Rafinament imperial şi efervescenţă contemporană

O impunătoare scenografie

Şi în 2012, Viena a cucerit titlul de oraşul în care se trăieşte cel mai bine în lume, acordat de societatea internaţională „Mercer”, care ia în consideraţie calitatea vieţii în 221 de metropole mondiale. În 2001, UNESCO a înscris centrul istoric al capitalei austriece pe lista Patrimoniului Mondial. Un oraş al rigorii şi al perfecţiunii, nobila Vienă a Habsburgilor rămâne o mărturie a unor timpuri apuse. Oraşul muzicii, al Dunării legănate într-un nesfârşit vals, oraşul desăvârşirii unor nume ilustre precum Mozart, Strauss, Klimt, Karajan, oraşul în care deşi totul pare perfect aşezat, nimic nu este monoton, iar eleganţa şi stilul sunt la ordinea zilei. Un bun prilej de a face o vizită în capitala austriacă, la început de primăvară.

Vals sau Sacher? Strauss sau Hofburg? Baroc sau Biedermeier? Simbolurile aparţin, cumva, trecutului în care goticul şi barocul marchează fiecare zonă a oraşului. Toate drumurile spre Occident trec prin Viena, lumea Vestului se îmbină cu orizonturile Europei de Est, capitala Austriei devenind punct de confluenţă a tuturor culturilor europene. Oraşul îşi schimbă pe zi ce trece înfăţişarea, deşi rămâne încă subjugat rafinamentului imperial. Modă, artă contemporană, design, muzică şi viaţă nocturnă, o fantastică varietate de expoziţii ar putea fi doar câteva puncte de pe harta revoluţiei creative.

Interiorul Kunstkammer de la Kunsthistorisches Museum

Tot ceea ce emană culoare sau muzică devine prilej de sărbătoare, indiferent dacă are loc pe scenă sau în lumea reală.

Cafenelele vieneze, unde şi-au avut sediile boemele generaţiilor mai vechi, sunt întotdeauna pline. Ele deveniseră centrul vieţii culturale, locuri unde artiştii, muzicienii, literaţii şi intelectualii se adunau ca să-şi petreacă timpul, lucrând sau citind ziare, distrându-se la o partidă de biliard. Să amintim “Landtman”, cu elegantele sale decoraţii în cristaluri şi lambriuri de lemn, unde Freud obişnuia să-şi bea cafeaua de dimineaţă, ca şi Max Reinhardt, directorul de la Burgtheater, “Prückel”, “Central”, care nu era o cafenea, ci o viziune asupra lumii, aici poposind Robert Musil şi Stefan Zweig, “Sacher”, “Schwarzenberg”, cu scaune din catifea roşie şi pereţii îmbrăcaţi în oglinzi de cristal, “Museum”, locul în care Klimt şi tovarăşii săi din mişcarea secessionistă se întâlneau, dar şi Oskar Kokoschka şi Thomas Bernhnardt, “Imperial”, “Dommayer”, cu tapiseria din catifea roşie, o verandă din lemn şi o grădină Johann Strauss, cafeneaua “Demel”, refugiul cel mai rafinat, unde împărăteasa Sissi se delecta cu desertul său favorit, şerbetul de violete. Cafeneaua a prosperat ca instituţie culturală, rămânând şi astăzi un salon în care lumea se adună să citească, să mediteze sau să converseze. Aici întâlneşti nu numai turişti japonezi, cu nelipsitele lor aparate de fotografiat, dar şi pe locuitorii capitalei, care se destind în faţa unui capucino, a unui “Apfelstrudel” ori a unui “Sachertorte”, ori a unui pahar de vin sau bere. Am putea spune că termenul „gemütlichkeit” („familiaritate”) este pe buzele tuturor.

O piesă unicat, un pocal într-un mariaj de materiale exotice, ou de struţ, argint, aur şi vermeil

De altfel, tradiţionalele cafenele vieneze cu şniţele crocante şi espresso-uri lungi cu frişcă sunt întotdeauna locul de întâlnire al vienezilor de toate vârstele. Mai mult, graţie wireless-ului, ele trăiesc o a doua tinereţe între laptop, un pahar de vin şi salate mediteraneene. La Viena, locurile cele mai la modă nu dau dovadă de prea multă imaginaţie. Să amintim, în acest sens, celebrul “Triunghi al Bermudelor”, lângă Stephansdom, unde te pierzi, precum în apele oceanului, între nenumăratele restaurante iubite de tineret.

La Viena parcă şi natura capătă tonalităţi muzicale. Primăvara este anotimpul splendid, când toţi pomii sunt în floare în nenumăratele parcuri ale oraşului, precum “Johann Strauss Stadtpark”, Grădinile “Palatului Schönbrunn”, “Grădina Botanică” sau “Sigmund Freud Park”, în pitorescul Grinzig ori de-a lungul Dunauinsel. Poţi să împrumuţi o bicicletă, să joci tenis ori golf, să faci surf sau să te plimbi cu barca.

Celebra solniţă a lui Benvenuto Cellini, de la Kunstkammer

Arhitectura, prin acea teză a “utopiei în trecut”, este expresivă şi elegantă. Viena, aurită şi glorioasă, este o metropolă dedicată celor pasionaţi de artă, în care stilurile arhitecturale se îmbină armonios, amintindu-ne de vremea când curţile imperiale îşi disputau poeţii şi pictorii, muzicienii şi arhitecţii.

Grija faţă de patrimoniu este omniprezentă, mai ales, ca o lege morală. Nimic nu este lăsat să cadă în ruină, nimic nu poate fi distrus. Peste tot, întâlneşti inscripţii cu „aici a trăit Mozart”, „aici a locuit Freud”, „aici a stat Hundertwasser, marele fantast al ambientului vizual”, „aici Schönberg a inventat muzica dodecafonică”. Peste tot în Viena, cultura este esenţa vieţii.

Când spun cultură, mă gândesc nu numai la muzică, literatură, arhitectură, ci şi la vitrinele magazinelor elegante de modă (Popp&Kretschmer, Stefel, Escada), de sticlărie (Lobmeyr) sau de bijuterii – Chopard, Haban, Swarovski, Schoffel – de pe Kärntnerstrasse ori de pe Graben. Oraşul atrage şi prin nenumăratele galerii de artă, anticariate, adevărate muzee miniaturale, precum celebra “Dorotheum”, care a trecut de 300 de ani, cu 40 de săli de expoziţie, 100 de experţi şi peste 600 de case de licitaţie, cu piese de la baroc la pop art. Strada oferă spectacolul plimbărilor în trăsură cu cai lipiţani, al muzicanţilor ambulanţi.

Muzeul Albertina

Încăperile principesei Sissi, în care mesele cu tacâmuri aurite, cu porţelanuri şi pahare de cristal par să aştepte tot timpul oaspeţi, grădinile regale de la Hofburg şi Caffé Central, între ale cărei coloane un pianist cu mănuşi albe cântă nemuritorul vals, nu mai sunt unica imagine imperturbabilă a Bătrânei Doamne. Minuscula Galerie “Andreas Huber”, expoziţiile de la “Kunshalle” şi o vizită la “Muzeul de Arte Aplicate” (Mak) atrag vizitatorii. La “Mak”, cuvântul Design se scrie cu majusculă. Muzeul cuprinde mobilă, sticlărie, porţelan, argintărie şi textile din Evul Mediu până astăzi. Splendidele scaune din lemn fabricate de Thonet, care sunt folosite în zilele noastre în cafenelele vieneze, stau alături de sofalele Biedermeier, roz, verzi, galbene sau roşii, care te uimesc cu formele lor. În alte săli poţi admira arta contemporană a lui Donald Judd, James Turell, Gorden Matta-Clarck şi cele 12 canapele ale lui Franz West ori capodoperele Jugendstil, cum ar fi schiţa decorativă, cu frunze aurite, a lui Klimt, elaborată special pentru “Palatul Stoclet” din Bruxelles.

Giuvaeruri imperiale la “Kunstkammer”

O bijuterie arhitectonică, Casa Palmierilor, în care sunt cultivate plante tropicale

S-a deschis, pe 1 martie, după zece ani de restaurări, mitica „Kunstkammer”, scrinul cu bijuterii acumulate de Habsburgi din Evul Mediu, care posedă un preţios ansamblu de obiecte preţioase vechi, din perioada medievală până la epoca Barocului. Sunt expuse 2.200 de obiecte extravagante, care îţi iau privirea în „Camera Artei” şi curiozităţilor de la „Kunsthistorisches Museum”. Originile comorilor ei vin din Evul Mediu târziu, din Renaştere şi din Baroc. Construit în stilul Renaşterii italiene de arhitecţii Karl von Hasenauer şi Gottfried Semper, impresionantul muzeu de artă îşi deschisese porţile în 1891. Arhitectura creează un decor potrivit pentru tezaurul artistic adunat de Habsburgi, care, timp de secole, au fost printre cei mai importanţi proprietari şi colecţionari din lume.

Noua sală de concert MuTH

Sunt etalate obiecte excepţionale, rare, adesea achiziţionate de membrii Casei Imperiale sau chiar de Împărat. Între ele, faimoasa solniţă monumentală, alegorică, reprezentând Pământul, pierdută în 2003 şi regăsită în 2006, singura piesă de orfevrerie conservată ce poartă numele lui Benuvenuto Cellini. A fost creată pentru Francisc I şi a fost oferită cu ocazia căsătoriei lui Carol al IX-lea cu Elisabeta de Austria în 1571. Ea este din fildeş, email, iar soclul din abanos.

Alte piese demne de admirat sunt „Madona din Krumlov”, din secolul al XV-lea, un „Mercur zburător” creat de Giambologna, o „Maşină automatică” care învârte un orologiu din secolul al XVII-lea.

O piesă de mare valoare este cea creată de Gasparo Miseroni (1518-1573), o „Cupă” de 17,5 centimetri, tăiată în piatră semipreţioasă în formă de pasăre, lucrată la Milano, provenind din colecţiile lui Rudolf al II-lea, realizată din lapis lazuli, aur, email, perle, pietre preţioase.

O plimbare cu trăsura este un loc comun în Viena

O piesă fabuloasă, demnă de o paradă princiară, reprezintă un recipient în formă de lebădă, creat de asemenea la Milano în 1590 din cristal de rocă, cu aur, perle şi pietre preţioase. Apanajul atelierelor pariziene din secolul al XIV-lea, tăietura în cristal de rocă, atât de dificilă, a devenit în Renaştere una dintre specialităţile meşterilor de la Milano, a fraţilor Saracchi, furnizori ai obiectelor în pietre dure pentru Imperiul Austriac.

Un „Pokal” tipic gustului germanic prin formele complicate şi mariajul de materii exotice, din coral roşu, aur, argint şi ou de struţ, creat de maestrul habsburgic Clement Kicklinger, încântă privitorul.

O altă orfevrerie extravagantă, cu montură foarte bogată, este cea creată în 1602 de Nikolaus Pfaff, autor de decoruri gravate pe coajă de nucă din Insulele Seychelles, din Oceanul Indian, în combinaţie cu argint şi aur, în gustul manierist şi baroc.

Impunătoarea clădire de la Burgtheater

Printre rarităţi, figurează şi un pocal franco-flamand, datat 1410, din argint, vermeil şi email, conservat din 1794 în Palatul Imperial Hofburg şi provenind din Bruxelles, de la Ordinul Cavalerilor Lânii de Aur, ordin fondat de către Ducele de Bourgogne, Filip cel Bun. Această piesă a fost achiziţionată în 1473, de Carol Temerarul pentru împăratul Frederic al III-lea.

Încântătoare şi o sculptură în fildeş, reprezentând un personaj pe un cal, simbol al Austriei imperiale triumfătoare, creată de Mathias Steinll, datată 1683.

În alte săli de la „Kunsthistorisches Museum” pot fi admirate capodopere de Dürer, Rembrandt, Bellini, Giorgione, Tizian, Rafael, Caravaggio şi cea mai mare colecţie din lume de pictură flamandă.

Între palate şi biserici se simte parfumul imperial

Pasajul de la Palatul Hofburg

Dar noul “Kunstkammer” nu este singura noutate a acestei primăveri. Nu de mult a fost inaugurat centrul “MuTh”, noua sală de concerte a “Corului de Băieţi” din Viena, situată în vechile grădini baroce din Augarten.

Edificii superbe, palate minunate şi catedrale impunătoare, vechi de secole, reprezintă tot atâtea puncte de atracţie ale Vienei, emanând farmec şi o atmosferă specifică.

Vechile palate te invită în incintele inepuizabile, în care tronează fantezia, pentru a-şi spune povestea. “Hofburg”-ul a văzut generaţii de împăraţi, “Schönbrunn”-ul, rezidenţa de vară a familiei imperiale, l-a primit pe Napoleon, la Catedrala Sfântul Ştefan, al cărei vârf străpunge cerul, prinţii reuniţi ai creştinătăţii adresaseră în genunchi rugăciune de izbăvire a Europei de turci, Universităţile vorbesc despre numeroşii savanţi, iar “Palatul Belvedere”, ce îmbină în mod armonios somptuozitatea barocului cu echilibrul, aminteşte de prinţul Eugen de Savoia, dar şi de pictorul Canaletto, ce i-a zugrăvit frumuseţile. După ce Franz Josef, în 1857, a ordonat demolarea zidurilor cetăţii, Viena a devenit un muzeu al istoriei arhitecturii. Să amintim numai de “Votivkirche”, de “Staatsoper”, în stil italian de secol XV, de “Burgtheater”, considerat drept o Renaştere luxuriantă. De fapt, Viena este o impunătoare scenografie imaginată de Otto Wagner, Johann Lukas von Hildebrandt, Josef Emanuel Fischer von Erlach, Maria Olbricht, Adolf Loss…

Viena de odinioară

În “Palatul Liechtenstein”, construit la sfârşitul secolului al XVII-lea, în stil baroc, operă a lui Andrea Pozzo, cu o sală impresionantă unde au loc concerte, se pot admira splendida scară barocă, dar şi opere de artă din secolul al XVIII-lea, de la Biedermeir la clasicism. Printre marile colecţii princiare şi regale constituite de-a lungul secolelor în Europa se numără şi cele ale familiei de Liechtenstein. Palatul a fost ridicat de arhitecţii italieni Domenico Egidio Rossi şi Domenico Martinelli, iar lucrările de restaurare recente au costat peste 20 de milioane de euro, finanţate de Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein. Decoraţiile palatului includ şi plafoanele pictate de Andrea Pozzo din Salonul lui Hercule şi cele ale lui Johann Rottmayer. Sălile de expoziţii permanente, întinse pe o suprafaţă de 2.300 de metri pătraţi, etalează peste 1.500 de picturi şi sculpturi de Rembrandt, Rubens, Van Dyck, Rafael, Cristofano Allori, Guido Reni, Bernardo Bellotto… fără a aminti şi numeroasele obiecte de artă.

“Palatul Lobkowitz” a fost conceput de Giovanni Pietro Tencala şi apoi achiziţionat de familia Lobkowitz, un loc ce a devenit cunoscut pentru spectacolele muzicale, aici concertând şi Ludwig van Beethoven. Acum găzduieşte şi “Muzeul Teatrului”.

Cafe Museum

“Palatul Pallavicini”, ridicat în 1782, în stilul neoclasic, imitând arhitectura grecească şi romană, are o faţadă cu portaluri cu cariatide. În clădire se află un centru de congrese şi un muzeu dedicat artistului Salvador Dali. Deosebit, şi “Palatul Ferstel”, construit în 1856, ca bursă pentru Banca Naţională, astăzi o parte a clădirii este ocupată “Central”, de una dintre elegantele cafenele.

Un alt palat, “Dorotheum”, în stil neoclasic, ridicat în 1898 de Emil Ritter von Forster, găzduieşte una dintre cele mai mari case de licitaţii şi amanet din Europa.

“Stephansdom”, catedrala gotică, este unul dintre obiectivele emblematice care domină centrul oraşului, ce datează din 1147. Poarta principală de acces în catedrală este numită “Poarta Gigantului”, după un os de mamut găsit acolo în timpul lucrărilor de construcţie din secolul XV. Ea este decorată cu sculpturi romanice reprezentându-l pe Iisus în Ziua Judecăţii, între doi îngeri. Turnul de nord găzduieşte marele clopot numit “Pummerin”, cântărind peste 20 de tone. Va trebui să urcaţi 343 de trepte pentru a ajunge în vârful turnului şi a admira priveliştea minunată de la înălţime asupra Vienei.

În Stadtpark tronează statuia regelui valsului, Strauss

Tot în centru se află şi monumentala biserică “Karlskirche”, construită între 1715 şi 1737 în cinstea lui Karl Borromeo, sfântul patron al luptei împotriva ciumei. Edificiul monumental baroc are o gigantică cupolă, împrumutată din arhitectura clasică, în timp ce ecourile orientale se fac simţite în coloanele în formă de minarete. Interiorul este la fel de impresionant ca şi exteriorul în faţa căruia se află o fântână de piatră cu o sculptură modernă de Henri Moore.

În vecinătate, se ridică cele două Pavilioane construite de arhitectul Otto Wagner. Acesta a proiectat 34 de staţii de metrou şi diferite poduri şi viaducte. Pavilioanele au fost fabricate din oţel şi dale de marmură, iar acoperişul de deasupra porţii de intrare arcuite este decorat cu ornamente aurite. Astăzi aceste pavilioane sunt folosite şi ca spaţii expoziţionale pentru “Wienermuseum”.

Marea Galerie de la Palatul Schonbrunn

“Palatul Hofburg”, aflat, de asemenea, în centrul oraşului, cu un complex grandios de clădiri, al căror interior reflectă trecutul glorios al Austriei, este locul de desfăşurare a marilor baluri. Hofburgul găzduieşte, de asemenea, numeroase expoziţii, printre care multe dedicate designului, iar apartamentele private din aripa Maria sunt păstrate aşa cum erau pe vremea lui Franz Josef şi a soţiei sale, Elisabeta, constituind “Muzeul Sissi”. Din tezaurul palatului puteţi admira nenumăratele argintării şi porţelanuri, sceptrul austriac şi Globul cu cruce, frescele Bibliotecii Naţionale, dar şi capodopera cu pene aztece, pe lângă nenumăratele portrete ale frumoasei împărătese Sissi.

Poţi asista la o oră de manej la “Spanish Riding School” de la “Palatul Hofburg”. Şcoala de vară de Echitaţie, cu eleganţii săi armăsari albi lipiţani, este unică în Europa. Caii spanioli au fost aduşi pentru prima dată în Austria de împăratul Maximilian al II-lea, în 1562, şi li s-a dat numele de lipiţani după numele unei ferme din Trieste. Şcoala, aşa cum este cunoscută azi, s-a format în secolul al XIX-lea. Paşii cailor urmează un model clasic al artei înalte de echitaţie care a apărut în Renaştere. Aceştia au la bază manevre de călărie. Cea mai dificilă parte a demonstraţiei este cadrilul, ce implică o coregrafie precisă.

Parcurile de la Schonbrunn

“Palatul Schönbrunn”, vechea reşedinţă de vară a familiei imperiale, a fost construit pe terenul achiziţionat de Maximilian al II-lea în 1569, la acea vreme, acolo aflându-se o pădure în afara oraşului. Apoi a fost construit acest spectaculos palat după proiectul arhitectului Johann Fischer von Erlach, între 1695 şi 1713. Faţada a fost modificată în 1817, când s-a zugrăvit în culoarea caracteristică, galben de Schönbrunn. Aproape întregul palat a fost creat în timpul împărătesei Maria Tereza. În el poţi întâlni uimitoarea “Sală a Oglinzilor”, cu ornamentele sale unice alb cu auriu, în stil rococo, cu imense oglinzi de cristal, mostră a gustului rafinat al Mariei Tereza, “Marea Galerie”, lungă de 40 de metri şi largă de 10 metri, cu ferestre înalte, oglinzi de cristal, candelabre masive şi stucaturi albe cu auriu. Splendidă şi “Sala Milioanelor”, numele provenind de la lambriurile din lemn de trandafir ce au costat peste un milion de guldeni, fosta monedă de aur a Austriei, Maria Tereza folosind această cameră pentru audienţe private. Sala “Vieux Lacques” reuneşte elemente rococo şi de artă chineză, cu lambriuri lăcuite din Beijing, cu peisaje, păsări şi flori decorate cu aur. În Sala de recepţii neorococo a împărătesei Elisabeta se găsesc portretele împăratului Josef I şi al Mariei Antoaneta. Mai sunt de vizitat şi “Salonul albastru chinezesc”, cu vasele şi mobilierul lăcuit, ce conferă un aer oriental, ori “Sala de porţelan”.

Fastuoase, grădinile palatului, cu Menajeria fondată de împăratul Francisc I şi, în vecinătate, o grădină zoologică, cea mai veche din lume. Parcul în stil baroc a fost gândit de arhitectul Nicolaus Jadot în timpul domniei Mariei Tereza. În 1619, împăratul Mattias a descoperit un izvor şi în 1630 a fost amplasată aici o fântână cu statuia unei nimfe romane care a dat şi numele locului, “Fântâna frumoasă”. Impresionantă şi clădirea din oţel şi sticlă, “Palmenhaus”, Casa Palmierilor, construită de Franz Xavier Segenschmid, care a folosit tehnologia de ultimă oră a vremii pentru a-i conferi aerul graţios pe care îl păstrează şi azi.

Şcoala de Echitaţie Spaniolă

Viena găzduieşte nenumărate clădiri în stil Secession şi în stil Art Nouveau, ce reflectă idealurile mişcării de puritate şi funcţionalism. În Karlsplatz domneşte o clădire mare, albă, de formă cubică, în stil Secession, proiectată de arhitectul Josef Maria Olbrich, înălţată în 1897 ca manifest al mişcării “Secession”. Planul pavilionului dezvăluie forme geometrice simple, forma de bază fiind pătratul. Astăzi, clădirea, după ce a fost refăcută acum câţiva ani, reprezintă o mărturie artistică a unei perioade de înflorire. În interior este etalată “Fresca lui Beethoven”, creată de Klimt, în cinstea marelui compozitor al “Odei Bucuriei”, considerată una dintre lucrările reprezentative ale Art Nouveau. Pe pereţii clădirii există ornamente în formă de ghirlande aurite, modele florale şi plante, dar cel mai interesant este un copac plasat deasupra intrării principale, executat în întregime din aur. Aceste detalii contrastează puternic cu faţada simplistă.

Cozile la muzee sunt interminabile

Muzeul Hundertwasser, în culori pastel

Este obligatorie o vizită la celebrul “Muzeu Albertina”, care găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii de artă grafică din lume, cu opere ale lui Dürer şi femeile lui Klimt. Muzeul “Albertina”, care îşi are sediul într-un maiestuos palat rezidenţial cu 21 de săli, restructurat nu de mult, prezintă până în 5 mai o expoziţie dedicată artistului german “Max Ernst”, deschisă prin colaborare cu Fundaţia Beyeler. Peste 180 de picturi, colaje, sculpturi şi documente autobiografice acoperă producţia artistică a lui Max Ernst, marele geniu german care, alături de Matisse, Picasso, Beckmann, Kandinsky şi Warhol, reprezintă una dintre figurile-cheie ale artei secolului al XX-lea. Curioase pânzele sale, elaborate în tehnici ca grottage, frottage şi decalcomanie. Începând din 14 martie poate fi văzută, până în 30 iunie, expoziţia “Bosch, Bruegel, Rubens, Rembrandt”.

Dintre muzeele cu propuneri interesante să amintim şi “Kunstforum Bank Austria”, dedicat clasicilor moderni şi precursorilor acestora, reprezentând un adevărat magnet pentru iubitorii de artă. De astăzi, puteţi vizita expoziţia pictoriţei suprarealiste ”Meret Oppenheim”.

Dragon de la Kunstkammer

“Akademie der Bildenden Künste” prezintă o remarcabilă colecţie de peste 400 de capodopere din secolele XIV-XIX, cu lucrări de Tizian, Van Dyck, Rembrandt, precum şi faimosul triptic al “Judecăţii de Apoi” al lui Bosch, plus peste 700 de gravuri în cupru.

Muzee inedite ar fi “Schnapsmuseum”, “Kriminalmuseum”, care înfăţişează partea întunecată a Vienei şi prezintă cele mai atroce crime din Evul Mediu până azi, “Muzeul Circului” având elemente de recuzită, costume extravagante, afişe colorate şi povestea unor clovni faimoşi. “Muzeul Ceasurilor”, cu nenumărate exponate, include şi un ceas astronomic din 1769, ale cărui ace efectuează o rotaţie la fiecare 20.904 ani. Să mai adăugăm “Muzeul Defuncţilor”, “Muzeul de Anatomie Patologică”, “Muzeul Copiilor”, un loc al curiozităţii, al învăţării şi al descoperirilor, “Muzeul de Aventuri”, “Muzeul Mărilor”, unde poţi întâlni peşti şi reptile din întreaga lume, “Muzeul Fluturilor”, “Muzeul Psihanalizei”…

Pentru a aprecia picturile lui Gustav Klimt trebuie vizitat “Muzeul Belvedere”, aflat în grădina Palatului Belvedere, reşedinţa de vară a prinţului Eugen de Savoia, cu întinsele grădini franceze. Pe cele trei terase există câteva referiri clasice, partea de jos reprezintă “Cele patru elemente”, centrul, “Parnasul”, iar zona superioară, “Olimpul”. În aceste grădini sunt etalate nenumărate statui printre care cele opt muze şi statuia Sfinxului. Palatul găzduieşte o bogată colecţie cu opere ale impresionismului francez şi Biedermeierului vienez, alături de capodopere ale lui Schiele şi Kokoschka, cât şi expoziţii itinerante. În grădinile Palatului Underes Belvedere se află şi Orangeria, gazdă a “Muzeului de Artă Medievală”, acum spaţiu pentru expoziţii temporare, precum “Barok”, deschisă până în 30 iunie, şi “Hundertwasser, Japonia şi avangarda”.

Meret Oppenheim în viziunea lui Man Ray la Kunstforum Bank

În sălile de la “Leopold Museum”, aflat în interiorul “Muzeului Quartier”, în apropierea Palatului Hofburg vă aşteaptă o impresionantă colecţie a operelor lui Schiele.

În muzeele vieneze, se poate descoperi plăcerea unui dejun într-un restaurant aflat în incinta “Muzeului de Istorie Naturală”, a “Muzeului de Istoria Artelor”, la “Albertina”, la “Belvedere”, cât şi la “Kunsthistorisches Museum”.

Vizitând Viena, opriţi-vă şi la “Muzeul Hundertwasser”, proiectat de arhitectul austriac Friedensreich Hundertwasser, unde-i puteţi admira operele. Această clădire, finalizată în martie 1896, cu turnuri ca de moschee aurite, cu ferestre neregulate, doarece autorul ei credea că ferestrele reprezintă “sufletul unei case”, cu acoperiş verde şi o faţadă în mov, oranj, albastrul cerului, alb, este unul dintre cele mai vizitate locuri ale oraşului. Hundertwasser, după cum scrie în catalogul expoziţiei, a dorit să dovedească că ceea ce este practic poate fi şi frumos. Stilul lui este marcat de culori luminoase, contrastante, dar şi de spirale ce simbolizează începutul şi sfârşitul vieţii.

Lumea magică a muzicii

Obiecte din aur şi coral în Camera Artelor

Sosirile lui Gluck şi Salieri la Curte au marcat începutul epocii Wiener Cassic, o perioadă deosebit de fertilă pentru compoziţiile muzicale, care a ajuns la apogeu odată cu Haydn şi Mozart. Viena atrăgea ca un magnet, fiind leagănul unor figuri legendare ale muzicii şi operei clasice, iar Beethoven, Schubert, Brahms, Lehar, Schonberg şi Webern şi-au compus capodoperele pe malurile Dunării albastre celebrate de Strauss.

Prin Opera sa şi nenumăratele săli de concerte, Viena reprezintă un alt punct de atracţie. “Staatsoper Wien”, în stilul său neorenascentist, a fost deschisă în 1869, cu opera “Don Giovanni” de Mozart. Clădirea nu i-a plăcut împăratului Franz Josef, care o numea “un fel de gară”, fapt care l-a determinat pe arhitectul Eduard van der Nüll să se sinucidă. În actualul repertoriu al Operei vieneze vă veţi putea întâlni cu “Don Giovanni” şi “Aida”, cu “Bărbierul din Sevilla” şi “Parsifal”, cu “Fidelio” şi “Rigoletto”, cu “Don Carlos” şi “Evgheni Oneghin”, cu “Werther” şi “Fiica regimentului”, cu “Andrea Chenier” şi “Tosca”, cu “Olandezul zburător” şi “Carmen”… în montări moderne, la pupitru cu dirijori de renume mondial.

Viena este strâns legată de muzica clasică, fiind deseori numită capitala mondială a muzicii. Tradiţia bogatului său trecut a rămas, dar în oraş există şi o scenă efervescentă a muzicii contemporane.

Li se alătură o seamă de săli de audiţie de înalt nivel, ca “Musikverein”, cu o sală de concerte impresionantă, “Konzerthaus”, proiectată de Ferdinand Fellner şi Hermann Helmer în stilul Art Nouveau, cu patru săli de concerte, “Volksoper”, unde sunt reprezentate opere şi operete, “Kammerspiele”, dedicată promovării tinerilor interpreţi, cu producţii anuale ce includ operă barocă, music hall şi operete, “Ronaher”, cu spectacole de music-hall. Acum câţiva ani, a fost redeschisă, renovată într-un stil foarte elegant, această bijuterie, “Theater an der Wien”, dedicat operei.

Arhitectură Secession în Viena

Emanuel Schikaneder, prietenul lui Mozart, a comandat construirea acestui teatru între 1798 şi 1801. Teatrul a avut o istorie agitată, schimbând de multe ori proprietarii, dar a trăit şi momente măreţe cu premiera mondială a operei “Fidelio”, de Beethoven, în 1805, şi a operetei “Die Fledermaus”, de Johann Strauss, în 1874. La “Theater an der Wien” sunteţi invitaţi pentru a vedea noile premiere cu “Arianna in Creta”, de Georg Friedrich Händel, pe un libret de Pietro Pariati, avându-l la pupitru pe Alan Curtis, “Fidelio” pe muzica lui Beethoven, la pupitru Nikolaus Harnoncourt, dar şi “Acis and Galatea” de Haendel.

În împrejurimile Operei pot fi întâlnite multe teatre: “Burgtheater”, unul dintre cele mai importante din Europa, “Theater în der Josefstadt”, “Volkstheater”, “Akademietheater”, “Raimundtheater”, specializat în producţii muzicale, “Schauspielhaus”, cu un program variat care include lecturi literare, precum şi operete, “Teatrul Englez din Viena”.

Acum, la început de primăvară, în nenumăratele parcuri vieneze, ca “Stadtpark”, aflat pe malul râului Viena, proiectat în 1862 ca zonă verde în interiorul oraşului, faimos şi pentru monumentul lui Johann Strauss, dar şi “Burgarten”, aflat în spatele Bibliotecii Naţionale, conceput în vechiul stil englezesc, cu o gigantică şi splendidă seră Art Nouveau, care găzduieşte o elegantă cafenea, sau “Volksgarten”, care se întinde între “Burgtheater” şi “Heldenplatz”, sunt mii şi mii de flori, de la lalele la narcise, care vă invită de a face o pauză şi a asculta un concert.

Împărăteasa Sissi, un simbol al Casei Imperiale

Dar Viena este renumită şi pentru “Prater”, cu nenumăratele sale tentaţii pentru cei mici, dar şi pentru cei mari, faimos şi pentru roata sa gigantică, cu pajiştile sale imense, frecventate de amatorii sportului, şi parcul “Sigmund Freud”, o întinsă zonă verde situată între Universitatea din Viena şi “Votivkirche”.

Pe promenada Canalului Dunării, un alt loc iubit de vienezi, primăvara este un adevărat rai al florilor şi al sălciilor. Se pot face croaziere de la Viena la Bratislava, iar faleza este un loc îndrăgit de ciclişti.

Pădurea vieneză, care se întinde spre vestul oraşului, a fost transformată în zonă protejată încă din anul 1467 de împăratul Frederic al II-lea. Viena este singura capitală din lume bogată în spaţii verzi şi regiuni întinse de viţă-de-vie în interiorul oraşului, aşa cum este în Grinzing. Acesta este invadat de turişti pentru tavernele sale cu mâncăruri specifice şi muzică vieneză live. Străzile înguste degajă un farmec rustic de modă veche. Şi tot la marginea Pădurii vieneze se află Kahlenberg, pe un drum care şerpuieşte de la Grinzing în sus. În vecinătate, se înalţă muntele geamăn Leopoldsberg, care domină lunca Dunării.

Nu pierdeţi din vedere farmecul cafenelelor şi restaurantelor

Interiorul Stephansdom

Compactul centru istoric al Vienei este delimitat de eleganta arteră circulară, numită “Ring”, pe care, mai ales primăvara, e o adevărată plăcere să-l străbaţi pe jos. Declarat Patrimoniu Istoric al Umanităţii de către UNESCO, Ring-ul păstrează fascinaţia şi eleganţa vechii capitale habsburgice, cu maiestuoasele sale palate şi biserici monumentale, alternând cu străduţele în care pare că timpul s-a oprit. Un punct de atracţie este “Piaţa Stephansdom”, întotdeauna arhiplină de turişti, care se opresc să admire spectacolele de stradă sau concertele susţinute de cântăreţi ambulanţi. De aici, pleacă două mari bulevarde, “Graben” şi “Kärntnerstrasse”, inima comercială a oraşului, cu splendide magazine de lux şi vitrine impozante. Tot aici, se afă şi celebrul “Hotel Sacher” cu cafeneau sa, cu acelaşi nume. Parcurgând Tuchlaubenstrasse, se ajunge la o veche piaţă vieneză “Hoher Markt”.

Iar după apusul soarelui, opriţi-vă în Heuriger, unde veţi întâlni tipice taverne cu mâncăruri specifice şi vinuri locale, în acompaniamentul muzicii live. Pentru cei tineri, în apropiere de Stephansdom există aşa-zisul “Triunghi al Bermudelor”, cu o mare de pub-uri şi restaurante la preţuri mici, dar şi restaurante tipice.

Sala de la Musikverein

Există o mare varietate de supe pe care austriecii le mănâncă nu numai la prânz, dar şi seara. “Frittatensuppe” (supă cu fâşii de omletă) şi “Griessnockerlsuppe” (supă cu găluşti), dar şi “Kurbissuppe” (supă de dovleac), “Zwiebelsuppe” (supă de ceapă).

Dintre felurile principale specifice amintim “gulaşul”, “Rostbraten” (un fel de coaste la grătar care au un parfum particular), “Tafelspitz”, un amestec de diferite cărnuri fierte, de care-ţi lasă gura apă, servit cu mere şi cu sos de hrean şi dulceaţă de fructe de pădure, şi giganticul “wiener schnitzel”.

Fără rival, dintre dulciuri amintim “Sacher Torte”, care are o istorie interesantă. Cancelarul Metternich, care se spune că era un mare amator de dulciuri, îi cerea, la ora 18.30, cofetarului său Sacher de a inventa câte ceva pentru capriciile sale culinare. După ce a preparat acest tort cu mandarine, castane, rom şi marmeladă de caise, el a fost atât de apreciat încât atunci când Metternich îl servea musafirilor avea un mare succes. Astfel încât, Sacher şi-a deschis nu numai o cofetărie, dar şi un hotel ce se află şi azi în vecinătatea Operei. Renumit este şi tortul “Mozart”, o specialitate a cafenelei “Landtman”, pe bază de cremă de fistic cu mousse de ciocolată şi piersici. O specialitate austriacă este şi ştrudelul de mere.
În cafenelele austriece, pe lângă cafea servită în zeci de feluri, renumit este capuziner-ul cu frişcă, şi “eiskafe”, o cafea rece cu îngheţată de vanilie.

Faimosul Bal de la Filarmonica din Viena

“Wiener Beisl” este un restaurant tipic vienez, în care se serveşte, printre altele, bere. Pereţii restaurantului sunt îmbrăcaţi cu lambriuri în lemn, înăuntru se găsesc mese lungi, de asemenea din lemn, iar clientela este eterogenă. Dar este un loc de întâlnire pentru toate generaţiile. Unul dintre ele, “Gasthaus Wild”, se află în “Radetzkyplatz”, altul, în celebra piaţă “Naschmarkt”, unde se poate mânca un delicios wiener schnitzel, un ficat la grătar umplut cu ceapă şi apoi prăjit ori celebrul “Stelz”, un picior de porc. Nu departe se află “Gasthaus Wolf”, cu mâncăruri de asemenea tradiţionale. În centru, poposiţi şi la “Gasthaus Pöschl”, unde gulaşul este unul dintre punctele forte, iar la “Dom Beisl” veţi putea degusta o rafinată bucătărie vienezo-mediteraneană pregătită de Harald Riedl, unul dintre faimoşii bucătari de câteva stele Michelin. În schimb, la “Glacis Beisl” din Muzeul Quartier, bucătăria tradiţională se află pe locul al doilea după cea modernă.

Publicul a venit să admire bijuteriile de la Kunsthistorisches Museum

Dintre berăriile tipic austriece nu putem să nu amintim şi celebra “Augustinerkeller”, la picioarele “Muzeului Albertina”, sau “Salm Brau”, în grădina Palatului Belvedere de Jos. Dintre restaurantele mai de clasă, să amintim “Plachutta”, cu celebrul “tafelspitz”, servit în boluri, “Zum Schwartzen Kameel”, cu bucătărie vieneză de elită, într-un impresionant décor Art Nouveau, noua reţea “Do&Co”, un restaurant stilat care oferă o selecţie din cele mai bune mâncăruri din lume, oscilând între bucătăria vieneză clasică, sushi şi mâncarea thai, la care trebuie întotdeauna rezervat loc, “Osterreicher im Mak”, un restaurat aglomerat din incinta “Muzeului de Artă Aplicată”, care oferă mâncăruri vieneze tradiţionale cu o notă de contemporaneitate. Sau puteţi alege unul dintre restaurantele cele mai elegante, cu bucătării diverse, amintind de cele 16 ţări care au făcut parte din imperiu, ca “Anna Sacher”, “Drei Husaren”, “Imperial” sau “Bristol”.

Viena, bătrâna doamnă, îşi schimbă mereu toaletele, cu haine moderne, păstrându-şi totuşi, parfumul timpului.