Primii pași pentru testarea biologică a autismului

Oamenii de știință au făcut primii pași spre ceea ce ar putea constitui un nou test de sânge și urină pentru depistarea autismului, spun aceștia. Instrumentul a fost testat pe copiii cu și fără afecțiuni și s-a descoperit un nivel mai ridicat al gradului de afectare a proteinelor la copiii cu autism.

Cercetătorii au precizat că testele ar putea duce, în cele din urmă, la detectarea timpurie a acestei afecțiuni, dificil de diagnosticat. Experții s-au exprimat însă cu precauție, spunând că un astfel de test este încă departe de determina un diagnostic.

Leziuni ale proteinelor

Autismul afectează comportamentul și în special interacțiunea socială, fiind dificil de diagnosticat. De obicei, diagnosticarea nu se poate face înaintea vârstei de doi ani, în alte cazuri și mai târziu.

În prezent nu există teste biologice care să poată detecta prezența acestei afecțiuni, care este diagnosticată prin evaluări comportamentale realizate de medici clinicieni. Prin acest nou studiu, publicat în revista Autismul Molecular, cercetătorii au căutat diferențe chimice în sângele și urina prelevate de la 38 de copii autiști și de la 31 de copii care nu suferă de această afecțiune, cu vârsta cuprinsă între 5 și 12 ani.

La copiii diagnosticați cu cu autism s-au descoperit niveluri mai ridicate ale leziunilor proteinelor, în special în plasma sanguină, pe care cercetătorii le-au asociat cu o condiție precară a sănătății. Dr. Naila Rabbani de la Universitatea din Warwick, care a condus studiul, a declarat pentru BBC că testele ar putea fi folosite în viitor de medici pentru a diagnostica autismul mai devreme, prin detectarea indicatorilor biologici.

Sunt necesare mai multe teste

Următorul pas este replicarea concluziilor studiului și pe alte grupuri, a adăugat dr. Naila Rabbani.

Rabbani susține: „Avem metoda, avem totul. Trebuie doar să repetăm studiul. (…) Mi-ar plăcea foarte mult să merg mai departe și să aplicăm studiul pe copii mai mici, poate de doi ani sau chiar de un an. Apoi, următorul pas va fi validarea rezultatelor studiului pe un grup mai mare. După acest pas, testele vor fi gata pentru screening“. Dr. Rabbani a adăugat că speră ca testele să poată dezvălui și câțiva dintre factorii care provoacă autismul, în scopul îmbunătățirii diagnosticării.

Mult prea devreme

Alți cercetători și-au exprimat reținerea și prudența față de studiul coordonat de ­Dr. Naila Rabbani. Dr. James Cusack, directorul Departamentului de Cercetare a autismului din cadrul Autistica, a declarat: „Acest studiu ne poate da indicii despre motivul pentru care oamenii care suferă de autism sunt diferiți, dar nu oferă o nouă metodă de diagnosticare, este mult prea devreme pentru așa ceva. (…) Nu știm dacă această tehnică poate să diferențieze autismul de ADHD, anxietate sau alte afecțiuni similare. De asemenea, studiul a fost efectuat doar pe un grup restrâns. Deocamdată, cel mai eficient mod de a diagnostica autismul rămâne în continuare interviul clinic și observarea“.

Dr. Max Davie de la Colegiul Regal de Pediatrie și Sănătate a Copilului a declarat că este un domeniu promițător de cercetare, dar că este „departe de a putea fi catalogat ca un test pentru depistarea autismului. În timp ce aplaudăm dezvoltarea unei noi arii de cercetare prin intermediul acestui test, este important să nu fie abordat cu prea mult entuziasm, pentru că dacă acest test va fi aplicat unui număr mai mare de oameni va produce în egală măsură un număr mare de cazuri fals pozitive, ceea ce ar provoca îngrijorare și ar dăuna copiilor și familiilor lor“, a declarat Dr. Max Davie.

– Una din 100 de persoane din Marea Britanie are autism

– Sunt diagnosticați mai mult bărbați cu autism decât femei – estimările  variază de la două  la 16 ori mai multe

– Numărul de cazuri diagnosticate cu autism a crescut în ultimii 20 de ani, datorită  unei  diagnoze  mai precise

– Autismul  nu  afectează doar copiii

– Nu  întotdeauna  este clar dacă cineva suferă de autism

– Nu există niciun tratament, însă sunt disponibile o serie de intervenții