Războiul este mană cerească pentru perverșii din politica mondială

Uite, acolo e Agnita, peste deal de mândrul nostru București, laAgnita, fabrică de armament extraterestră, vezi, războiul este mană cerească pentru perverșii din politica mondială extragalactică, așa! Arhiducele Von Bismark mi-a zis chestia asta! În mod evident că arhiducele Von Bismark trebuie să-mi fi furat stickul! El şi numai el! Timp de șapte zile, de dimineaţă şi până seara, cutreier pădurile de la marginea oraşului după plante magice şi îmi exersez pasele magnetice la răscruce de vânturi, dincolo de farul genovez adus de la Sulina, acolo unde se tot învârte albatrosul imperial.

M-au sunat şi nişte politicieni şi nişte ministeriali din București, nişte ofiţeri de la serviciile secrete din Moscova, nişte iezuiţi din Roma, nişte templieri din Paris, câteva gospodine din Torino, pastorul Ugbembe din Zimba, un funcţionar de la FMI din Lima şi macaronaru’ Luigi Longo din Milano, vărul unui temut barosan din Cosa Nostra, pe cuvânt dacă mint. Aseară m-a sunat un corporatist de la Facebook, dom’le, ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala, mi-a zis de la obraz, fir’ai tu să fii de strateg şi de hekăr şi de golan imagologic care eşti, de ce nu-mi răspunzi la emailuri, vezi că am o treabă cu tine, secretă. Ei na, secretă! L-am lăsat cum era, cu faţa lui adevărată şi nu l-am mai transformat în Madonna aşa cum se rugase de mine într-o canonadă de emailuri spămoase.

Dar toată tărăşenia asta e doar o bagatelă şi nici nu ştiu bine dacă s-a întâmplat anul ăsta sau nu cumva anul trecut, o să intru pe Google să văd exact ce și cum. Să înțeleg, să mă dumiresc. Cine sunt eu de fapt că tot n-am aflat. Dar cine mi-a furat stickul? Aveam eu pe stick niște răspunsuri codate. Doar aşa puteam să aflu şi ce mai face Pitoşkin pentru că n-avea chef să-mi răspundă la emailuri, se tot ascundea şi lansa petarde prin lume să-şi râdă de mine. Bobolina ar fi aflat ceva despre el dar făcea un pic pe nebuna, avea ea ce avea cu mine, voia să afle dela mine unde e ascunsă comoara lui Bibescu. Zi-mi mie că nu spun la nimeni, mi-a şoptit Bobolina în timp ce orchestra filarmonicii din Viena ataca un vals de Johann Strauss, ce frumos, ce teribil, ce nemaiîntâlnit.

Mergeam des la concert, însoţit de Bobolina. Ei şi? Cum să-i spun? Trebuia să mă dumiresc ce era cu harta magică pe care Bobolina o tot desena prin văzduh. Sau poate era, cine știe, un cod secret. Bip, bip. Mă sună comisarul Terente, vino până la secţie, vreau să te întreb ceva. Uf, şi Terente ăsta tocmai acum când eram la Londra, gata, gata să mă îmbarc în cursa de Toronto unde sper să dau de Pitoşkin! Las laptopul deschis şi cobor val-vârtej scara. Scara miroase a levănţică, semn că Matilda, spălătoreasa cartierului, a spălat rufe, ce harnică femeie, generăleasa, draga de ea. Bună, bună, zice, nu te-am văzut dimineaţă pe Facebook, pe unde umblai derbedeule, când o să-mi zici unde e comoara lui Bibescu, cocoşelule.

E planturoasă Matilda, spălătoreasa cartierului. Brunetă, brunetă, ochi de foc, urechi delicate ca nişte scoici din Jamaica.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.