Președintele s-a ascuns într-un tomberon de frica jurnaliștilor! Că n-avea cum să explice de ce planeta Marte s-a opus primirii noastre în Spațiul Galactic Protejat! Na! Bobolina era vinovată, ea s-a amestecat în treburile politice ale țării noastre și Președintele n-a putut să-i țină piept, mama ei de curviștină stelară! Şi Brambolina, cântăreaţa de estradă, a vrut să ştie ce-i cu Bobolina, fiinţa fabuloasă venită cine ştie de unde, din Chicago, din Gule Magule, din Oslo sau Kiev. Murea şi altceva nu, Brambolina. Era geloasă foc. Era invidioasă. Mi-a zis nişte vorbe grele, grele. A venit şi Makarov, ochelaristul, cu o depeşă de la țar, m-a căutat şi un mesager trimis de arhivarii din Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa şi enigmaticul Baradazar. A venit şi-un om de-al împăratului Owagama. Toţi voiau să ştie dacă Bobolina o să-i vină de hac lui Pitoşkin, aceasta fiind dezlegarea de secretul acvatic. Văluritule, nu te mai codi, mi-au şoptit ei pe înserate. Eu i-am dus printre măslini să privească stelele. Să fie femeia providenţială?
Să fie mama nenorocirilor? Să fie prinţesa galactică? Să fie oare târfa universală? Să fie acvatică destrăbălată? M-au întrebat cuprinşi de înfrigurare. Aşa s-au căznit întreaga noapte să afle adevărul privind ploaia de meteoriţi care umpluse de scânteieri întregul deșert oceanic. Dar cum să descoperi întregul adevăr despre Bobolina, fiinţa fabuloasă şi perversă când ea tot vâslea prin văzduh desenând hărți secrete, hărți de comori, hărți cu rețele de spioni extrem de periculoase, ce mai comedie, domnule! Văluritule, m-au rugat spre ziuă cei din București, ne dăm bătuţi, n-am desluşit mare lucru, ne va elibera de Pitoşkin?! Bobolina e sensul nostru ascuns? Suntem cu toții o mare și fascinantă meduză?
Iar comoara Bibescului trebuie să fie legată de ceea ce e ascuns în adâncul oceanului, nu ne mai fierbe. Am râs. Mureau să-şi facă de cap, voiau să se-arunce în braţele pericolului, să se lipsească de suflet. Să fie doar corp! Ce ştii despre mişcările corpului? M-am învoit să le zic. Infinite sunt mişcările corpului urmând credinţa. Inelul magic al mişcării conţine o infinitate de coduri. Dacă axa voastră longitudinală se sfârşeşte la mijlocul bolţii cereşti, imaginarul vostru e asemenea unui vârtej electromagnetic. Vă veţi lupta pe potrivă cu nimicnicia şi ipocrizia. Dacă axa voastră transversală de apă e prea rigidă, atunci veţi fi sortiţi slugărniciei şi doar revelaţia şi miracolul v-ar putea sustrage violent nemerniciei şi compromisului cu acvatica oficială cea trandafirie, asta salvându-vă cu adevărat. Vom fi şi noi navigatori aşa ca tine? M-au întrebat plini de înfrigurare.
Îmi veţi spune că momentul naşterii voastre nu e guvernabil şi că imaginarul vostru nu e pregătit pentru nemaipomenita călătorie către ultimul sens, având o târzie descoperire a sa. Îmi veţi spune că axele sunt conţinute în numerele fiinţei voastre şi ca în van aţi încerca să le schimbaţi. Îmi veţi spune că aţi plătit bani grei la oracolul din Tala Manakan şi că numerele anunţă un destin implacabil. Îmi veţi spune că mişcările corpului vostru sunt pecetluite de axe determinate. Dar codurile secrete ale fiinţei sunt definiţia voastră şi, avându-le şi interpretându-le, puteţi deveni insurgenţi şi apoi navigatori. Insurgența este explicitarea spiritului de navigaţie.
Iar spiritul de navigaţie este împotriva dictatului şi autorităţii colectiviste, le-am şoptit călăuzindu-i cu grijă printre luminile zodiacale care se vălureau molatec dinspre Buenos Aires, dinspre Lisabona, dinspre Dublin și Oran, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, oraşul filozoficelor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, oraşul bucuriilor, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro şi sticlosul Paragas. Așa că Președintele s-a ascuns într-un tomberon de frica jurnaliștilor! Că n-avea cum să explice de ce planeta Marte s-a opus primirii noastre în Spațiul Galactic Protejat! Na, ditamai Președintele! Într-un tomberon urât mirositor s-a ascuns, gărzile de corp l-au pierdut din vedere, ale dracului gărzi de corp, ce mai Președinte, ce mai gărzi de corp, ce mai tomberon! Tomberon Prezidențiale, nenicule!
Mașina gunoierului șef se îndrepta cu girofarul aprins spre Cotroceni. Unde mergeți, dragii mei? ziceau acum copii și tomberisti, dar și femei. La Cotroceni, ne ducem dragii mei, sa curatam gunoiul navestis atins de boala și sa-l transformam în hrana pentru oi și pentru miei. Cu bine mergeți, dragii mei și sa veniți cu bine, scandau în cor toți USR-isti securiști dar și un grup compact de ziariști cu grade luate pe sustache de la zmei. Atins de glasurile mulțimi, gunoierul intra cu spatele în Cotroceni. La auzul sirenelor, navetistul galactic sosit pe o orbita bine stabilita de către Centrul Spațial European, luminat insistent de către lucuriciul cu nocturna fara diurna, își pregăti bocceluta cu de ale gurii si ieși în uralele bucătarului șef și a cameristei în întâmpinarea ei. Cu un ultim efort, își scoase prompterul și rosti emfatic: gunoi am fost, gunoi sunt încă și oi fi în veacul viitor/ când precum vulturul voi stam pe o stanca și oi folosi hârtia creponata pe post de ștergător”. Își îmbrățișa funcția, cu mult respect, îmbrățișa copacul preferat cu care obișnuia sa discute problemele tarii, ii saruta pe obraji pe toți securiștii patriei și pe cei din afara ei, le strânse mana bucătarului și cameriste dupa care urca în masina gunoierului. Privind înapoi o ușoară urma de regret și brazda fata, după care urla în gura mare: regret ca nu am aruncat țară în aer și numai în apa”. Gunoierul șef i se adresa respectos: vreți sa fiți repartizat alături de resturile alimentare sau de cele toxice. De cele toxice, zise navetistul, fiindcă eu sunt regele lor. Substanțele toxice îl primita cu bratele deschise. Ii strângere călduros mana și ii promisera ca vor face tot posibilul ca efectul toxicității lui sa dureze zeci și zeci de ani. Cu aceste cuvinte fostul navetist adormi visandu-se tăind lemne pentru austrieci. Taia cu o bucurie de nedescris.
@marius, excepțional!
Dle, ai reușit performanța ca orice articol sf politic al d-lui Bufnilă să pară doar un comentariu, mai alambicat, la comentariul d-tale.
De aceea, de multă vreme, le citesc în ordine inversă.
Administrația prezidențială a dat o dezmințire, publicată pe saitul președenției, prin care arată că președintelui nu-i stă în demnitatea prezidențială sa se ascundă iar ce prezintă bufnila in fotografie este adevărat că-i președintele dar nu se ascunde ci își caută bila prezidențială de golf care se ascunde de puternicul nostru președinte ca să nu mai fie lovită c-o doare !