Puccini fără frontiere

Torre del Lago este legat de figura marelui compozitor Giacomo Puccini. Atunci când maestrul a descoperit Torre del Lago l-a descris cu aceste cuvinte: “Paradis”, “Eden”, “Frumuseţe supremă…”. Era pe atunci o mică localitate cu 120 de locuitori, cu câteva case, iar astăzi, după un secol, păstrează aceeaşi incomparabilă frumuseţe. La Torre del Lago, în Toscana, la 80 de kilometri de Florenţa, 25 de Lucca şi în apropierea aeroportului din Pisa, se desfăşoară, între 20 iulie şi 25 august, cea de a 58-a ediţie a Festivalului “Puccini”, la Noul Teatru în aer liber, cu o capacitate de 3.370 de locuri, aflat în vecinătatea Vilei Puccini.

Celebrul dirijor israelian Daniel Oren va fi la pupitrul operei “La Bohème”, în 9, 19 şi 24 august. În rolul Mimi, Maria Agresta, Musetta – Alida Berti, Rodolfo – Stefano Secco şi Giorgio Berrugi (24 agosto). Regia îi aparţine lui Maurizio Di Mattia.

“Tosca”, ce va putea fi vizionată în 3, 17 şi 25 august, o are în rolul titular pe Oksana Dyka. În rolul lui Mario Cavaradossi vor fi Rudy Park şi Warren Mok, în cel al Baronului Scarpia, Alberto Mastromarino şi Leonardo Lopez Linares. Regia este semnată de Riccardo Canessa, la pupitru, Alberto Veronesi.

Spectacolul cu “Traviata” va fi programat în 28 iulie, 4, 11 şi 18 august. În rolul Violettei Valéry vor evolua pe rând Silvia Dalla Benetta şi Mimma Briganti, Alfredo Germont va fi interpretat de tenorul Massimiliano Pisapia. La pupitrul Orchestrei, Fabrizio Maria Carminati, regia Paolo Trevisi.

În 27 iulie, 10 şi 17 august, “Madama Butterfly”. În rolul Cio-Cio-San, Donata D’Annunzio Lombardi şi Silvana Froli, Kate Pinkerton este interpretată de Sara Cervasio, iar B.F. Pinkerton, Aquiles Machado şi Leonardo Caimi. Regia îi aparţine lui Vivien Alexandra Hewitt. Dirijor, Valerio Galli. Scenografia, Kan Yasuda, costumele Regina Schrecker.

Emoţiile muzicii lui Puccini

Oksana Dyka în rolul Floriei Tosca

Puccini a trăit în această splendidă parte a Toscanei timp de 65 de ani.

S-a născut la Lucca în 22 decembrie 1858, al cincilea dintr-o numeroasă familie de muzicieni. După moartea tatălui său, Giacomo a frecventat seminarul de la San Martino, cântând într-un cor, iar mama sa, simţind că are talent, s-a decis să-l înscrie la “Institutul de Muzică Pacini”. Era un student neliniştit, nereuşind să aibă relaţii armonioase. În timpul anilor de studenţie începe să compună lucrări proprii pe care le interpreta, mai ales la orgă, în timpul slujbelor din bisericile locale. În 1876 a plecat la Pisa şi a asistat la două reprezentaţii cu “Aida”, moment în care s-a decis să se dedice operei, declarând că “I s-a deschis o nouă fereastră”. Studiază apoi la Conservatorul din Milano, cu maeştrii Bazzini şi Ponchielli. Un punct important în viaţa sa a fost întâlnirea cu Pietro Mascagni, cu care a şi împărţit o cameră pentru câteva luni, cât şi cu Ferdinando Fontana, care devine cu timpul primul său libretist.

Compune “Le Villi”, o mică şi preţioasă capodoperă, iar acest mic triumf îi permite să semneze primul său contract cu casa editorială “Ricordi”, care-i comisionează o nouă operă, “Edgar”, pe libretul lui Fontana, va merge pe scenă la Teatrul alla Scala din Milano în 1889, dar nu cu succesul pe care îl spera editorul. Oricum, “Ricordi” a crezut în Puccini, l-a sprijinit financiar pentru cea de a treia sa operă, “Manon Lescaut”, prezentată la “Teatrul Regio” din Torino, care i-a adus succesul şi faima.

Giacomo Puccini

Iubitor al naturii şi al spaţiilor deschise adora Lacul Massaciuccoli. Îşi găseşte o proprietate în vecinătatea lacului, pe care o restructurează, loc în care a trăit cel puţin 30 de ani, scriind marea parte a operelor sale: “La Bohéme”, “Tosca”, “Madama Butterfly”. Devine faimos în întreaga lume, operele sale fiind deosebit de apreciate, începe să călătorească asistând la premierele cu “La Fanciulla del West” (New York, “Metropolitan Opera”, decembrie 1910), “La Rondine” (Montecarlo, martie 1917), “Il Trittico” (New York, “Metropolitan Opera”, decembrie 1918).

A fost un mare prieten al dirijorului Arturo Toscanini, cu care a colaborat atât în Italia, cât şi în Statele Unite. În 1923, când lucra la ultima sa operă, “Turandot”, după dramaturgul veneţian Carlo Gozzi, mutându-se la Viareggio se îmbolnăveşte. Este diagnosticat cu cancer de tiroidă. Se stinge în 29 noiembrie 1924.

Destinul lui Puccini a fost acela de a împărţi lumea melodramei în două. De o parte unii care îl adorau, de cealaltă, cei care îl detestau. În realitate, critica internaţională l-a susţinut pe Puccini, care urma o linie melodică în concordanţă cu propria tradiţie, capabilă atât de mari pasiuni, cât şi de miniaturi expresive. Puccini a ştiut să-şi înfrunte inamicii pentru a vorbi publicului din întreaga lume, reuşind să şi-i apropie pe Stravinski, Ravel şi chiar Debussy.

Andrea Bocelli

În anii de aur ai difuzării operelor sale în Europa, muzicianul a avut multe probleme mai ales în Franţa. Prima solistă pariziană în rolul din “Boema”, în 1898, dorită de regizorul şi directorul Operei Comice, Albert Carré, a fost contestată de către presă. Aceeaşi rea voinţă şi din partea detractorilor “Toscăi” (1903) şi ai operei “Madama Butterfly”, trei ani mai târziu. Carré a fost acuzat că ar fi fost plătit de editorii străini pentru a le susţine operele în defavoarea celor naţionale, deşi regizorul declarase că succesul lui Puccini i-a permis de a finanţa chiar şi operele francezilor, care nu atrăgeau suficient public. Aşa încât tragedia japoneză a fost alungată din repertoriul Operei Comice.

Dar Puccini a câştigat chiar şi avangarda mai puţin dogmatică, cum era şcoala de la Viena, de la Schönberg la Berg şi Webern. Nu a fost iubit de avangarda italiană de după război, cu excepţia lui Silvano Bussotti.

Prima celebrare pucciniană a avut loc în 1930, tocmai pentru a realiza visul maestrului.

Massimo Ranieri, în show-ul Cânt pentru că nu ştiu să înot

De-a lungul anilor au cântat interpreţi celebri: Mario del Monaco, Giuseppe Di Stefano, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Josè Carreras, Franco Corelli, Giuseppe Giacomini, Giacomo Aragall şi Luis Lima, Josè Cura, Fabio Armiliato, Marcello Giordani, Marco Berti, Roberto Aronica, Fabio Sartori, Andrea Bocelli.

Au fost iluştri baritoni de calibrul lui Tito Gobbi, care a debutat pe scena de la Torre del Lago, Ingvar Wixell, Sherill Milnes, Rolando Panerai şi Giuseppe Taddei, în rolul Scarpia, Jack Rance, Gianni Schicchi în “Manon Lescaut”. În roluri feminine s-au distins interpretările de neuitat ale Giovannei Casolla, Antoniei Cifrone, Danielei Dessì, Ghenei Dimitrova, Mariei Dragoni, Normei Fantini, Evei Marton, Francescăi Patanè, Katiei Ricciarelli, Renatei Scotto, Oliviei Stapp, Mariei Pia Jonata, Rainei Kabaivanska. Între dirijori, nume ca Francesco Molinari Pradelli, Franco Mannino, Nello Santi, Oliviero De Fabritiis, Giuseppe Sinopoli, Yuri Ahronovich, Gian Luigi Gelmetti, Nicola Rescigno, Daniel Oren, Maurizio Arena, Anton Guadagno, Steve Mercurio, Andrea Licata şi Alberto Veronesi. Nu au lipsit nici grandioase spectacole de dans cu staruri de calibrul unor Rudolf Nureyev, Carla Fracci şi George Iancu.

Madama Butterfly, coproducţie cu Sakai City Opera

De neuitat a rămas punerea în scenă a noii producţii cu “Madama Butterfly”, în scenografia sculptorului Kan Yasuda, regia, Vivien Hewitt, şi costumele Reginei Schrecker, cât şi reprezentaţia sub formă de concert a primei opere a lui Puccini, “Le Villi”, cu Katia Ricciarelli, Josè Cura şi actorul Pippo Baudo. Iarăşi un răsunător succes, “Manon Lescaut”, cu costumele sculptorului polonez Igor Mitoraj.

În 2004, la celebrarea celei de a 50-a ediţii, Arnaldo Pomodoro a desenat impunătoarea scenografie a noii producţii “Madama Butterfly”. Torre del Lago a găzduit şi două spectacole de neuitat, transmise în direct, cu Placido Domingo la pupitru şi totodată narând rolul compozitorului, în rolurile titulare, Daniela Dessi, Fabio Armiliato şi Juan Pons.

Să mai amintim şi romantica “La Bohème”, în regia lui Jean-Michel Folon.

Violetta intră în regatul lui Mimi

Noul teatru în aer liber de la Torre del Lago

Aşa cum la Bayreuth a fost “Rigoletto”, de Verdi, la Bussetto, “Flautul fermecat”, de Mozart, în acest an, la “Festivalul Puccini” de la Torre del Lago va fi “Traviata”. Şi de ce nu?! Deşi pare curios de a vedea la un festival Puccini o lucrare verdiană, Violetta este asemănătoare cu Mimi, şi ea moare din dragoste, la fel ca şi Cio-Cio-San sau Tosca.

Cortina s-a ridicat în 20 iulie cu “Tosca” şi apoi a urmat “Madame Butterfly”. “E un dublu motiv artistic, explică directorul muzical şi artistic Alberto Veronesi. Anul viitor va fi bicentenarul naşterii lui Verdi şi Wagner şi am vrea să anticipăm. Şi apoi Puccini derivă din generaţia Verdi. Puccini a mers în schimb mult mai departe, reuşind să sintetizeze, cu notele sale, într-un singur personaj cinci-şase caractere. Din acest punct de vedere «Boema» este mai verdiană”.

Un teatru înconjurat de apele Lacului Massaciuccoli

“Traviata”, aflată pentru prima dată într-un festival puccinian, este realizată printr-o coproducţie cu teatrele din Lucca, Pisa şi Livorno şi asta pentru că şi în Italia este o mare criză, fiind dificil de a oferi calitate într-o perioadă în care găurile ecenomice se extind dezastruos. Alberto Veronesi speră să poată duce operele lui Puccini şi în China, unde “Turandot” este considerată ca “o operă naţională”, aşa cum japonezii o consideră pe “Madama Butterfly” a lor, iar americanii, pe “Fata din Vest”. “Trebuie să cunosc mai întâi publicul chinez, curios de melodrame şi titlul cel mai urmărit de ei a fost «Război şi Pace», după Prokofiev, pentru că în timpurile lui Mao era una dintre puţinele cărţi pe care le puteau citi şi deci toţi cunoşteau originalul lui Tolstoi”.

Festivalul cuprinde şi mult alte evenimente adiacente, printre care Expoziţia lui Omar Galliani, “Marele desen italian”. Figura feminină a sculptorului Omar Galliani amestecă tradiţia renascentistă cu elemente contemporane, arta şi muzica.

Fabio Armiliato şi Daniela Dessi

După răsunetul concertului de la Gran Teatro de la Torre del Lago, de anul trecut, celebrul Massimo Ranieri revine. Cu deosebit interes este aşteptat show-ul lui, “Cânt pentru că nu ştiu să înot”, din 8 august, care va marca 40 de ani de carieră, punctând asupra succeselor iubite de publicul italian. În concert vor fi prezentate alături de compoziţiile sale de mare răsunet cele semnate de Lucio Battisti, Battiato, Endrigo, Paoli şi Rossi. Semnând scenografia şi regia, Massimo Ranieri a chemat alături de el cei mai buni colaboratori artistici ai panoramei teatrale italiene.

Între 13 şi 28 august va fi întâlnirea cu dansul. Baletul New York City va evolua în 13 august. Zece balerini vor aduce în scenă repertoriul de la “New York City Ballet”, care reprezintă punctele forte ale companiei, în coregrafia lui George Balanchine, îmbogăţit apoi de coregraful Jerome Robbins. În 28 august, Compania “Emox Balletto Contemporaneo”, sub direcţia Beatricei Paoleschi, prezintă o producţie originală de dans contemporan şi proză, inspirată din opera lui Friederich Schiller, “Maria Stuarda”, pe muzica lui Stefano Burbi şi cu costumele lui Santi Rinciari.

Din Ucraina, cu dragoste

Angela Gheorghiu şi directorul festivalului, Alberto Veronesi

Soprana ucraineană Oksana Dyka, fragilă în rolul Mimi, umilă în cel al lui Cio-Cio-San, va fi acum Tosca, primadona fatală şi pasională. La cei 34 de ani, se poate afirma că şansa i-a surâs. După debutul la Arena din Verona în “Tosca”, în regia lui Franco Zeffirelli, şi triumful de la Scala pentru acelaşi rol este catalogată ca o divă. Prima dată s-a întâlnit cu Tosca în 2005 la Kiev, după ce în 2003 era învingătoarea Concursului Internaţional de Operă de la Marsilia, tot cu rolul Floriei Tosca. “Pronunţia mea în italiană la început era oribilă. Acum se apropie de perfecţiune. Sunt căsătorită cu un cântăreţ italian şi trăiesc împreună cu fiica mea, în aceleaşi locuri în care a trăit Puccini. Aici am învăţat să respir muzica şi să înţeleg ce înseamnă ea. În «Tosca», care a marcat debutul meu la Opera din Roma, în montarea lui Zeffirelli, pot să vă spun că am învăţat să mă mişc, chiar şi cu acea pelerină care avea şase metri şi care, după spusele regizorului, reprezenta elementul intim şi fundamental al personajului. Mă simt într-adevăr o Tosca. Pentru că la fel ca ea sunt foarte geloasă şi posesivă până la nebunie. Într-un moment devin toată roşie de nervi şi pot să declanşez chiar o furtună. La fel de furtunos a fost şi debutul meu la Scala, în regiile lui Mario Martone şi Luc Bondi. Am avut parteneri celebri ca José Cura, Jonas Kaufmann, Bryn Terfel. Publicul italian este extraordinar. Pasional, exigent, te înalţă până la cer, dar şi te poate distruge în momentul următor. M-a emoţionat publicul de la Scala şi de la Parma, deosebit de exigent. Cel de la Arenele din Verona este mai pestriţ, se află spectatori de toate felurile. Aş putea spune că e chiar un pic de circ… Această Tosca a mea de la Torre del Lago este mai clasică şi ortodoxă, foarte rafinată. Nu este Tosca din locurile în care ea a fost filmată, de la Castel Sant’Angelo din Roma, pentru că acum suntem în locurile autorului şi ele nu pot să nu-mi influenţeze modul de a cânta”, mărturiseşte ea într-un dialog cu Enrico Parola.

Emox Balletto Contemporaneo, sub bagheta lui Beatrice Paoleschi

Există o stradă magică care uneşte Versilia cu Ucraina. Un lung drum al artei şi al frumuseţii. Mii de kilometri separă locurile din Italia de Crimeea, deşi muzica le-a străbătut de-a lungul secolelor. S-a întâmplat, în opera lui Puccini, cu Salomea şi, astăzi, la Torre del Lago, cu Oksana.

Salomea Krusceniski era prima stea, cea mai strălucitoare, a firmamentului liricii Europei de Est. Oksana Dyka este extraordinara interpretă pucciniană prezentă în acest an la festival. Ambele interprete ucrainene. Şi Salomea a fost vrăjită de Puccini şi de Viareggio şi a decis ca Italia să-i devină a doua patrie.

Traviata cu Silvia Dalla Benetta, care va evolua în roşu carmin, în albastru, în galben

Primarul din Viareggio, Cesare Riccioni, a fost fulgerat de vocea şi frumuseţea ei. Şi a curtat-o timp îndelungat. S-au căsătorit în 10 iulie 1910, la Buenos Aires, şi după luna de miere s-au întors la Versilia. A fost aplaudată frenetic în rolul lui Cio-Cio-San, obţinând un triumf memorabil. Puccini, mişcat, a îmbrăţişat-o. Salomea a trăit la Viareggio până la moartea soţului său şi în 1937 s-a decis să părăsească Italia, donând oraşului Viareggio biblioteca şi mobilele. Se povesteşte că înainte să moară a dorit să asculte corul din “Madama Butterfly”. O poveste de dragoste faţă de opera lui Puccini la fel cu cea a Oksanei…

Torre del Lago va găzdui şi prima ediţie a “Oscarului Liricii”. Între premianţi, mezzosoprana Sonia Ganassi şi baritonul Ildar Abdrazakov, regizoarea Daniele Abbado şi dirijorul Michele Mariotti. În timpul ceremoniei vor fi decernate două mari Premii Speciale, unul dedicat lui Corelli, avându-l pe scenă pe Andrea Bocelli, în 2 august, un mare fan al miticului tenor, şi altul pentru lirică şi cinema, în cadrul căruia va fi premiat Fabio Armiliato pentru performanţa sa din ultima pelicula a lui Woody Allen, “To Rome with Love”.