
În ceremonia de aseară, condusă de Isabella Ragonese, îmbrăcată într-o elegantă ţinută neagră, juriul prezidat de Quentin Tarantino, care a stârnit o furtună de aplauze la apariţia pe covorul roşu, a conferit “Leul de Aur pentru cel mai bun film” Sofiei Coppola, pentru “Somewhere”, povestea unui actor de top, Johnny Marco, şi a fiicei sale Cleo (interpretată de Elle Fanning), “un film care ne-a încântat chiar de la prima scenă”. Trofeul a fost decis în unanimitate de membrii juriului pentru capacitatea filmului de a emoţiona şi a încânta. Într-o rochie verde, în stilul anilor ‘50, regizoarea, care a semnat şi scenariul filmului, a primit premiul din mâinile fostului ei logodnic, Quentin Tarantino, vizibil emoţionat. Ea a mulţumit în primul tatălui său, celebrul Francis Ford Coppola, “pentru că m-a învăţat arta cinematografului”, mărturisind că “am revăzut o bună parte din copilăria alături de tatăl meu”, transpunând pe peliculă povestea unui actor american, reechilibrat graţie relaţiei cu fiica lui.
“Leul de Argint pentru cea mai bună regie” a revenit spaniolului Alex de la Iglesia, pentru producţia “Balada triste de trompeta”, o comedie ce urmăreşte lupta pe viaţă şi pe moarte a doi clovni pentru dragostea unei balerine, dar care este, de fapt, o metaforă a Războiului Civil din Spania. Grotesc, baroc, pus sub semnul ororii, filmul este o trecere în revistă a 50 de ani de istorie spaniolă. Regizorul, ale cărui filme şi-au câştigat faima şi datorită unui accentuat simţ al umorului, semnează şi scenariul. De la Iglesia a mai fost distins cu două premii la “Montreal Fantasia Film” şi cu şase premii “Goya”, printre care şi cel pentru cel mai bun regizor.
Regizorul, scenaristul, actorul polonez Jerzy Skolimowski a primit “Premiul Special al Juriului” cu pelicula “Essential Killing”. Autor a peste 20 de filme de la debutul său din 1960, printre care “Le Départ” (“Ursul de Aur” la Berlin) şi comedia neagră “Moonlighting” (“Premiul pentru cel mai bun scenariu” la Cannes), Skolimowski trăieşte acum la Los Angeles, filmând şi în Polonia.
Pentru rolul principal din filmul lui Skolimowski, care spune povestea unui afgan capturat de forţele americane din Kabul şi transportat undeva, într-o ţară europeană, Vincent Gallo, care nu scoate niciun cuvânt de-a lungul întregului film, a fost distins cu “Copa Volpi” pentru cel mai bun actor. Gallo nu a urcat pe scenă să-şi ridice premiul care i-a fost înmânat regizorului. Apreciat pentru rolurile din “Arizona Dream” de Emir Kusturica şi “Palookaville”, de Alan Taylor, Vincent Gallo este, de asemenea, scenarist şi regizor, anul acesta participând la Veneţia şi ca realizator cu filmul apreciat de critică “Promises Written in Water”.
Distincţia similară pentru interpretare feminină a mers către Ariana Labed, pentru rolul tinerei Marina din filmul “Attenberg” al regizoarei din Grecia, Athina Rachel.
Tinerei actriţe americane, născute în 1983 la Kiev, Mila Kunis, care i-a dat replica lui Natalie Portman în pelicula ce a deschis Festivalul, “Black Swan”, de Darren Aronofsky, i-a fost decernat Premiul “Marcello Mastroianni”. Actriţa este cunoscută publicului din prestaţia sa în “American Psycho II: All American Girl”.
Un regizor aşteptat cu interes la Mostra, unde cu cinci ani în urmă i-a fost premiată, în secţiunea “Orizzonti”, pelicula “Primii pe Lună”, rusul Andrei Fedorcenko, şi-a văzut producţia “Silent Souls” distinsă cu un “Osella” pentru cea mai bună imagine, obţinut de Mikhail Krinchman, în timp ce “Osella” pentru cea mai bună scenografie a revenit lui Alex de la Iglesia pentru “Balada triste de trompeta”.
Un idol american redescoperit
Un regizor aproape necunoscut publicului, dar cu statut de idol în cinematografia americană, Monte Hellman, de 78 de ani, a primit un “Leu Special” pentru filmul său,“Road to Nowhere”. Veteran al competiţiei, autor al câtorva pelicule înscrise în istoria cinematografului, dar fără un mare succes de public, cum ar fi “Shooting (1967), cu Jack Nicholson, contemporan cu Jean-Luc Godard, cu care seamănă nu numai fizic, dar şi spiritual, Monte Hellman a declarat că preferă un film hollywoodian unuia independent, deşi “Road to Nowhere” aparţine celei de a doua categorii şi a fost realizat cu un buget de cinci milioane de dolari. “Road to Nowhere” a fost caracterizat de critică drept “un meta-film, care combină realitatea şi ficţiunea într-un joc complicat”. Regizorul a declarat că “toate operele precedente au fost numai o pregătire pentru «Road to Nowhere», pe care îl consider primul meu film adevărat”.
“Leone del Futuro”, premiul pentru debut “Luigi de Laurentiis”, decis de juriul format din Fatih Akin, Nina Lath Gupta, Stanley Kwan, Samuel Maoz şi Jasmine Trinca, l-a răsplătit pe regizorul turc Seren Yuce, autorul peliculei “Cogunluk” (Majoritatea). Premiul constă în 100.000 de dolari oferiţi de “Filmauro” a lui Aurelio şi Luigi De Laurentiis, sumă ce se împarte în mod egal între regizor şi producător.
În secţiunea “Orizzonti”, două lungmetraje şi-au adjudecat “Premiul Orizzonti” şi “Premiul Special al Juriului”: “Verano de Goliat” (“Vara lui Goliat”), semnat de Nicolas Pereda, o coproducţie Mexic-Canada, respectiv “The Forgotten Space”, de Noel Burch şi Allan Sekula. Cele două premii pentru mediumetraj au fost câştigate de producţia israeliană “Out” a lui Roee Rosen şi de “Jean Dentil” realizat de Laura Amelia Guzman şi Israel Cardenas, iar cel pentru scurtmetraj a mers către David Oreilly pentru “The External World”.
Mult aşteptatul Premiu Controcampo Italian a recompensat “20 Sigarette” al regizorului Aureliano Amadei, “o poveste personală”. Este istoria unui tânăr actor care acceptă să joace într-un film ce va fi turnat în Irak şi care va fi singurul supravieţuitor al atentatului de la Nassirya, în care au murit 19 italieni. Început ca o comedie, “ca pentru a sublinia că, adesea, problemele pe care le trăim în viaţa de zi cu zi ne apar enorme, până când intrăm în contact cu unele mult mai seriose”, filmul ajunge la un dramatism sfâşietor. Actorul Vinicio Martone, interpretul eroului principal al filmului, a fost distins cu o “Menţiune Specială”. A fost singurul film italian distins la această ediţie, cele din competiţia oficială nereuşind să intre în palmares.
“Premiul Persol 3D” pentru cel mai creativ film 3D al anului, iniţiat la ediţia de anul trecut, a fost câştigat de “Avatar” al lui James Cameron, care “a reuşit, mai mult decât oricare alt film de acest gen, să mărească vizbilitatea comercială şi artistică a cinematografiei tridimensionale”, şi de “Dragon Trainer” de Chris Sanders şi Dean Deblois.
Spectacol în spectacol
Îmbrăcată în roşu, într-o ţinută semnată Giambattista Valli, cu saboţi negri Ferragamo, Vittoria Puccini a fost declarată câştigătoarea Premiului “L’Oreal Paris pentru cinema”, învingându-le în această cursă pentru cea mai frumoasă apariţie la Mostra pe Diane Fleri, Laura Chiatti, Isabella Ragonese şi Cecile Cassel. Premiul i-a fost înmânat de Marco Müller şi de directorul general al mărcii franceze, Dominique Urfin.
Gala decernării “Leilor” a fost urmată de două petreceri; una pentru oaspeţii cei mai importanţi, pe terasa de la Casino, şi alta “mai democratică” pe plaja de la Excelsior, unde au ajuns în final şi invitaţii privilegiaţi.
Deşi selecţia din acest an a fost inspirată, mixând competiţia cu o bună componentă estetică, cu un adevărat laborator de creaţie, cum s-a dovedit secţiunea “Orizzonti”, abia încheiata ediţie a Mostrei de la Veneţia a stat sub semnul crizei financiare. Vechimea instalaţiilor, preţurile prohibitive ale hotelurilor, absenţa unei infrastructuri care să permită funcţionarea unei pieţe a filmului au fost petele de umbră ale manifestării. Cu toate acestea, prestigiul Mostrei a atras în oraşul din Lagună peste 3.400 de ziarişti, iar numărul biletelor vândute la casă a crescut faţă de ediţia anterioară cu 17%, potrivit declaraţiilor organizatorilor.
Dar, în pofida crizei, pe covorul roşu au defilat luxul şi eleganţa. Scena i-a aprţinut de-a lungul întregii perioade Sofiei Coppola, care a strălucit şi în 3 septembrie la serata organizată special pentru ea şi pentru soţul ei, Thomas Mars, liderul grupului rock Phoenix, când a apărut într-o superbă rochie Louis Vuitton. Cei doi au fost desemnaţi cea mai frumoasă pereche a Mostrei, loc ocupat anul trecut de George Clooney şi Elisabetta Canaris.
S-au făcut remarcate pentru somptuozitatea toaletelor şi pentru tocurile înalte de 12 până la 20 de centimetri şi Margareth Madé, într-o rochie Dolce&Gabbana, Tatiana Kuchearova, fostă Miss Monde în 2006, arborând o creaţie argintie de la Armani, frumoasa Naomi Campbell, alături de bogatul ei logodnic, rusul Vladislav Doronin. Actriţa thailandeză Pace Woo, protagonistă în filmul “Reign of Assassins” de John Woo, distins cu “Leul de Aur pentru întreaga carieră”, a atras privrile prin ţinuta galben-aurie semnată Versace, iar la ceremonia de aseară, printr-o rochie de sirenă, cu broderii superbe. Tot pe tocuri de 20 de centimetri a apărut şi Natalie Portman, într-o creaţie neagră a lui Valentino, iar Monica Belucci, care şi-a însoţit la Veneţia soţul, Vincent Cassel, interpret principal în “Black Swan”, a cucerit admiraţia publicului şi prin eleganta sa rochie roşie. Nu poate fi trecută cu vederea Cristina Capotondi, protagonista filmului “Passione” al regizorului Mazzacuratti, purtând o rochie de culoarea pudrei, creată la Dolce&Gabbana.
Serbările, balurile s-au ţinut lanţ, la Palazzo Contarini-Polignac, Bisani sau la Casino din Veneţia, unele dintre ele având un scop caritabil: strângerea de bani pentru copii din Africa sau pentru cei bolnavi de scleroză în plăci. Şi dacă selecţia din acest an a fost considerată, aşa cum aminteam, inspirată, pentru veneţieni adevăratul spectacol l-a constituit covorul roşu.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.