Proteste și Responsabilități

Ca om trecut de vârsta școlarizarii, sunt surprinsă de faptul că în 2025 asistăm la proteste ale cadrelor didactice din învătământul preuniversitar și amenințarea cu  o grevă generală, în toamnă, care să afecteze începutul anului școlar și să împiedice a doua sesiune de bacalaureat. Ce vină au elevii ? La ei nu se gândesc acești  protestatari ?

Acesti profesori vor doar păstrarea neschimbată a  sistemului de învățământ cu care s-au acomodat de minune. Nu am auzit niciunul referindu-se la eșecul sistemului educațional din ultimele decenii. Nimeni nu abordează responsabilitatea cadrelor didactice în creșterea numărului incredibil de mare de analfabeți funcțional.

Mă refer la faptul că ani de zile singura grijă a profesorilor era să îi pună pe elevi să memoreze referate, ca sa poată trece la diferite evaluări. Acest mod de a  constrânge copiii să se  descalifice ca oameni creativi a mers până acolo că și la  testele de intrare la unele universităti se  cerea cunoașterea cu punct și virgulă a manualelor de specialitate… Evaluarea pe grilă a fost alt mijloc de  a face invățămantul mai superficial.

Fără să generalizez, au fost  cazuri în care copii erau evaluați pe baza unor cadouri, mai mult sau mai puțin substanțiale, făcute profesorului.

Iar, fără să generalizez, socot că această stare de lucruri este cauzată de lipsa unui element de bază in  evaluarea unui profesor – dragostea față de copilul ce i-a fost încredințat spre  educare.

 Poate că nu ar strica să analizăm mai serios vina unor universități sau doar facultăți în crearea unor  absolvenți la fel de analfabeți funcțional cum au ieșit de pe băncile vreunui liceu.

 Evaluarea profesorilor ar trebui să devină mult mai  exigentă și nu doar ca pregătire profesională, ci și a capacității de a comunica cele cunoscute elevilor cu toată înțelegerea pentru  modul în care pot asimila o cantitate mare de cunoștințe, în așa fel ca să constituie o bază de aptitudini și  de cunoștințe utile pe tot parcursul vietii.

De trei decenii școala s-a reformat de câte ori s-a schimbat ministrul ! Rezultatul îl cunoaștem…  Ministrul Daniel David a spus cu subiect și predicat « Nivelul mare de analfabetism funcțional e o problemă de securitate naţională ».  Vedem urmările în numărul exagerat de oameni incapabili să despartă adevărul de minciună, să se informeze asupra unor  probleme științifice  de nivel mediu ( să ai în mileniul III oameni pentru care pământul e plat !).

Dar nu elevii sunt cei vinovați de performanțele negative ale celor mai mulți.  A contribuit la starea educației și o proliferare a contravalorilor pe scena publică, astfel că pentru mulți părinți și copii școala și educația nu mai au nici o relevanță.  Si în perioada  comunistă erau foarte multe familii care trăiau în sărăcie, dar părinții și copiii aveau conștiința că, doar învățând, o școală agricolă sau profesională pot să iasă din acea sărăcie.

Scriu aceste rânduri făcând elogiul profesorilor pe care i-am avut, deși am intrat în școală după reforma din 1948.

La Deva, în școala primară, am învățat să scriem și să citim, să ne comportăm civilizat în clasă și pe stradă, dar nu am știut până în clasa a  patra că tot ce făceam era notă în catalog. Deci competiția dintre noi nu era motivată de notă, ci de cât de bine știm lecția!

Am ajuns la liceu. La matematică, profesorul ne punea să gândim, nu ne  interoga doar pentru lecția respectivă, trebuia să știm tot ce învățasem anterior.  Trebuia să gândești  rezolvarea problemelor, nu să înveți pe de rost  lecția sau rezolvarea unor probleme.  Acest mod de a se preda matematica ne-a făcut-o accesibilă. Matematica nu este o materie grea, cum se afirma în general, exista doar profesori care nu sunt în stare să dezvolte gândirea logică a copilului cu scopul de a înțelege o teoremă sau o axiom și a le folosi în rezolvarea problemelor …

In clasa eram 42 eleve și nu rămânea nimeni neexaminat, iar cei  « defavorizați » erau  ajutați de profesor în afara orelor de clasă, la meditații colective.

Fusese scos din curricula studiul limbilor clasice, profesoara specializată în latină a făcut cu noi gramatica și literatura română.  Limba latină este cea care dezvolta logica si gandirea creativă, cu aceste competente pe care le avea ca profesor de latină ne-a  dezvoltat gustul pentru literatura de calitate, pentru redactarea unor  lucrări de analiză literară a  textelor din programă și nu numai; datorită acestei profesoare am făcut pasiune pentru analiza gramaticală a textelor celor mai dificile.

Dar nu toți absolvenții de latină au avut șansa să primească catedra de română. Am avut o profesoară de chimie și fizică de la care am avut de învățat aceste materii cu atâta dedicație că ne făcuserăm laborator acasă! In cele din urmă am aflat că neavând catedra de limbi clasice s-a recalificat, dar n-a făcut-o formal, ci cu toată responsabilitatea ca să facă elevilor lecții de calitate!!

Tot datorită modului în care își făceau datoria față de noi elevii am ajuns să cunoaștem  mineralele, să strângem de pe calea feratâ antracit si din excursii  calcare,  minereu de fier etc.

Excursiile rare pe care le puteam face în acei ani, erau prilej să cunoaștem arborii, plantele, să ne umplem sufletul de frumusețea naturii.

Am prins și reintroducerea orei de latină. In afara elementelor de bază, gramatică, literatură, am primit de la profesoară, fără să fi fost in obligația sa, o istorie a  literaturii latine și   contactul cu ce a însemnat civilizația romană.  Astfel  în viața noastră de adulți am putut  înțelege rolul acestei civilizații în formarea celei moderne.

Mai era și ora de dirigenție, unde pe lângă o analiză periodică a fiecărei eleve, făceam educație civică, cunoștințe elementare de îngrijire a sănătății și, cel mai important, primeam sfaturi utile pentru perioada aceea, dar și pentru a ne putea orienta spre perioada post liceală. Nu este de mirare că numărul celor ce au făcut studii universitare s-a ridicat la aproape 90%.

Era obligatoriu să purtăm uniforma, care era una și aceiași în toată țara.  Eleve și elevi mergeam la școala ca să învățăm nu să etalăm ultima modă ! De asemenea, profesorii aveau o ținută respectabilă, nu excentrică.

Poate eu am doar amintirea lucrurilor de calitate din anii în care am făcut scoala; Am doar amintirea unor dascăli pentru care era o datorie să avem noi, elevii, o pregătire solidă, să putem gândi  critic și să ne manifestăm creativ  în toate acțiunile noastre zilnice.   Acum  pot  trage concluzia că acei profesori făceau o frondă la  regimul comunist, care voia să creeze  ”omul nou”.

Cine vrea poate să se informeze cam câte ore aveau profesorii și cât era salariul lor, poate compara cu situația de azi,  ”atât de nemulțumitoare”!

Poate va citi vreunul din vocalii protestatari cam cum era învătământul chiar după reforma din 1948 și asta datorită abnegației unor profesori cu un standard ridicat profesional, dar și cu responsabilitate față de viitorul copiilor acestui popor!