Război şi Pace

Casa Artmark vă invită la licitaţia de joi, 25 octombrie, la ora 20:30, ce va avea loc la Palatul Cesianu-Racoviță.

Istoria nu se găseşte doar în cărţile de istorie sau în manualele de specialitate. O hartă, o medalie, o insignă, o fotografie rară sau o armă poate purta încă urmele trecutului, împreună cu multe istorii rămase nepovestite. Astfel de istorii poartă cu ele şi obiecte precum Pușca de vânătoare cu monogramă princiară a lui Alexandru Ioan Cuza, frumoasa Sabie otomană, cu efigia sultanului Abdulmejid I, Iataganul otoman, prezentat lui Mustafa Aga, Sabia de paradă, cu cifrul Regelui George al VI-lea, o extrem de rară Katana japoneză, din perioada Muromachi sau, de ce nu, modestul Pat de campanie, de general, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi numeroasele hărţi, medalii, insigne, fotografii sau alte obiecte “spun” istoria altfel decât ne-am obișnuit.

Katana, realizată de maestrul Shikkake, perioada Muromachi, cca. 1450, însoţită de certificat NBTHK şi Oshigata

 

Spicuim câteva dintre piesele propuse:

 

Pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, a fost o armă individuală de infanterie de calibrul 6,5 mm, cu încărcare manuală, proiectată special la cererea României, dar care s-a aflat în înzestrarea și a altor armate, în perioada Primului Război Mondial și în perioada interbelică. Pușca a fost utilizată de Armata României, începând cu campania din anul 1916, fiind achiziționate în total un număr de 373.926 de puști și 60.142 de carabine din acest model.

Lucrată la Österreichische Waffenfabriksgesellschaft, Austria, din oţel, alamă, piele, are preţul de pornire de 70 de euro.

Baionetă românească pentru puşca Mannlicher, model 1893,

Un Stilet, cu teacă și curea de prindere la centură, model 1930, ce a aparținut pictorului Carol Hübner este evaluat la 250 de euro. Carol Hübner a fost unul dintre cei mai importanți pictori și graficieni sași din România. Pregătirea artistică a început-o cu unchii săi dinspre mamă, Emil și Ernst Honigberger, pictori cunoscuți ai începutului modernității, la rândul lor. Între 1926-1927 a studiat la Berlin, iar din 1927, revenit în România, continuând studiile la București cu Costin Petrescu și Camil Ressu, crează semnificativ, inițial în registrul postimpresionist și expresionist, apoi influențat de neo-obiectivitate și futurism.

 

Interesant un Stilet de ofițer superior, cu teacă, cu cifrul Regelui Carol al II-lea şi lamă incizată cu decor floral, o piesă rară, de colecţie, confecţionată din oţel şi lemn, Solingen, este estimată la 800 de euro.

 

Dintre numeroasele Săbii de paradă, reţinem un exemplar de armă de de ofiţer de aviație, cu teacă, purtând cifrul Regelui Carol al II-lea, piesă rară, de colecţie (450 de euro), o alta pentru ofiţer de cavalerie, purtând cifrul Regelui Mihai I (250 de euro), o sabie de paradă, de ofițer de infanterie, purtând cifrul Regelui Carol I (350 de euro). La acelaşi preţ este estimată şi Sabia de paradă, de ofițer de infanterie, purtând cifrul Regelui Ferdinand I.

O Spadă franţuzească, de ofiţer de infanterie, model 1882, perioada celei de-a Treia Republici, purtând marca Gustav Barre, Paris intră în licitaţie la 300 de euro, iar o alta, de cavalerie, folosită de ofiţeri husari, cca. 1810, perioada Napoleon Bonaparte, este estimată la 800 de euro.

Din altă epocă, o Sabie rusească, de paradă, cu teacă, model 1945, ce a aparţinut fostului ministru Leontin Sălăjan este evaluată la 400 de euro.

Leontin Sălăjan a deținut funcția de adjunct al ministrului Sănătății și Prevederilor Sociale (1948), președinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, iar în perioada 24 septembrie 1949 – 17 martie 1950 a avut funcţia de ministru al Construcțiilor în Guvernul Petru Groza.

La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu două stele), devenind prim-adjunct al ministrului apărării. În acei ani și-a completat pregătirea militară, absolvind la Academia Militară un curs superior special (1953). A fost eliberat din funcție la 26 aprilie 1954.

Revine în armată la 3 octombrie 1955 în funcția de ministru al forțelor armate, deținând această demnitate până la decesul său în 1966. În august 1959, a fost înaintat la gradul de general de armată.

În timpul revoluției ungare din 1956, Sălăjan a făcut parte (împreună cu Emil Bodnăraș, Alexandru Drăghici și Nicolae Ceaușescu) din Comandamentul Național organizat pentru a împiedica orice revoltă internă posibilă în Republica Populară Română.

 

Li se alătură o frumoasă Sabie otomană, decorată cu argint gravat, damaschinată cu aur cu efigia sultanului Abdulmejid I, cu teacă, de la 1850, piesă de colecție lucrată într-un atelier ottoman şi având pe lama rugăciune din Coran (4.500 de euro)

O Sabie chinezească ceremonială, de tip Jian, sfârşitul sec. XIX, din perioada Primului Război Sino-Japonez este propusă la 750 de euro.

Săbiile de tip Jian sunt drepte şi cu două tăișuri, folosite în China de peste 2.500 de ani. Primele surse care menționează săbiile Jian datează din secolul al VII-lea î.Hr., unul dintre cele mai vechi exemplare fiind Sabia Goujian. În folclorul chinezesc, săbiile de tip Jian sunt cunoscute ca fiind cele mai stilate și sunt considerate printre cele patru arme principale, împreună cu Gun (toiag), Qiang (suliță) și Dao (sabie).

Impresionantă, o Katana, realizată de maestrul Shikkake, perioada Muromachi, cca. 1450, însoţită de certificat NBTHK şi Oshigata are preţul de pornire de 5.000 de euro.

Provincia Yamato a fost un renumit centrul cultural al Japoniei în perioada Nara, înainte de mutarea capitalei la Kyoto, în provincia Yamashiro. La sfârșitul perioadei Heian, au fost înființate și s-au dezvoltat o serie de bresle de făuritori de săbii în zona Yamato, care se afla în imediata vecinătate a centrului cultural al orașului Nara. Aceasta era o zonă cu multe temple budiste importante, multe dintre ele încercând să se înarmeze pentru a-și proteja drepturile și proprietăţile. În acest scop au fost înființate cinci bresle de făuritori de sabie patronate de către aceste temple. Cele cinci școli erau Senjui, Tegai, Taima, Hosho și Shikkake. Aceste temple au dobândit popularitate la nivelul imperiului care a răspândit faima fierarilor acestor școli, creeând cerere pentru săbiile lor. Din acest motiv, caracteristicile şcolii de la Yamato stau la baza multor bresle din istoria Japoniei.

Fondatorul școlii Shikkake este considerat a fi Narihiro, care a trăit la sfârşitul perioadei Kamukura. Deoarece nu exista izvoare istorice legate de înfiinţarea acestei şcoli, fiul său Narimaga este considerat a fi fondatorul școlii Shikkake. Conform lui Meikan, prima generație de meşteri au făurit aceste săbii spre sfârşitul erei Kamakura, în jurul perioadei Shoo (1288-1293); cu toate acestea există săbii din perioadele ulterioare: perioada Bunpo (1317-1319) și perioada Ryakuo (1338-1342).

Există doar câteva săbii semnate Zaimei apartinand școlii Shikkake, deoarece multe dintre acestea au fost făurite pentru călugării budişti.

 

Sunt propuse în licitaţie şi câteva Săbii masonice de ceremonie:

Sabie masonică regală, aparţinând ordinului „Knights Templar”, oferită lui Eber Buller, la începutul secolului al XX-lea, purtând marca The E.A. Armstrong Co., Detroit, Michigan, lucrată din oţel, fildeş şi email, este evaluată la 500 de euro.

Sabie masonică regală pentru ceremonie a ordinului Knights Templar

Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon (latină Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului, au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă.

 

Din altă arie geografică vine un Katar, cu teacă, India, sfârşitul secolului al XIX-lea, din perioda Indiei Britanice, din oţel wootz, având pe mâner o intarsie din aur porneşte de la 650 de euro.

Katar sau katara este un tip de pumnal din Asia de Sud. Arma se caracterizează prin mânerul orizontal în formă de „H”, care are ca rezultat lama așezată deasupra articulațiilor utilizatorului. Unic în Asia de Sud, este cel mai faimos pumnal indian.

 

Alături de el, un Cuţit Navaja, din Spania, cca. 1900, perioada regelui Alfonso al XIII-lea (400 de euro)

În timpul domniei regelui Alfonso al XIII-lea, Spania și-a pierdut ultimele colonii din America (Cuba și Puerto Rico) și Filipine, și a pierdut mai multe războaie în nordul Africii; a fost martorul începutului Generației lui 1927, și a acceptat dictatura lui Miguel Primo de Rivera, ceea ce avea să-l coste până la urmă tronul.

În timpul primului război mondial, deși (sau tocmai pentru că) regele avea legături familiale cu ambele tabere și opinia publică spaniolă era împărțită, Spania a rămas neutră. Regele a organizat un birou pentru captivi în Palacio de Oriente, care a determinat rețeaua diplomatică și militară a Spaniei din afara granițelor să intermedieze pentru mii de prizonieri de război, primind și trimițând scrisori în toată Europa.

A promovat turismul în Spania. Problemele de cazare a invitaților pentru nunta sa au grăbit construcția hotelului de lux Hotel Palace în Madrid. A sprijinit de asemenea crearea unei rețele de apartamente administrate de stat în clădiri istorice ale Spaniei. Dragostea lui pentru fotbal l-a determinat să patroneze diferite cluburi de fotbal „regale” precum Real Sociedad, Real Madrid, Real Betis sau Real Unión.

 

Din perioada de protectorat francez, prima jumătate a secolului al XX-lea, datează un Pumnal Koummya, cu teacă, din Maroc (150 de euro)

În mod tradițional, acest pumnal se purta ca etalon al statutului social, fiind etalat prin prindere cu un șnur de lână împletită, pe umărul drept, peste veșmantul djellaba, la nivelul taliei, suspendat pe verticală, în partea stângă. Koummya este varianta berberă a pumnalului tradițional al popoarelor arabe, cunoscut sub numele de jambiya.

Să amintim şi un Pumnal Khanjar, cu teacă, din Oman, în cutie originală, din prima jumătate a secolului al XX –lea (550 de euro), din oţel şi filigran aurit.

Pumnalul Khanjar este un articol de reper al culturii omaneze, fiind ilustrat şi pe drapelul sultanatului. Acest pumnal are rol defensiv şi este purtat de bărbaţi drept simbol al autorităţii. Pumnalul se transmite, prin moştenire pe linie bărbătească, capilor de familie.

Dintr-o licitaţie cu temă militară, nu puteau lipsi puştile.

O Pușcă de tir, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu o țeavă lisă, cu înălțător cu foaie mobilă crestată, cu vizor și cătare reglabilă, armă de panoplie, este estimată la 1.500 de euro.

O preţioasă Pușcă de vânătoare, realizată în Manufactura Română, purtând pe țeavă monograma princiară aurită a lui Alexandru Ioan Cuza,, de asemenea, armă de panoplie, poartă monograma AC (4.000 de euro).

Pușcă de vânătoare, Dumoulin a Rouen, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, este bogat decorată cu scene de vânătoare (2.500 de euro)

Este o puşcă cu mecanism cu percuție, cu 2 țevi lise și bătător original. Pe țeavă, inscripția Rubans Damasses. Patul puștii, realizat dintr-un lemn exotic, este decorat cu scene de vânătoare sculptate. Platinile sunt decorate cu motive vegetale gravate, iar cocoașele sunt stilizate sub forma unor lupi. În partea inferioară a puștii, tragaciul și locașul bătătorului sunt decorate cu capete de cerbi.

 

I se alătură o Pușcă de vânătoare, austro-ungară din secolul al XVIII-lea (1.800 de euro).

Pușcă de vânătoare, cu cremene, cu 2 țevi suprapuse, una ghinutuită și una lisă, inscripționată pe partea superioară a țevilor Georg Schwarz in Prespurg și numerotată. Aceste numere arată că arma făcea parte dintr-un set de vânătoare. Fiind arme foc cu foc, iar încărcarea lor necesitând destul de mult timp, prețios în timpul vânătorii, proprietarii foloseau mai multe arme gata încărcate și le trăgeau pe rând.

 

Pușcă de vânătoare cu mecanism cu cremene și rotiță, cu o țeavă ghintuită și bătător original, cu înălțător fix cu crestătură, provenind dintr-un atelier german, începutul secolului al XVIII –lea (4.000 de euro).

Pe partea dreapta, platina, din bronz doré, este decorată cu scene de vânătoare. Pe pat, diverse decorațiuni din bronz. Mecanismul este gravat cu scenă de vânătoare.

 

Nu lipesc din licitaţie piesele de costum militar.

O Cască de ofiţer, Regimentul I Grăniceri, purtând cifrul Regelui Carol II, model 1930, de colecţie, este evaluată la 1.000 de euro.

Cască de ofiţer, Regimentul I Grăniceri, purtând cifrul Regelui Carol II, model 1930, de colecţie

 

Un Bicorn de paradă, de ofiţer al Marinei Regale Române, piesă de colecţie, făcând parte din Echipamentele militare „La Avantul Ţărei”, Bucureşti, confcţionat din fetru, moar, mătase şi fir metalic, porneşte de la 1.000 de euro.

Bicorn de paradă, de ofiţer al Marinei Regale Române, piesă de colecţie

Evocatoare şi decorative în egală măsură, machetele de arme de luptă sunt şi ele prezente.

Macheta avionului „IAR-14”, cca. 1935, realizată din metal comun şi lemn, are preţul iniţial de 200 de euro.

Macheta avionului IAR-14, cca. 1935

Avionul a fost proiectat de Elie Carafoli și echipa sa și realizat în anul 1933, la uzinele IAR din Brașov, reprezentând o evoluție față de prototipul IAR-13. Fuselajul are o formă rectangulară, fiind construit din lemn, în partea posterioară și duraluminiu, în partea anterioară. Aripa era plasată jos, soluție modernă în epocă. Motorul cu care era echipat IAR-14 era un motor în „W” răcit cu apă de tip IAR LD-450, licență Lorraine-Dietrich 12Eb, produs și el la IAR.

Primul zbor a fost efectuat în iunie 1933, fiind un succes. În septembrie 1933 au fost comandate 20 de avioane de acest tip. Deoarece seria era mică, livrările au trenat, ultimul avion (20) fiind livrat abia în 1939, înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, când avionul era deja uzat moral și depășit de IAR-80.

Semnalăm şi un Ceas de bord, Junghans 30BZ, al unui avion Messerschmitt ME-109, perioada celui de-al Doilea Război Mondial (200 de euro).

De un interes documentar special, o Tapiserie de epocă, reprezentând pe Regele Carol I și Marele Duce Nicolae primind drapelele otomane capturate la Plevna, cca. 1900, realizată într-un atelier românesc, este estimate la 900 de euro.

Tapiserie de epocă, reprezentând pe Regele Carol I și Marele Duce Nicolae primind drapelele otomane capturate la Plevna, cca. 1900

Un Vas decorativ din porțelan glazurat este decorat cu efigia Regelui Ferdinand I (80 de euro)

Vas decorativ din porțelan glazurat, decorat cu efigia Regelui Ferdinand I

Perechea acestui vas poate fi vizionată în expoziţia Fizionomii unificatoare – Toţi pentru unul organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti (17 noiembrie 2017 – 28 februarie 2019), cu ocazia serbării Centenarului Marii Uniri.

 

Ion Dimitriu Bârlad (1890, Bârlad – 1964, Bucureşti) semnează Bustul Mareşalului Alexandru Averescu (1920), estimat la 600 – 900 de euro.

Un alt bust, de data aceasta al lui Carol al II-lea, I se datorează lui Dumitru Pavlu (1880 – 1962) şi este evaluat la 800 – 1.200 de euro.

Dumitru Pavlu, Carol al II-lea

Figurează, de asemenea, în licitaţie un număr remarcabil de cromolitografii, litogtafii, fotografii, de autor sau de presă, dintre care amintim:

Cinste Eroilor Neamului, inscripționată cu citate din Regina Maria și Nicolae Iorga, semnată “Pinxit: Ary Murnu; Sculpsit: E. Marvan” (160 de euro), litografia  ilustrându-o pe Regina Maria în costum popular, cca. 1921, cu semnătura olografă a reginei, realizată în 1921 de Bertram Park, Londra (150 de euro), un lot format din șase fotografii de colecţie, reprezentând Vizita generalului Henri Mathias Berthelot în Sibiu, 15 ianuarie 1919, realizate de Emil Fisher (250 de euro).

Cromolitografie Cinste Eroilor Neamului, inscripționată cu citate din Regina Maria și Nicolae Iorga

Un alt capitol îl formează decoraţiile şi însemnele.

 

O Insignă din argint, de 7 ani a „Regimentului 2 Roșiori – Prunaru”, ce a avut sediul unității în Bârlad, piesă foarte rară este estimată la 600 de euro.

Insignă din argint, de 7 ani a Regimentului 2 Roșiori – Prunaru

De asmenea , o piesă rară, Insigna din argint, de 7 ani a „Regimentului 19 artilerie”, ce a avut sediul unităţii în Ploiești, porneşte de la 850 de euro.

 

Ordinul „Steaua României” cu spade, militar pe timp de război, în grad de mare ofițer, din argint și email, acordată pentru fapte de vitejie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, gravată de Heinrich Weiss, la București, piesă extrem de rară, de colecţie este evaluată la 1.500 de euro

Ordinul Steaua României cu spade

Nu putem omite Prima monedă românească de 1 leu, din argint, 1870, bătută cu portretul Domnitorului Carol I, fără acordul Porţii Otomane, piesă rară (550 de euro)

Este prima monedă de 1 leu bătută în România. Piesele au fost bătute la monetăria din Bucureşti începînd din data de 24 februarie 1870. Sub panglica ce leagă cele două ramuri se află litera C, iniţiala inginerului C.J. Cândescu, directorul şi organizatorul monetăriei de la Bucureşti.

 

Plachetă din argint „Pacea de la Bucureşti”, gravată de Tony Szirmai, 1913, piesă extrem de rară, de colecţie (500 de euro)

În anii 1912-1913 au avut loc două războaie balcanice, care au modificat frontierele statelor balcanice în dauna Imperiului Otoman. În primul război balcanic alianța creștină formată din Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru a învins armatele otomane și a cucerit majoritatea teritoriilor Imperiului Otoman din Balcani. Trupele bulgare au ajuns aproape de capitala imperiului, Istanbul. Conferința de pace s-a desfășurat la Londra, unde delegații Marilor Puteri au urmărit satisfacerea propriilor interese politice și economice în Balcani.

Nemulțumită de împărțirea teritoriilor cucerite de la turci, Bulgaria și-a atacat foștii aliați, ceea ce a declanșat al doilea război balcanic. Bulgaria a fost învinsă și a acceptat organizarea unei Conferințe de pace la București. Marile Puteri amenințau cu intervenția armată în cazul în care nu se ajungea repede la o înțelegere. România, care a păstrat neutralitatea militară în primul conflict, a intrat în război ca factor de stabilitate în regiune, împotriva Bulgariei. Primul ministru al României, Titu Maiorescu, a prezidat această conferință de pace, prin care oficial s-a încheiat al doilea război balcanic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 5
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.