Umblă niște zvonuri prin târgul Bucureștilor. Năstase ar fi fost răpit de extratereștri. Nuuu, Băse ar fi fost răpit de extratereștri. Lasă, că și pe Orban l-au luat ostatec. Ba pe Putin. Ba pe Trump. Dar ce să caute Trump la Chitila, că acolo s-a întâmplat întâmplarea? Sau la Oradea, unde niște procurori, făceau publice furori? În sfârși, mă duc să-mi cumpăr un covrig. Plouă cu soare pe Calea Victoriei. E o vreme nebună. Cântă o fanfară ceva mai încolo, spre Odeon. Termin covrigul și mai vreau unul. Mă gândesc în fel și chip. Dacă extratereștrii au început să-i răpească pe cei din fruntea nației, e de rău. Ar putea fi de bine? Adevărul e că-mi plac mai mult covrigii cu mac decât covrigii cu susan. Covrigii cu mac sunt mai gustoși. Am mâncat cândva la Călărași niște covrigi foarte gustoși. Dar erau buni și cei pe care i-am ronțăit la Brăila acum vreo doi ani, delicioși. Hm? Poți să spui asta despre un covrig? Nu. Delicioasă poate să fie o fătucă din alea pe care le închiriază pesediștii, peneliștii, pedeliștii, știi tu. Le dă mâna, cum să nu?! Dar acum? Ce să te faci cu răpirile astea? Un covrig cu unt de arahide. Au. E fierbinte, mi-am fript degetele bine de tot. Prin gaura covrigului se zărește statuia lui Carol I. Curios, sculptorii nu au prea multă imaginație, zău așa. N-are viața statuia asta. Nici statuia din Piața Revoluției nu are sare și piper, pe cuvânt dacă mint. Ce spune ea, zi și tu, ce spune? Nimic inteligibil. Simt în nări praful de pușcă risipit pe străzile însângerate în 1989. Mă așez pe bordură. Știi, dacă vin extratereștrii să mă ridice chiar acum, îmi strică bunătate de covrig. Ei, extratereștrii ăștia, habar n-au de cât de bun poate să fie un covrig. Dacă apar așa, din cer, să știi că le zic vreo două. Păi au săltat o mulțime de iluștri de pe Pământ. Păi e frumos? Nu e frumos, domnii mei cu antene și trompete argintii sau verzulii, cum vreți voi. Așa le zic. Să-mi lase covrigul în pace și să fie corecți! Să-i răpească pe toți mahării, în ordine alfabetică, din Japonia până în Etiopia, din Canada până-n Australia. Dar lasă. Oradea, unde niște procurori, făceau publice furori, s-a inflamat protipendada politicianistă din toată România, luată la refec la afaceri, bibiluri și contracturi. Ca să vezi. Sfâșială ca-n Revoluția Franceză. Procurorii, și ei oameni. Când cu Estul, când cu Vestul. Păi, în octombrie 1989, trădătorii lui Ceașcă nu s-au văzut ochi la ochi cu rușii, pe teritoriul României, în văzul lumii și-au pus la cale lovitura de stat? Așa s-au văzut. Așa că de ce procurorii de la DNA să nu joace și ei la două capete. Să joace frate, ce ne pasă. Ăștia n-au aflat că-n centrul galaxiei e un black hole care o să ne înghită cu tot cu ruși, cu americani, cu fanarioți și vizigoți, cu tot cu ifosele noastre demcrat-balcanice, cu tot cu arghezi, cu Băse, cu Iohannis, cu Udrea, cu Voiculescu și ai lui, cu tot cu Cosmin Gușă, cu tot cu Videanu și Falcă, frate, cu SOV și CTP, cu Pop, Pantelimon, Nikolski, Dej, Pauker, Bodnăraș, Breban și Goma, manolescu și Vosganian, Nichita și Brâcuși. Să n-o uit pe Halep, draga de ea.
Ce sa mai vorbim de „constitutionalii” de la CCR care joaca tot la doua capete :cand cu Autocratia, cand cu Cleptocratia!