Protestele din SUA, rodul unor decenii de îndoctrinare

Peste 20 de orașe americane erau afectate de proteste violente. În Minneapolis, de unde s-a extins razmerița, și in Washington DC au fost desfășurate trupele Gărzii Naționale.

În Louisville au fost vandalizate magazine, hoteluri și restaurante. Washington DC a fost pentru scurtă vreme un oraș închis, pentru a-i ține pe protestatari afară. S-a încercat incendierea bisericii St. Jonh, cunoscută ca biserica președinților SUA, începând de la John Madison încoace. În Oakland au fost împușcați doi polițiști, iar unul a murit. In Minneapolis au continuat jaful și incendierile și s-a ajuns la cea mai mare mobilizare a Gărzii Național din istoria statului. Toate acestea după moartea unui american de culoare, George Floyd, în timp ce era reținut cu agresivitate de polițiști.

În timpul weekendului, oficialii SUA au estimat că doar 20% dintre protestatarii din Minneapolis erau din statul Minnesota, restul venind din afara statului. Informația a fost ulterior retrasă, însă este limpede că orașul este împânzit de bande de huligani din toata țara. Este limpede că protestele încep să devină mai degrabă organizate decât să fie spontane – poliția din Kansas City a raportat că a descoperit grămezi întregi de cărămizi în zonele protestelor. Poliția din Rochester a pus protestele în seama ”anarhiștilor” și ”protestatarilor plătiți”. Primarul orașului St. Paul a declarat că toți cei arestați în weekend erau din afara statului.

Violență planificată, organizată, plătită

Organizați de cine? Plătiți de cine? Răspunsul variază în funcție de orientarea politică a fiecărui analist, a fiecărei publicații. Comentatorii conservatori din SUA acuză că în spatele violențelor se află George Soros, ”anarhiștii de stânga”, activiștii, antifascsiștii exaltați, organizația ANTIFA și stânga radicală.

Comentatorii și publicațiile liberale, progresiste, dau vina pe implicarea Rusiei. ”Rapoartele serviciilor arată că Rusia încearcă să provoace haos în SUA înainte de alegeri. Misiune îndeplinită”, a scris pe Twitter un profesor de la Universitatea din Michigan, atașând un link la un comentariu publicat de New York Times. Tot mâna Rusiei ar fi și în cazul incendierii bisercii St John din Washington, apreciază alți comentatori liberali. Aceeași tabără îi acuză pentru violențe pe adepții supremației albilor și arată că proterstele ce ințial au fost ale negrilor au devenit protestelor albilor îmbrăcați în negru.

Opiniile și analizele sunt mult prea părtinitoare, însă putem încropi un portret robot al protestatarilor ce creează acum haos în America. Sunt tineri care au văzut in evenimentele ultimlor ani (de la alegerea lui Donald Trump și până la izolarea socială în fața unui virus) un soi de vestitori ai unor noi zori și ai haosului. Unii dintre ei consideră că societatea în care trăiesc este prea retrogradă, nu îndeajuns de progresistă, mult prea rasistă, fascistă de-a dreptul. Alții consideră că trăiesc într-o Americă mult prea liberală. Însă cu toții vor să creeze un vid în care să-și instaleze propria distopie. La fel, cu toții nu dau doi bani pe George Floyd și cum a murit acesta în mâna polițiștilor.

Procurorul general al SUA, William Barr, a declarat că protestarii sunt agitatori de profesie. ”În multe locuri, violența pare să fie planificată, organizată, condusă de anarhiști și extremiști de extremă stânga care folosesc tactici Antifa”, a spus Barr. Primarul din Minneapolis, un democrat din aripa radicală a partidului, consideră însă că protestatarii trebuie lăsați sa se desfășoare, câtă vreme ”cărămizile și mortarul sunt mai puțin importante decat viața”, o aluzie la distrugerile provocate de proteste. Se pare că primarul ”progresist” din orașul în care au început protestele nu întelege că un magazin, o mică afacere înseamnă viața unor oameni – aceeași atitudine o vedem și în apelurile de extindere a izolării sociale cu alte săptămâni și luni.

Prețul liberalismului

”Protestele din întreaga țară sunt prețul liberalismului”, se arată într-o analiză publicată de The New York Post. Există și se vor înmulți analizele ce vor explica protestele din SUA pornind de la săptămânile de izolare socială, de la pierderea a milioane de locuri de muncă, de la incertitudinea totală adusa de pandemie și mai cu seama de reacția guvernelor la această nouă gripă.

Însă lucrurile nu stau așa, după cum nici criza care urmează în intreaga lume nu poate fi pusă pe seama unui virus apărut într-o piață sau într-un laborator din China. Criza economică ce urmează era inevitabilă, dupa cum o arătau chiar rapoartele ONU și ale Băncii Mondiale din 2019. La fel, protestele de acum din Statele Unite nu sunt cauzate doar de ”criza pandemiei”. Ele sunt de extinderea protestelor ce au marcat lumea în 2019, pe când nimeni nu auzise de coronavirus, covid sau Wuhan: protestele din Ecuador, Chile, Liban, Bolivia, Spania. Atunci, în 2019, agențiile internaționale de presă au observat un fapt comun tuturor acestor prosteste – imaginea lui Joker, eroul ultimei producții de succes de la Hollywood. ”Cu toții suntem clowni”, una dintre replicile din film, stătea scrisă pe socul unei statui din Santiago de Chile. Aceleași măști pot fi văzute acum pe fețele protestatarilor din SUA. Iar în SUA lucrurile au potențialul de a degenera, căci, așa cum arată un articol de opinie publicat de The New York Times, ”America generează acest fel de violență și, din păcate, America nu reacționează decât la violență. Doar atunci oamenii îți acordă atenție, atunci deschid urechile, atunci vin echipele de televiziune (…) Violența americană este o violență învățată în timp. Este modelul american”.

Protestele din 2019 din Chile și Spania au ajuns în SUA

Acum, SUA au parte de protestele înregistrate în 2019 în Chile sau Spania. Sunt state cu un nivel de trai bun, democrații liberale, stabile, prospere. SUA au parte acum de protestele generate de ideile promovate în chiar universitățile americane, pe urmele ”Institutului pentru marxism” devenit ”Școala de la Frankfurt”. Pe străzile incendiate din SUA se culeg roadele câtorva decenii în care au fost creați ”noii burghezi boemi” despre care vom vorbi într-un articol viitor, gata să lupte alături de o listă tot mai lungă de minoritati si impotriva unei liste lungi de ”fobii”. Cauza protestelor din SUA nu este pandemia și nici criza economică provocată de pandemie. Cauza ține de o criză economica ce nu mai putea fi evitată înca din anul 2019 și de îndoctrinarea unei întregi generații, transformată în masă de manevră.

Acum, liderii acestei generații progresiste sunt surprinzător de tăcuți cu privire la protestele din SUA, cu excepția unor atacuri împotriva administratiei Trump. Așteaptă în spatele monitoarelor și în fotoliile ONG-urilor doar un mesaj pentru a dezlănțui o mulțime de analize și interpretări ale evenimentelor din America. Așteaptă un mesaj al echipelor de campanie din SUA, căci aceasta este marea miză a acestui an – Președintia Statelor Unite. Dacă analizele vor concluziona că protestele pot servi campaniei rivalului democrat al lui Donald Trump, atunci va porni iureșul acuzațiilor la adresa președintelui și susținerea protestatarilor. Dacă analizele vor dovedi opusul, atunci portavocile progresiste de pe rețelele sociale și din presa americană vor pune protestele în cârca conservatorilor sau își vor canibaliza propriii anarhiști ieșiti acum în stradă.

O analiză publicată de The New York Times arăta că, începând din anii 1960, protestele pașnice asociate cu drepturile americanilor de culoare au jucat în favoarea democraților la alegeri, pe când protestele violente asociate cu mișcarea americanilor de culoare au avantajat candidații republicani. Așa s-a făcut că, în 1968, americanii speriați de dezordinea sociala să-l aleagă pe Richard Nixon. Acum, în 2020, continuarea violențelor ar putea însemna ca următorul mandat al președintelui SUA să fie ”lege și ordine”, iar cel ales să fie Donald Trump.

Însă până la decantarea consecințelor electorale ale protestelor nu putem decât să repetăm întrebarea pe care ne-o punea Pat Buchanan în 2019, la vremea protestelor din țările liberale: ”Dacă beneficiarii libertăților și ai drepturilor democratice le consideră insuficiente pentru a a produce rezultatele economice și sociale pe care le vor, ce înseamnă asta pentru viitorul democrației? Dacă teza «sfîârșitului istoriei» și a triumfului global al capitalismului democratic a fost infirmată, așa cum mulți sunt de acord, este posibil oare ca Epoca Democrației să fie doar o etapă în istoria Vestului și a lumii?”.

Răspunsul este învăluit în ceea ce Carl von Clausewitz numea ”ceața războiului”, incertitudinea întreținuta cu scopul derutării adversarului. Răspunsul se va întrevedea doar dacă se va ridica ceața ce învăluie acum atât reacția guvernelor la virus, ce a paralizat economia lumii în pragul unei crize anunțate și al unui război rece SUA-China, cât și ceața care învăluie acțiunile serviciilor secrete americane care au paralizat administrația SUA în primul mandat al lui Donald Trump.