Presedintele ucrainean Viktor Ianukovici i-a oferi functia de sef al guvernului de la Kiev unui lider al opozitiei, Arseni Iateniuk, cel care conduce in acest moment partidul Iuliei Timosenko, Patria. Este al doilea cel mai important partid parlamentar, dupa Partidul Regiunilor, aflat acum la putere.
Propunerea lui Ianukovici a survenit dupa o noua runda de negocieri cu liderii opozitiei (Iateniuk, fostul boxer Vitali Kliciko si liderul nationalist Oleg Tiagnîbok) in incercarea de a pune capat protestelor violente ce au debutat duminica si au provocat pana acum moartea a patru manifestanti si a unui politist.
Ianukovici i-a propus si lui Vitali Kliciko, lider al partidului UDAR (Pumnul) sa prea functia de vicepremier insarcinat cu afacerile umanitare. Nici Iateniuk, nici Kliciko nu au comentat inca pe marginea propunerilor anuntate de administratia prezidentiala de la Kiev.
Presedintele a mai propus o modiâficare constitutionala pentru reducerea prerogativelor prezidentiale, astfel incat Ucraina sa devina o republica parlamentar-prezidentiala. Modificarea legii fundamentale ar urma sa aiba loc prin referendum sau pe cale parlamentara.
Avand in vedere situatia economica in care se afla Ucraina, cu un PIB pe cap de locuitor net inferior celui din Belarus, cu clanuri oligarhice apropiate presedintelui care controleaza sectoare strategice ale economiei si cu o lipsa de coeziune intre Vestul si Estul tarii, propunerea preluarii guvernarii de catre opozitie pare a fi un cadou otravit pe care Viktor Ianukovici incearca sa-l faca.
Presedintele si-a luat masuri suplimentare pentru a tine cat mai bine parghiile puterii cand l-a numit, cu doar o zi inainte, la sefia administratiei prezidentiale pe Andrii Kliuiev, un adept al liniei dure pro-ruse, o figură detestată de către mişcarea de contestare proeuropeană.
In acest context dificil, preluarea guvernului de catre Iateniuk si Kliciko si o coabitare cu presedintele Ianukovici risca sa aiba un efect distructiv pentru actuala opozitie, ce isi poate eroda popularitatea pana la alegerile prezidentiale, nemaipunand la socoteala faptul in ca foarte populatele regiuni estice ale tarii, presedintele Ianukovici este preferat in fata pro-europenilor.
Iateniuk, nascut intr-o familie de profesori universitari din Cernauti, a detinut portofoliul de ministru de Externe, in martie-decembrie 2007 (o perioada in care a incercat o apropiere cat mai mare de UE), si pe cel de ministru al Economiei, in perioada 2005-2006. Spre deosebire de Iateniuk, Vitali Kliciko are charisma, insa o experienta politica limitat. El a intrat in bataliile electorale incepand din 2008, insa a locuit foarte mult timp in Germania, motiv pentru care nu indeplineste conditiile necasare pentru a candida la prezidentialele din 2015. Dincolo de acest impetiment, fostul boxer este atent sprijinit de crestin-democratii aflati la putere la Berlin si pare a fi candidatul prezidential favorit al Occidentului. Pana cum insa, liderii opozitiei nu s-au pus de acord asupra unei candidaturi comune la prezidentiale.
Numirea unui premier din partea opozitiei nu facea parte din principalele revendicari ale opozitiei: demisia presedintelui si alegeri prezidentiale anticipate, alaturi de abrogarea legior ce restrang dreptul la protest si libertatea presei, promulgate de curand de presedintele Ianukovici.
De altfel, promulgarea acestor legi a reaprins protrestele din Uacraina. Acestae au cunoscut un apogeu la finalul lunii noiembrie, dupa ce presedintele Ianukovici a renuntat la semnarea asocierii la UE si a preferat orientarea care Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, in schimbul reducerii substantiale a pretului gazelor importate din Rusia si a unui ajutor de circa 15 miliarde de euro. Ianukovici poate profita de aceste fonduri generoase pentru a promova masuri populiste menite sa-i aduca succesul la prezidentialele ce ar trebui sa aiba loc in 2015. Este unul dintre motivele pentru care opozitia incearca sa-l indeparteze de la putere pe Ianukovici cat mai repede.
Noua serie de proteste care a debutat dupa Sarbatorile de iarna pe stil vechi sunt insa dominate de fortele nationaliste din Ucraina, asupra carora Kliciko si Iateniuk nu au suficienta autoritate.