Rădăcinile occidentale ale terorismului anti-occidental

Atacurile îngrozitoare comise de organizația Statul Islamic la Paris vin să amintească că puterile occidentale nu pot gestiona – nici vorbă să se imunizeze în fața lor – consecințele neintenționate ale intervenției lor în Orientul Mijlociu”, scrie pentru Project Syndicate Brahma Chellaney, profesor de studii strategice la Centrul pentru Cercetări Politice din New Delhi și colaborator al Academiei Robert Bosch din Berlin.

Dezagregarea Siriei, Irakului, Libiei, alături de războiul civil care a sfâșiat Yemenul, au creat mari câmpuri de luptă, au generat valuri de refugiați și au înmulțit militanții islamiști, care vor rămâne o amenințare la adresa securității internaționale pentru anii ce vin. Iar Vestul are de-a face cu asta.

În mod evident, intervențiile occidentale în Orientul Mijlociu nu sunt un fenomen nou. Cu excepția Iranului, Egiptului și a Turciei, fiecare putere din Orientul Mijlociu este un construct modern creat de Franța și Marea Britanie. Intervențiile conduse de Statele Unite în Afganistan și Irak începând cu 2011 reprezintă doar cea mai recentă acțiune prin care puterile occidentale modelează geopolitica regiunii.

Însă aceste puteri au preferat întotdeauna să intervină prin interpuși, iar această strategie – de a antrena, finanța și înarma jihadiștii care sunt numiți ”moderați” pentru a lupta împotriva ”radicalilor” – această strategie arată astăzi fața cealaltă a monedei. În ciuda acestui lucru, puterile occidentale au rămas fidele unei abordări care le periclitează securitatea internă.

Ar trebui să fie clar că cei care merg la jihad nu pot fi niciodată moderați. Cu toate acestea, chiar și după ce s-a aflat că majoritatea membrilor antrenați de CIA ai Armatei Libere Siriene au defectat la Statul Islamic, SUA au prevăzut recent aproape 100 de milioane de dolari pentru rebelii sirieni.

Franța, de asemenea, a împărțit ajutoare pentru rebelii sirieni și a început să bombardeze pozițiile Statului Islamic. Și chiar Franța a fost vizată de atentate. Potrivit martorilor, atacatorii de la teatrul Bataclan – unde s-au înregistrat cele mai multe victime – au spus ca acțiunile lor sunt provocate de greșeala președintelui Francois Hollande. ”Nu trebuia să intervină în Siria”, urlau ei.

Franța are în spate tradiția unei politici externe independente și pragmatice, care se reflecta in decizia din 2003 de a nu participa la ocuparea Irakului de către SUA, în 2003. Dar după ce Nicolas Sarkozy a devenit președinte, în 2007, Franța și-a aliniat politicile celor ale SUA si NATO și a participat activ la înlăturarea liderului libian Muamar Gaddafi, în 2011. Iar după ce Holalnde a venit la putere, în 2012, Franța a devenit una dintre cele mai intervenționiste țări din lume, efectuând operațiuni militare în Republica Centrafricană, Coasta de Fildeș, Mali și Somalia, înainte de a lansa atacuri aeriene în Siria.

Asemenea intervenții nesocotesc lecțiile istoriei. Pe scurt, aproape orice intervenție occidentală din acest secol a avut consecințe impredictibile, care au avut efecte peste granite și, în cele din urmă, au dus la altă intervenție.

La fel au stat lucrurile și la finalul secolului trecut. În anii 1980, sub președintele Ronald Reagan, SUA (cu finanțare saudită) au antrenat mii de extremiști islamiști pentru a lupta împotriva URSS în Afganistan. Rezultatul a fost al-Qaeda, ale cărei acțiuni l-au făcut pe președintele George W. Bush să invadeze Afganistanul și au oferit un pretext pentru invadarea Irakului. Asa cum a admis secretarul de Stat Hillary Clinton în 2010, ”i-am antrenat, i-am echipat, i-am finanțat, inclusiv pe cineva pe nume Osama bin Laden… Și nu a fost prea bine pentru noi”.

Nesocotind acestei lecții, puterile occidentale au intervenit în Libia pentru a-l da jos pe Gaddafi, creând o fortăreață jihadistă la ușa Europei, deschizând calea unui flux de arme si militanți care să intre în alte țări. Intervențiile contrateroriste ale Franței în Sahel și Mali au fost urmarea acestor evenimente.

Abia de și-au tras suflarea, SUA, Franța și Marea Britanie – cu sprijinul statelor wahhabiste precum Arabia Saudită și Qatar – s-au îndreptat către înlăturarea președintelui Bashar al-Assad, provocând un război civil care a permis Statului Islamic să se extindă pe teritorii vaste. Cum gruparea câstigă teritorii importante și s-a extins în Irak, SUA împreună cu Bahrain, Iordania, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au început să lanseze lovituri aeriene în Siria, începând de anul trecut. Franța s-a alăturat recent, la fel și Rusia.

Deși Rusia duce o campanie militară independentă de puterile occidentale (reflectând astfel susținerea pentru Assad), și Moscova a devenit o țintă, oficialii americani și europeni fiind convinși că Statul Islamic a fost în spatele prăbușirii unui avion civil rusesc în Peninsula Sinai. Acest incident, alături de atacurile de la Paris, ar putea duce la campanii dincolo de implicarea în Siria și Irak, accelerând ciclul distructiv al intervențiilor. În Franța și SUA se pare că pericolul și emotia, nu ratiunea, vor determina linia politică.

Este mare nevoie de o abordare calculată, care să reflecte lecțiile învățate din erorile recente. Pentru început, liderii occidentali ar trebui să evite să intre în hora teroriștilor, așa cum face Hollande când numește atacurile de la Paris ”un act de război” și implementează măsuri fara precedent pe plan intern. Ar trebui să se uite sfatul lui Margaret Thatcher și să-i priveze pe teroriști ”de oxigenul publicității de care depind”.

Mai important, ei ar trebui să recunoască că războiul împotriva terorismului nu poate fi purtat cu aliați dubioși, precum luptătorii islamiști sau finanțarea din parte șeicilor fundamentalisti. Riscul unor consecințe negative neintenționate – fie că teroriștii lovesc în Paris sau că se extinde războiul din Siria – este nejustificat de mare.

Nu este prea târziu ca puterile occidentale să ia aminte la lecțiile ultimelor erori și să-și recalibreze politicile contrateroriste. Din păcate, acesta pare să fie cel mai puțin probabil răspuns la ultimele atacuri ale Statului Islamic.”

Recomanda
Author