioane de dolari, în jurul căruia se află o întreagă ”armată” de experţi pentru a-i dovedi autenticitatea. În 2010, colecţia sa de 70 de picturi chinezeşti şi caligrafii ale dinastiei Song a fost expusă la Poly Art Museum din Beijing. Într-o zi, cu siguranţă, ea va putea fi vizionată şi în Occident.

Cei doi miliardari chinezi iubitori de artă
În revanşă, frumoasa sa soţie, Wang Wei, investeşte în artă contemporană. Cuplul a inaugurat la sfârşitul lunii martie Long Museum, cel mai mare muzeu privat, stabilit la Pudong, pe malul râului Huangpu. Construit de Zhong Song, artist şi arhitect chinez al generaţiei post 1970, dintr-un cub de granit de 33.000 de metri pătraţi, ce dispune de o suprafaţă expoziţională de 16.000 de metri pătraţi de artă contemporană chineză, în care sunt expuşi artişti precum Fang Lijun şi Zhou Chunya, picturi clasice din era Mao până în 1979, dar şi obiecte tradiţionale chinezeşti ce stau alături de piese imperiale din epoca Song. Acest bol-record va ocupa cu siguranţă un loc în această expoziţie.
Cu mijloace fără limite, cei doi colecţionari, Liu Yiquian şi Wang Wei, intenţionează să deschidă un al doilea muzeu, consacrat de această dată numai artei contemporane, de-a lungul râului Xuhui, la West Bank Media Port.
Alain Saint-Loubert-Bié, marele albastru

Porţelan albastru şi alb dinastia Qing
Ca şi mulţi dintre colecţionari, el s-a ataşat de albastru şi alb în piese de porţelan din secolul al XIII-lea până în zilele noastre. Pentru acest colecţionar, ele semnifică Paradisul pierdut. Politehnician în serviciul armelor, la fel cum au fost şi bunicii şi tatăl său, el a trăit la Saumur, dar dragostea de a colecţiona a venit mai târziu, atunci când a început să călătorească, datorită serviciului pe care îl deţinea, în Asia. Apoi a achizionat din Franţa mai mult de 300 de piese de porţelan chinezeşti. A început să bântuie destul de des Târgul de la Maastricht, dar şi Galeriile de la Drouot, fiind convins că va descoperi afacerea secolului.

Vas chinezesc cu montură în bronz, perioada Ming
Dotat cu un temperament de vânător, el aparţine acelei specii care, după Balzac, are ”flerul câinilor răi de vânătoare şi al braconierilor care ştiu unde se află singurul iepure din tot ţinutul”.
După ce a părăsit funcţiile publice a devenit directorul regional al unei societăţi implementate în Singapore, Hong Kong, Djakarta şi Bangkok. La întoarcerea în Franţa, la începutul anilor ’90, s-a decis să formeze o colecţie de porţelanuri în alb şi albastru în Normandia, în care se află chiar un vas cu efigia lui Mao.

Vas din porţelan albastru şi alb, dinastia Qing, estimat între 6.000 şi 8.000 de euro
Ceramica de Hue, realizată în China între secolele XVII şi XIX, era destinată Curţii Hue din Vietnam, care producea propriile ceramici în albastru şi alb din porţelan, iar el deţine câteva dintre acestea. ”Porţelanurile policrome sunt fermecătoare. Deţin şi piese în monturi în bronz aurit, dar şi în argint. Ele n-au fost niciodată la modă – deoarece este cunoscut faptul că montura a intervenit atunci când piesele erau fisurate. Eu deţin un Kendi de la sfârşitul secolului al XVI-lea, care ar valora de trei ori mai mult dacă ar fi intact. Ceramicile mele nu sunt foarte individualizate şi nu m-au costat mai mult de 10.000 de euro. Dacă aş fi mai bogat, aş ridica ştacheta. Am câteva farfurii Yuan, estimate fiecare în jur de 5.000 de euro. Sunt piese frumoase care pentru mulţi au trecut neobservate.

Bol din perioada Ming
Există o piaţă de artă cu piese excepţionale printre care, un bol din perioada Ming (1465-1487), care a fost vândut recent în Hong Kong cu o sumă de 26 milioane de euro. Un Rembrandt sau un Michelangelo înţeleg să fie vândute la această sumă, dar pentru un bol mi se pare fantastic de mult. E adevărat că este o piesă rară. Piesele Yuan şi Ming sunt extrem de vechi, rare şi deci foarte scumpe. Rămâne să vedem cu ce ne va surprinde acest secol. Mă mândresc şi cu o pereche de vase cu decor din frunze şi petale de lotus, din epoca Kangxi (1622-1722)”.

Vase în alb şi albastru din Dinastia Qing, epoca Kangxi, estimate între 12.000 şi 15.000 de euro
Recordul pentru un porţelan Ming a fost stabilit în 2011 pentru un vas albastru şi alb vândut cu 168.660 de dolari Hong Kong.
Mai multe recorduri au fost adjudecate în ultimul timp la Sotheby’s din Hong Kong. Un colier Cartier din perle de jad, în stil Art Deco, cu rubine, a fost adjudecat cu 214 milioane de dolari de către Cartier.
Pictura indiană şi sunetul muzicii

Kedar Ragini, desen din 1825
O selecţie de minituri Ragamala este expusă la Metropolitan Museum. Peste 500 de picturi, în general miniaturale, dintre cele mai răspândite în Italia. Raga reprezintă pictura cu varii noduri muzicale indiene şi era o temă des întâlnită la curtea Rajahstanului, până la sfârşitul Evului Mediu.
Sunt expuse acuarele indiene din secolele XVII şi XIX şi instrumente muzicale provenind din colecţiile muzeului. Muzica şi arta sunt indisolubil legate. Tema predominantă e aceea a dragostei, de obicei între un erou şi o eroină ale căror stări emoţionale sunt explorate fie prin sunete, fie prin imagine. Astăzi, Raga este o tonalitate muzicală legată în special de starea sufletului, dar şi a culorilor, a anotimpurilor anului. Astfel, în fiecare pictură, este prezentă cromatica animalelor şi obiectelor, specificându-se sentimentele pe care vor să le reprezinte. Scenele sunt acompaniate de o scurtă compoziţie în versuri. Aceste planşe nu erau destinate pentru a fi înrămate, ci erau conservate şi arătate oaspeţilor după o masă copioasă şi o muzică bună.

Ragamala, tonuri muzicale şi pictură din seria Ragamala
Pictura indiană e foarte apreciată în ultimul timp pe piaţa de artă. Între galeriile din New York unde este expusă să amintim Kapoor Galeries, liderul mondial în arta indiană şi hyhmalaiană, Arnold H. Libeman, specializat în antichităţi hinduse şi budiste din secolul al XII până în secolul al XIX-lea.