Războaiele, o sursă sigură de venit în vremuri incerte

Marile companii producătoare de armament au de câştigat enorm de pe urma războaielor actuale şi a proiectelor de securitate naţionale şi regionale, precum scutul american antirachetă. Constructorul bătrânului F-16, Lockheed Martin, este principalul contractor al Pentagonului. Actualul număr doi al Pentagonului, William Lynn III, a fost vicepreşedinte pentru operaţiuni guvernamentale al Raytheon, un alt mare contractor al Pentagonului. Administratia Obama a facut o derogare de la regulile deontologice pe care si le-a impus in cazul numirii sale.

Însă nu numai producătorii de armament câştigă de pe urma războaielor. Revista Foreign Policy scria că SUA ard zilnic 83 de litri de motorină pe cap de militar în Afganistan, ceea ce înseamnă o cheltuială de 100.000 de dolari pe cap de militar anual. Exxon Mobil face parte dintre primele o sută de companii care au încheiat contracte cu Pentagonul. BP are o relaţie ambivalentă cu autorităţile americane; pe de o parte a avut de plătit sute de milioane de dolari pentru dezastrul ecologic produs în urmă cu un an de scurgerea de petrol din Golful Mexic, pe de alta a semnat contracte de sute de milioane de dolari cu Pentagonul, scrie Nick Turse, un istoric cunoscut pentru articolele publicate in Los Angeles Times sau Le Monde Diplomatique.

Compania Dell se afla şi ea în primii o sută de contractori ai Pentagonului, producătorul de computere având un rol important atât în activităţile birocratice, cât şi în cele legate strict de operaţiunile militare. La fel şi compania FedEx, care a semnat contratce de sute de milioane de dolari pentru trasnportul de legume şi fructe destinate trupelor americane. Kraft, PepsciCo şi Coca-Cola câştigă şi ele sute de milioane de dolari îndulcind viaţa militarilor care îşi riscă viaţa în ţări îndepartate.

Începând de la atacurile de pe 11 septembrie 2011, Statele Unite au cheltuit 8.000 de miliarde de dolari pentru apărare, iar numărul contractorilor Pentagonului a ajuns la 135.000, de la 22.000 în anii ’70. Într-o perioadă de criză economica precum cea din ultimii ani, în care veniturile globale ale copmpaniilor civile scad, contractele cu statele implicate în campanii militare sunt o sursă sigură de venit, chiar daca şi SUA se află în dificultate, cu o datorie publică care a depăşit 14.000 de miliarde de dolari, şi cu o rată a şomajului a ajuns la aproape 10%.

Lucrurile nu stau diferit în alte state, unde producţia de armament, contractele cu statul şi presa se întrepătrund. The Guardian nota că două treimi din presa tipărită din Franţa este controlata de Lagardere, Dassault. Interesant este că Dassault şi Lagardere sunt primele două companii din industria de apărare, construind celebrele avioane Rafale, respectiv deţinând 7,5% din EADS, producătorul Eurofighter.

În ultimul său discurs prezidenţial, în 1961, preşedintele Dwight D. Eisenhower spunea: „În deciziile noastre politice trebuie să fim mereu atenţi la influenţa, şi aşa exagerată, a complexului militar-industrial. Există pericolul că o putere scăpată de sub control să aibă urmări dezastruoase. Nu trebuie să permitem ca acest complex să ameninţe libertatea şi democraţia noastră.” Cuvintele nu au fost rostite de un democrat, ci de un preşedinte republican, generalul care a condus operaţiunile de pe frontul de Vest în Al Doilea Război Mondial şi preşedintele care a condus SUA în ultimul an al războiului din Coreea şi a sporit numărul consilierilor militari din Vietnam, o prefigurare a războiului care avea să vină.