La sfîrșitul săptămînii trecute, am reauzit povestea lui Aristotel Căncescu, liberalul din Brașov arestat de DNA. După ani de procese, după luni de arest, omul revenea în scenă din mîndria și încruntarea celui hotărît să-și anunțe nevinovăția. Nu mai era cel de pe vremea președinției Consiliului Județean Brașov. Pentru cei care nu știu cine este sau pentru cei care expediază oamenii în banalele coșuri de gunoi ale gîndirii, zicînd simplu „un bandit și nimic altceva“, merită făcute cîteva precizări.
Aristotel Căncescu a însemnat enorm, vreme de cîteva decenii, pentru viața județului Brașov. Și în media locală, și în politica, aș zice, inclusiv națională, și în dezvoltarea județului. Ca un apucat care cîntă simultan la cîteva instrumente diferite, Căncescu le-a dus pe toate la un nivel la care prea mulți oameni sunt în stare. Cred că am vorbit cu el de două ori. O dată ne-am salutat la o recepție, într-un grup, și a doua oară, preț de trei minute, am vorbit despre un proiect care n-a apucat să înceapă. Din trei vorbe, Aristotel Căncescu măsura, tăia, lămurea lucrurile. Pentru cei care se așteptau la complimente și floricele, Căncescu era o dezamăgire. Ai fi putut crede că te disprețuiște, că te alungă, că te ignoră, că nu are timp pentru tine. Căncescu a fost arestat din imbecilitatea unor procurori care au încurcat SMS-urile unei bănci care anunța că ar fi scos din cont 20 sau 25 de milioane de euro, cînd el avea depuși numai 20.000. Vă dați seama ce cretini îl urmăreau? Ce patru clase cu diplomă de drept scriu note de constatare și trimiteau judecătorilor cereri de arestare? Niște procurori cu minți de acuzatori proletari își imaginau că 20 de milioane de euro înseamnă o geantă diplomat sau cel mult o lădiță de cireșe, plină ochi cu bancnote. De unde să știe ei că douăzeci de milioane de euro încap într-un camion, poate în două? Procurorii sunt oamenii care nu se îndoiesc niciodată. Operează numai cu certitudini. Și dacă ele se infirmă, găsesc ei un martor care să le bată în cuie! Sau o scrisoare ca un mijloc de probă, expediată din America de Sud sau din Oceania. În plină ofensivă a anticorupției, procurorii brașoveni nu aflaseră de povestea mafiei bucureștene a recuperărilor. Era o vreme cînd se împărțeau bani cu sacoșele și cu geamantanele. Recuperatorii de la ANRP intraseră în criză de cash. Nici băncile din România nu mai aveau asemenea sume. Iar beneficiarii îi strîngeau cu ușa. Așa că au închiriat un avion privat pentru a aduce din străinătate de la bancă mamă cîteva milioane în bancnote de 500 de euro. Ca nu care cumva operațiunea să se încurce pe undeva, ea ar fi beneficiat de sprijinul unuia dintre generalii cu pretenții de creier al SRI? A scos Căncescu la Brașov 20 de milioane de euro într-o zi, cu procurorii și SRI-ul pe urmele sale? Asta este o comedie și o prostie demnă de toată anticorupția!
Campania anticorupției din România nu este opera exclusivă a Laurei Codruța Kovesi. Ar fi cea mai mare greșeală să credem un asemenea lucru. Că ea a înțeles că este vorba de carte numai bună de jucat, și a făcut-o cu excesele grosiere ale procurorului mediocru, convins că dă lovitura vieții sale, și mai apoi că are vocația dreptății și a eradicării unor racile sociale, este altceva. Nu m-ar mira să viseze mai mult!
Mă uitam la Aristotel Căncescu, la atît cît poți vedea dintr-un om pe un ecran obișnuit de televizor. După aproape cinci ani de infern, Căncescu, unul dintre cei mai clonțoși baroni locali (altă etichetă devenită loc comun pentru justiția proletară) arăta altfel. Mai uscat și mai înrăit. Cu maxilare strînse, cu privirea tare, gata să te înfrunte, parcă rămas într-un război continuu, fără să creadă că s-ar fi terminat, fără bunătatea aceea creștină a omului care, după o asemenea încercare, înțelege și iartă, Căncescu nu era decît un politician executat pe nedrept. Aristotel Căncescu era marcat de cei cinci ani trecuți peste el. Dar era la fel de scurt și de tăios ca și atunci cînd avea scaunul Consiliului Județean sub fundul său. De la Aristotel Căncescu am aflat numărul președinților Consiliilor Județene cercetați sau arestați la sfîrșitul mandatului lui Traian Băsescu și în timpul campaniei lui Klaus Iohannis sau imediat după înscăunarea sa ca președinte. El zice că 39 din cei 41 de președinți de Consilii Județene au fost arestați sau au avut dosare penale. La fel au stat lucrurile și cu mai mult de jumătate dintre primarii municipiilor reședință de județ.
De unde această nebunie a arestărilor din anii 2013-2015? Trebuia dusă la îndeplinire promisiunea lui Traian Băsescu, privitoare la țepele din Piața Victoriei? Nu cumva cînd marinarul a făcut această promisiune electorală avea deja o înțelegere cu cei care i-au pregătit victoria în alegeri? Nu cumva înființarea DNA-ului cu sprijin extern (bani, specialiști, burse de specializare) și asamblarea binomului vine tot de la acest proiect de eradicare a corupției? Un proiect româno-american sau european și transatlantic? Nu cumva listele de arestați au fost stabilite de comun acord? Trebuia arestat Nicușor Constantinescu pentru neplata celor 3.000 de lei restanți pentru adiționalele de la telefonul Comisariatului Miliar județean? Sau procurorul Andrei Bodean, un fel de Ciprian Man sau de Negulescu-Portocală ai Constanței, trebuia să elibereze zona portulurilor de la malul mării de influența unui grup politico-economic care nu mai putea fi controlat? Nu cumva modificarea prevederilor privind abuzul în serviciu, inclusiv a pedepselor, a fost efectuată tot pentru asta? La fel și cu înregistrarea telefoanelor și folosirea selectivă a convorbirilor și filmărilor, devenite mijloace de probă în condamnările pe bandă rulantă? Trebuia neapărat arestat Romeo Stavarache? Trebuia arestat Gabriel Berca? Și atîția alții, poate vinovați de cine știe ce, poate, autori de infracțiuni, dar fără probe concludente la dosarele lor!
De ce l-au arestat pe Mircea Moloț? Trebuie să precizez că Mircea Moloț, fost viceprimar al Devei și președinte al Consiliului Județean Hunedoara, mi-a fost coleg de bancă din clasa întîi. Mircea Moloț a făcut parte din grupul de 4-5 liberali care, după demisia neașteptată a lui Crin Antonescu, au susținut și inițiat grupul care s-a deplasat la Sibiu pentru aducerea lui Iohannis la București ca președinte al PNL. Mircea Moloț m-a rugat să trec pe la Sibiu să-i dau cîteva sfaturi utile lui Klaus Iohannis. Mircea Moloț a fost cel care i-a făcut lui Iohannis campania și mitingurile în județul Hunedoara. Și care a fost arestat de DNA Alba Iulia (altă cloacă de procurori) după alegerea președintelui și ținut în arest vreme de cîteva luni fără să i se poată proba nici o vinovăție. Și nici acum, după aproape 4 ani, nu sunt în stare să-i închidă dosarul!
Circulara Luluței privitoare la cazurile de martori sub acoperire și martori cu identitate este numai o probă din acest grosier carnaval al justiției de comandă.
Anticorupția din România, pe care mulți o privesc cu ochi de fanatici, nu-i decît o saga plină de erori, de excese, de falsuri și abuzuri, de bandiți deștepți și hoți proști, de politicieni naivi sau javre flămînde, de procurori selectați dintre studenții cei mai slabi dar încrîncenați, montați să curețe un teritoriu strategic de la noua graniță între două lumi.
dar de articolele din 2004 ce ziceti, insetatilor de dreptate???? nu va place, pun pariu!!! daca e sa fiti deontologi, atunci, fiti!!!
https://www.aktual24.ro/razvan-savaliuc-si-ciuvica-dovada-ca-dan-voiculescu-a-furat-banii-lui-ceausescu-doua-miliarde-de-dolari-disparute-de-la-ice-dunarea/
sau
https://www.aktual24.ro/caracatita-crescent-ce-articole-scria-savaliuc-luju-ro-inainte-sa-se-bucure-de-banii-murdari-ai-lui-voiculescu/