Presa italiană: Mircea Lucescu, Nikola Tesla al fotbalului

Părintesc, inteligent, revoluționar: a câștigat 36 de trofee la conducerea a 8 echipe, inclusiv UEFA cu Șahtior, a lansat sute de fotbaliști de nivel înalt, a inventat analiza meciurilor, scrie Julius de Feo în Gazzetta dello Sport. In articol, jurnalistul italian mai precizează:

Măsura măreției lui Mircea Lucescu stă aici: toată lumea vorbește despre analiza meciurilor în zilele noastre, dar el a inventat-o. O făcea deja în România, în epoca Ceaușescu, cu mijloacele vremii. (…) Tehnologia a schimbat lucrurile, iar când a ajuns la Pisa, în Italia, în 1990, chiar înainte de a numi atacanți și fundași laterali, i-a cerut președintelui Anconetani (fost președinte al clubului de fotbal Pisa) un videorecorder. (…)

Mircea Lucescu a fost Nikola Tesla al fotbalului, un geniu neconvențional care a inventat pentru sine și pentru alții. Un revoluționar viclean, un vizionar care nu s-a limitat la obișnuit, ci a știut să vadă dincolo.

(…) timp de 12 ani, echipa de învins a ajuns să fie Șahtiorul Donețk al său. Dacă vorbeai de 4-3-3 și altele asemenea, strâmba din nas: „Nu antrenez formații, antrenez idei”. „Lucescu schimbă rolurile jucătorilor”, spuneau unii critici, dar nu era adevărat: Lucescu îi antrena pe jucători să înțeleagă sportul lor. (…)

Marea lume a fotbalului, reacție după moartea lui Mircea Lucescu

Iar Lucescu nu era doar un antrenor de fotbal, mai scrie jurnalistul.

Pentru a insufla principii, Lucescu a stabilit limite. De la jucătorii săi, a cerut mai presus de toate educație la toate nivelurile, inclusiv igienă și cultură, apoi dăruire și disciplină. s fiecare meci în deplasare, își ducea jucătorii, pe cheltuiala sa, să vadă un monument, un muzeu, o bucată de istorie locală, chiar dacă asta însemna să sară peste ultima sesiune de antrenament. Fără ghid, o făcea singur în toate cele opt limbi pe care le vorbea. „Sunt copii norocoși, călătoresc prin lume, nu pot vedea doar stadioane și hoteluri.

Dacă fiul tău te întreabă ce ai văzut la Roma, la Paris, ce le spui?” Era fericit dacă se căsătoreau tineri pentru că „un soț e matur, și poate un iubit”. Nu-i amenda; vorbea și explica. Dar dacă trebuia să ducă un război al principiilor, o făcea: la Brescia, i-a oferit debutul lui Pirlo, în vârstă de șaisprezece ani, în echipa anglo-italiană, dar a dat greș de câteva ori, iar în vestiar, pentru a proteja un copil în care văzuse viitorul, s-a certat urât cu actualul lider, Luzardi.