România, „ciuca bătăilor“

Procesele pierdute la CEDO subțiază bugetul României

Statul român a scos din buzunare nu mai puțin de 18 milioane euro în ultimii patru ani pentru a plăti în urma zecilor de hotărâri pronunțate la CEDO, în dosare privitoare la încălcarea drepturilor omului. La o scară mai mare, situația este cu mult mai gravă: în ultimele două decenii, această sumă se apropie de 83 milioane euro.

România se află de ani buni pe primele locuri între țările condamnate la CEDO. Dacă aceste condamnări ar fi doar niște acuzații consemnate în documente marcate cu sigla unei instituții străine, n-ar fi mare lucru. În afară de palma morală primită de statul român, hotărârile instanței europene aduc și plata unor mari sume de bani. Totuși, în ciuda acestor sume imense, niciun magistrat nu a răspuns pentru că a dat decizii anapoda, prin care a încălcat drepturile fundamentale ale omului.

Un dezonorant loc 4

Anul acesta, pe 25 ianuarie, Guido Raimondi, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, a prezentat bilanțul activității derulate de magistrații instanței internaționale în 2017. Acest bilanț menționează România pe locul 4 între țările cu cel mai mare număr de hotărâri privitoare la încălcări ale Convenției europene a drepturilor omului. Conform afirmațiilor lui Raimondi, anul trecut, statele cu cel mai mare număr de condamnări la CEDO au fost Rusia – cu 305 hotărâri, Turcia – cu 116 hotărâri, Ucraina – cu 87 hotărâri, urmate de România – cu 69 de hotărâri. Ceva mai bine decât noi au stat Bulgaria – cu 39 de hotărâri și Grecia – cu 37 de hotărâri. Cu un an înainte, situația era și mai gravă pentru noi: România ocupa locul 3 (cu 86 de hotărâri), după Rusia (cu 228 de hotărâri) și Turcia (cu 88 de hotărâri). Atunci, în urma noastră s-au aflat Ucraina (cu 73 de hotărâri), Grecia (cu 45 de hotărâri) și Ucraina (cu 41).

De ce pierde România la CEDO

O bună perioadă, majoritatea hotărârilor pierdute la CEDO au fost legate de încălcarea dreptului la proprietate. Concret, era vorba despre restituirea unor imobile confiscate de regimul comunist între 1945 și 1989. Cu timpul, au început să apară și plângeri legate de înfăptuirea actului de justiție: dreptul de a nu fi supus tratamentelor inumane și degradante (referitor mai ales la condițiile de detenție din penitenciarele românești), dreptul la un proces echitabil ori durata procedurilor judiciare. Tot la justiție s-au referit și hotărârile privitoare la lipsa unei anchete eficiente, neexecutarea hotărârilor judecătorești, dreptul la un recurs efectiv. Un loc aparte printre aceste încălcări ale drepturilor omului ocupă cele anchetate în dosarele Revoluției, fapte deosebit de grave care au devenit imprescriptibile după includerea în categoria crimelor contra umanității. Motiv pentru care dosarele respective au fost redeschise.

Proceduri complexe

Misiunea pe care și-o asumă CEDO este verificarea modului în care statele membre respectă drepturile și garanțiile prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului. Pentru a-i putea cere ajutorul, instanța europeană trebuie să fie sesizată printr-o plângere depusă de solicitant. Plângerea poate fi depusă doar după ce solicitantul a parcurs toate căile de atac ale unei sentințe emise de instanțele naționale. Așadar, doar după ce, acasă la el, sentința atacată a rămas definitivă. Pentru a fi admisă, plângerea trebuie făcută într-un interval de maximum șase luni de la pronunțarea sentinței definitive. O condiție obligatorie este și corectitudinea modului în care se completează formularul tipizat al plângerii: o singură rubrică uitată, sau marcată greșit, duce automat la respingerea plângerii. De fapt, alături de înregistrarea tardivă, acesta este unul dintre motivele pentru care circa 90% din miile de plângeri examinate sunt declarate inadmisibile. După ce Curtea primește toate informațiile necesare pentru examinarea cazului, cererea este repartizată unui complet de judecată. Întrucât instanța europeană are în lucru circa 50.000 de plângeri, soluționarea poate să dureze chiar și câțiva ani. La final, în cazul în care Curtea decide că a fost vorba spre încălcarea unor drepturi incluse în Convenția europeană, acordă reclamantului „o satisfacție echitabilă“, care constă într-o sumă de bani menită să acopere „daunele materiale și morale“ suferite de reclamant. Odată pronunțată, hotărârea CEDO devine obligatorie pentru țara reclamată.

Statul plătește!

Aceste obligații ale statului intră în vigoare doar după ce hotărârea CEDO a rămas definitivă. Iar aceasta se întâmplă doar după parcurgerea unor pași procedurali obligatorii:

  • după ce hotărârea este pronunțată de Marea Cameră;
  • dacă părțile declară că nu vor solicita retrimiterea dosarului în fața Marii Camere;
  • dacă nu a fost atacată timp de trei luni de la pronunțare.

Aceeași legislație prevede că obligațiile de plată ale statului condamnat devin scadente la trei luni după ce hotărârea a fost declarată definitivă.

Supus unei veritabile avalanșe de reclamații, statul român are și el posibilitatea de a-și apăra interesele în fața instanței europene. Conform legislației în vigoare (Ordonanța nr. 94/30 august 1999), această sarcină revine MAE, care o exercită în numele statului, prin intermediul Agentului Guvernamental pentru CEDO. În plan extern, acesta acționează exact ca un avocat al statului român, în numele căruia se ocupă de întocmirea actelor şi a tuturor apărărilor necesare, precum și de parcurgerea tuturor etapelor procesuale. În acest moment, Agentul Guvernamental în relația cu CEDO este magistratul Irina Cambrea.

Atunci când o hotărâre definitivă a CEDO prevede plata către reclamant a unei sume de bani acordate ca „satisfacție echitabilă“, tot Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Agentului Guvernamental, este cel care ia toate măsurile necesare pentru îndeplinirea acelei obligații. Conform art. 10 (1) din Ordonanța nr. 94/30.08. 1999, „sumele necesare plăţii reparaţiei echitabile şi celorlalte cheltuieli stabilite prin hotărâre a Curţii, precum şi sumele necesare plăţii stabilite prin convenţia de rezolvare pe cale amiabilă se stabilesc prin legea bugetului de stat şi se înscriu în bugetul Ministerului Economiei și Finanţelor. Hotărârea Curţii, sub aspectul sumei constituind reparaţia echitabilă şi al celorlalte cheltuieli, precum şi convenţia de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei, semnată de părţi, constituie titlu executoriu“. Iar atunci când este cazul, tot Ministerul Economiei şi Finanţelor este cel care trebuie să calculeze și să plătească şi eventualele penalităţi de întârziere.

„Moftul“ lui Ion Iliescu

Inițial, țara noastră a fost condamnată la CEDO mai ales pentru încălcarea dreptului la proprietate, în ceea ce privește restituirea averilor confiscate de regimul comunist între 1945 și 1989. Iar în această privință, fenomenul a luat amploare după niște declarații cel puțin neinspirate, făcute cândva de Ion Iliescu. Într-un discurs din vara anului 1994, Iliescu – pe atunci președintele României – a cerut autorităților să nu aplice sentințele prin care instanțele declarau nule actele de naționalizare emise de regimul comunist. Iar în baza acelor declarații, răposatul Vasile Manea Drăgulin, pe atunci procuror general al României, a cerut Curții Supreme de Justiție anularea unor asemenea sentințe, pe motiv că instanțele inferioare nu ar avea competența de a revizui vechile decrete de naționalizare.

Șapte ani mai târziu, într-un discurs ținut la Focșani, în ianuarie 2001, Iliescu și-a expus din nou păguboasa filosofie politică: „Este un moft chestia asta cu «sfânta proprietate privat㻓. O poziție asemănătoare a avut fostul președinte și în privința chiriașilor din casele naționalitate. În același an, pe 27 februarie, după ce premierul de atunci a depus la Bruxelles lista de angajamente pe care România promitea că le va îndeplini pentru grăbirea procesului de aderare, Iliescu a transmis la Guvern o propunere de prelungire a termenului de evacuare a chiriașilor din casele naționalizate.

Iadul este pavat cu bune intenții

Plângerile românilor privind protecția dreptului la proprietate au început să ajungă la CEDO încă din 1994, dar primele hotărâri s-au pronunțat abia peste câțiva ani. Una dintre primele hotărâri a fost cea din luna octombrie 1999, în dosarul „Brumărescu vs România“. În ianuarie 2001, CEDO a decis că statul român trebuie să-i retrocedeze lui Dan Brumărescu vila din Cotroceni confiscată de regimul comunist, vilă pe care Brumărescu o câştigase în instanţele interne, şi să-i restituie imobilul în natură ori să-i plătească 136.000 dolari. Plângerile la CEDO pentru restituirea unor imobile au devenit însă tot mai rare, după ce Parlamentul României a promulgat Legea nr. 165/2013, privitoare la măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România. Totuși, câțiva ani mai târziu, în luna martie 2015, CEDO a obligat România să achite 3,89 milioane euro daune materiale în cauzele „Toșcuță și alții împotriva României“ și „Trofim împotriva României“, ambele pronunțate în urma unor plângeri depuse anterior promulgării acelei legi. Pentru a reglementa acest tip de probleme, pe 29 aprilie 2005 s-a înființat ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților), care, oficial, trebuia să coordoneze și să controleze aplicarea legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar. În scurt timp, în jurul ANRP s-a format o veritabilă mafie imobiliară transpartinică. O mafie al cărei beneficiar principal a fost Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea.

Dosarele Revoluției

Deschise, închise și apoi redeschise, târâte prin justiție vreme de aproape trei decenii: dosarele privitoare la evenimentele din decembrie 1989. Inițial, a existat o puzderie de dosare care, în decembrie 2004, au fost reunite într-un megadosar numit generic „Dosarul Revoluției“. Asta, până pe 23 octombrie 2015, când acesta a fost blocat complet. Era pe vremea fostului procuror general Tiberiu Nițu, când anchetatorii Secției Parchetelor Militare din Parchetul General au decis „clasarea Revoluției“. Ulterior, dosarul Revoluției a fost redeschis, iar acum se află pe rolul instanței supreme. Până la pronunțarea unui verdict final, victimele Revoluției sau urmașii acestora au reclamat statul român la CEDO. Iar până acum, instanța europeană a pronunțat deja decizii prin care a acordat reclamanților „satisfacții echitabile“ care totalizează circa 3.200.000 euro. Bani mulți care au fost achitați tot de la bugetul național. Iar judecătorii care au pronunțat deciziile atacate la instanța europeană nu au fost deranjați cu absolut nimic. În schimb, toate „satisfacțiile echitabile“ acordate reclamanților s-au achitat tot din bugetul național.

Hotărârea-pilot

Multe hotărâri pronunțate la CEDO contra României au avut la bază și reclamații privitoare la condițiile din penitenciare. La începutul anului 2017, Marius Vulpe, pe atunci director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), a declarat că doar în cursul anului 2016, împotriva României s-au pronunțat 313 condamnări la CEDO pentru condiţiile de detenţie. Condamnări care, într-un singur an, au totalizat 1.600.000 euro. Vulpe a mai anunțat că, până atunci, România a trebuit să achite un total de 3.132.000 euro plus încă 10.000 franci elvețieni. A fost un an de vârf. Anterior, în 2015, au existat 75 de condamnări, în 2014 – 29, în 2013 – 32, iar în 2012 – 10. Tot Vulpe a mai declarat: „Nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO. Din ce ştiu eu, penitenciarele Galaţi şi Jilava au cele mai multe procese pierdute“.

Ulterior, în aprilie 2017, CEDO a pronunțat o „Decizie-pilot privind condițiile din penitenciarele din România“. Respectiva decizie preciza că statul român are la dispoziție 6 luni ca să prezinte un plan de măsuri menit să rezolve suprapopularea și condițiile din penitenciare. O cerință pe care autoritățile noastre au rezolvat-o rapid, în stil românesc. Problema suprapopulării a fost rezolvată începând cu 19 octombrie 2017, când a intrat în vigoare Legea 169/2017, unde, printre altele, s-a introdus recursul compensatoriu, prin intermediul căruia deținuții „cazați“ în condiții necorespunzătoare au beneficiat de reducerea pedepselor. În scurt timp, circa trei mii de deținuți, inclusiv pedofili și violatori, au fost puși în libertate. A fost o măsură prost gândită și aplicată și mai prost: majoritatea celor eliberați s-au întors în pușcărie, după ce au comis alte infracțiuni similare celor pentru care fuseseră condamnați anterior.

Nimeni nu răspunde

În ciuda faptului că legea prevede că statul român „se poate îndrepta prin regresie“ împotriva magistraților care au pronunțat sentințe pierdute la CEDO, Ministerul Finanțelor Publice nu a cerut niciodată declanșarea acestei proceduri. Așadar, nu ia niciun fel de măsuri legale pentru a recupera prejudiciile produse de magistrații care „au acționat cu rea-credință sau gravă neglijență“ atunci când au pronunțat o asemenea sentință. Astfel că, până la urmă, banii pe care statul român îi plătește în urma deciziilor dispuse de CEDO sunt achitați de la bugetul de stat. Din buzunarele noastre, ale tuturor.

Ajutor de la APADOR-CH

Majoritatea celor care se adresează la CEDO nu au studii juridice, motiv pentru care au nevoie de sfatul unui specialist. În foarte multe cazuri acest rol este preluat de APADOR-CH. Avocatul Nicoleta Popescu ne-a oferit câteva detalii.

Cotidianul: Acordați consultanță celor care se adresează la CEDO. Câte astfel de cazuri ați consiliat?

Nicoleta Popescu: Au fost sute de cazuri. Media a fost de circa 30-40 pe săptămână.

Despre care încălcări ale drepturilor omului a fost vorba?

În general, la noi vin persoane care vor să se adreseze la CEDO, dar nu-și permit să plătească onorariile cuvenite unui avocat. Solicitările sunt pe Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil). Sunt foarte multe și pe Art. 3: dreptul de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente, categorie în care sunt incluse atât abuzurile comise de către Poliție, cât și condițiile grele de detenție. În prezent, toate dosarele de la CEDO pe Art. 3 sunt suspendate pentru că România a primit un termen de grație de 18 luni, termen deja depășit, dar s-au cerut prelungiri.

După cunoștința dvs., cât durează rezolvarea unei plângeri la CEDO?

În ultima perioadă, vorbim despre ultimii trei ani, de când s-a introdus un nou tip de formular cu cerințe punctuale, practic un formular tipizat, procedura este foarte rapidă: intervalul de timp în care se dă o rezoluție este de 3-4 luni. Totuși, plângerile au devenit extrem de formaliste: lipsa oricărui punct prevăzut în formular duce la respingerea plângerii. Practic, se pune accentul mai mult pe formă, nu pe fondul plângerii. În cazul în care răspunsul este negativ, este comunicat ca atare, fără o motivare a refuzului. În ceea ce privește rezolvarea unei plângeri care a fost considerată admisibilă, timpul de soluționare a fost de circa trei ani. Totuși, există și un dosar privitor la încălcarea dreptului la proprietate, declarat admisibil, care se află pe rol de circa zece ani. Iar asta, pentru că s-a considerat că nu există proceduri interne care să fie aplicabile în acea situație.

Care este procentajul de admisibilitate a plângerilor depuse la CEDO?

Gradul de admisibilitate este cuprins între 5 şi 10 %. Cauza acestui procentaj scăzut ține mai ales de lipsa de experiență a solicitantului în ceea ce privește modul de redactare a plângerii.

Cum se apără statul român în fața CEDO?

Atunci când este vorba despre îmbolnăvirea sau chiar decesul unui deținut, statul vine cu nenumărate expertize și contraexpertize prin care încearcă să demonstreze că vina nu-i aparține. Iar în caz că se încearcă o înțelegere amiabilă, oferă niște sume de-a dreptul meschine.

Cum se procedează atunci când CEDO stabilește că statul român urmează să plătească anumite sume cu titlul de „satisfacție echitabilă“?

Există o anumită procedură îndeplinită de Agentul Guvernamental care trimite decizia CEDO la Ministerul Finanțelor. Statul român are trei luni la dispoziție pentru a pune în aplicare o hotărâre a CEDO. Iar în această privință, statul român este un bun-platnic, iar termenul menționat nu este depășit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4

20 de Comentarii

  1. sa plateasca incompetentii, coruptii de magistrati, DIJ,CSM=NUFARUL nestiutorilor de carte,

    • Tu ai citit art.? Se vede ca nu, ar trebui sa plateasca Ilici, raposatul Manea Dragulin, Tudorel Toader in calitate de ministru al justitiei si direct raspunzator de situatia din penitenciare, si unii judecatori care au pronuntat sentinte impotriva proprietarilor de drept.

    • auzi , tutmes, ne lasi cu obsesiile tale de politruc aparatciki american?

    • Adevarul cel care este ascuns de ciuma rosie, si pe care il doreste ascuns pe vecie, dar da vina pe altii prin propaganda de partid, deranjeaza. Deranjeaza atat de tare incat sunt in stare sa faca crime pentru ascunderea lui pe vecie.

  2. Si oare cine o foi de vina? Alesii, autoritatile si funtionarii ce incalca drepturile de proptietate si alte drepturi, crezind ca nu au de dat socoteala? Pai daca s-ar fi purtat cum trebuie si ar fi luat hotariri corecte in ce priveste dreptul de proprietate si altele, Nu se ajungea la CEDO, Si bugetul nu se subtia! Dar asa sau asa, ce ce au dus la aceste procese, nu vor da socoteala asa cum nu au dat socoteala nici pina acuma. In schimb, facturilel le platim tot noi, nu alesii si functionarii vinovati din sistemul de stat.

  3. Zgubiliticii parlamentari din Opoziție care strigau ,, cine nu sare ia condamnare ”, slugile din magistratură care răspund la comenzile statului paralel și cei 140.000 de restarteri care urlă pe toate canalele , trag din banii statului suficiente sume sub formă de salarii și alte avantaje materiale din care să se scadă valoarea despăgubirilor stabilite de CEDO … ! Începănd cu prezidentul Mălai Mare , mergănd pănă la asistatul social Sandy Nebunu’ Matey și la toți eroii din achipa de elită de la Ploiești cărora ar trebui să li se ia tot , să mergă să lucreze la betoane și măturat strada pentru a-și căștiga existența … !

    • Ar fi extrem de util, educativ si instructiv ca odata ce Legea raspunderii magistratilor intr ain vigoare sa se recupereze banii respectivi din bugetul Ministerului Justitiei si al DNA, dupa caz. Nu ar erost sa platesca Golea pentru ce face Justitia Statului de Drept din Rumanistan. Zic bine, Codrutza?

    • Lilisor maica tu esti dusa rau cu pluta, ca si marea ta dragoste neimpartasita Kodrutza. Pai daca amenzile se platesc din bugetul DNA etc tot noi din taxele noastre le suportam. Sa plateasca alde procurorii care fac tampenii si judecatorii corespunzatori. Aaa, daca vrei sa suporte si Kovesita din propriul buzunarel, in calitate de sefa sau presedinta ICCJ samd atunci da, aici subscriu in totalitate. Daca procurorii nostrii dragi sunt atat de prosti incat fac greseli din astea, iar judecatorii le duc mai departe, inseamna ca clasa noastra de magistrati este execrabil de prost pregatita. A venit vremea sa scoatem procurorii din magistratura, oricum se dovedeste ca habar nu au magistratura, si sa-i punem pe toti, procurori si judecatori sa plateasca din buzunar pentru greselile comise.

  4. dar csm-ul, analizând aceste cauze pierdute la cedo, ar putea să vadă şi să sancţioneze dur toţi nenorociţii de judecători care au distrus vieţi nevinovate, să-i dea afară din magistratură şi să-i lipsească de orice drept sau privilegiu, chiar dacă jigodiile s-au pensionat. Asta trebuie să facă csm-ul dacă tot zice că s-a resetat; dacă nu, numai ak-urile pot face dreptate….

  5. Dar shmenul ala de 32 meleoane euroi facut de Daddy si descoperit de Olaf, asta sigur ingroasa bugetul Romaniei?!

  6. Smenul este asa: DNA a anchetat si a inchis dosarul Teldrum anterior anului 2016 . Draqnea nu era inca in carti ca Presedinte al PSD si nici ca potential PM. Dupa ce VVP si-a dat demisia, pericolul Draqnea a fost sesizat de Organili Competente,de KIWI si de ultimii, dar nu cei din urma, aliatii nostri strategici . Atunci a inceput haituiala si smenuiala. In 2017 Lulutza s-a rugat frumos de Olaf sa smenuiasca dosarul cu Teldrum si sa faca mare caz de coruptie din el , pentru ca la schimb DNA le va livra pe tava un greu al actualei Guvernari, ca sa poate si ei sa-si justifice lefurile.Zis si facut,s-a redeschis dosarul dupa ce Olaf a zis mai intai ca Nu este probleme, acum este probleme, tovarasi.Cam atat ar fi de spus.Curat murdar, mai nastyunulilicosminastratin

    • Nu vrei sa ne „lamuresti” cum Daddy, feceorul ala de meletzian din Tiliorman, toata viata numai simbriash la stat, si-a copnstruit palatul ala cat Catedrala Mantuirii Neamului, sa nu mai vorbim de „investitziile din Madagascar, Samba Do Brasil, cum a devenit impreuna cu „famelia” proprietar a unui hotel, la toate spatziile comerciale din Alexandria, ferme de porci, de vaci, vile, mii de hectare de teren, paduri, pasuni, arabil, baltzi, etc. si mai ales sa ne „lamuresti” si de ce nu este inca la bulau?!

    • Bre nas’tylilinastratinunu , iar deviezi de la subiect si revii la tema fixata prin de ordinul de zi pe Marea Unitate: Jos Draqnea ! Hai sa-mi fac pomans cu tine , mai ta’ major, sa-ti raspund.Daca DNA , cat sunt ei de baschetbalisti si profesori de sport si branconeri si portocale nu putura pana acum sa-l dovedeasca pe Draqnea, sunt doua variante pronosport : 1. militienii securisti din DNA este verii lu’ Garcea ; sau 2. fapta nu ezixsta . Insa pe tine ,os de comunist ateu si contras din nascare, nu poate sa te lamaureasca nici evidenta populatiei, cand si cand diazepamul si prozacul.

  7. „Statul român a scos din buzunare nu mai puțin de 18 milioane euro în ultimii patru ani…” Mare branza! ]n comparatie cu cat spune DNA si nu mai stiu care institutie europeana anticoruptie ca a furat don Livache, asta este o nimica toata. Ca sa nu mai vorbim de cat au jecmanit alti performeri in ale furtului si coruptiei cu care se mandreste tara noastra. Acesti 18 milioane de euro sunt restituiti unor persoane nedreptatite de reprezentanti ai statului roman care persoane nu sunt putine si tocmai acest lucru ar trebui sa ne ingrijoreze nu infima cantitate de bani pierduta la CEDO.

    • Lu’pule care-diferenta dintre Justitie si Dreptate ? Este aceeasi ca distanta dintre parerile fostilor sprotivi si profesorilor de sport din DNA si dovezile faptice. In afara de denunturi si interceptari ilegale, fix nimic, nada, nulla, zero, niente,nichts,nothing , just …….fisss si multa, multa perversiune …. Cine nu sare nu vrea schimbare! Cine nu sare ia condamnare! Cam asta-i ideea voastra , a tfl-istilor despre Justitie , nu-i asa Lu’pule? Coreea de Nord scrie pe voi!

  8. Pentru ca acuzatiile unor procurori au fost respinse de instantele judecatoresti s-a cerut revocarea lui Kovesi. De ce nu se cere si revocarea ministrului justitiei pentru ca CEDO a anulat decizii ale instantelor de judecata, obligând Statul Roman sa acorde despagubiri?Deciziile instantelor au facut mai mult rau oamenilor decat acuzatiile unor procurori, nefinalizate de instante

    • Am inteles,Zah! Ministrul trebuie demis pentru ce facura judecatorii Securitatii dinainite ca TT sa ajunga ministru, , iar Faraoanca nu poate fi demisa nici pentru ce face ea insasi, manu propria! Am zis bine , mai Zah ? De la Jibau, ori de la Zalau? Multa slanina si palinka de prune face rau la minte !

    • PE VREMEA SECURITATII , TUDOREL T. ERA PROCUROR COMUNIST ! DE FACI CA NU STII , PROPAGANDISTULE CU GURA MARE SI PENSIE SPECIALA !

  9. Doar „bizonii” sunt buni de plata! Persoanele care ocupa functii in stat, platite de la buget, sunt absolut „nevinovate” si nu suporta consecintele, mai ales in virtutea „încălcări ale drepturilor omului” pentru: „neglijenta” in serviciu!”Drepturilor” omului aflat intr-o functie publica sunt …nemarginite! Nu poate fi acuzat de „neindeplinirea atributiunilor de serviciu”, daca se repeta nu poate fi acuzat de „complicitate”, daca primeste „foloase necuvenite „sub o „cota”de ###, nu poate fi acuzat de mita, daca angajeaza pe „cineva” pe un post fara calificare si experienta necesara, nu este abuz, etc. Cine sa reclame la… CEDO? Noi bizonii nu avem dreptul sa stim cum au lucrat „functionarii”, noi suntem buni de …plata! Bartolomeu

    • bausi ceva toxic, sa stii ! sper sa te lecuiesti de delir!deocamdata cu toata legile nemodificate, iata ca se poate ! platim la CEDO, fara numar, fara numar, insa dosarul EADS nu se mai judeca si nici cancerul Microsoft , ci se prescrie dupa mintea ingusta a femelei King Kong.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.