Construcția reactoarelor 3 și 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavodă ar putea aduce circa 3 miliarde de euro industriei locale de echipamente, reprezentând 40% din proiecția oficială de cost pentru cele două unități, a spus Teodor Chirică, președintele asociației industriei nucleare europene FORATOM. Dacă proiectul Cernavodă se va concretiza, acest lucru ar însemna renașterea și prosperitatea industriei, având în vedere dimensiunile potențiale ale comenzilor pentru echipamente. Afirmațiile au fost făcute în cadrul reuniunii patronatului românesc al industriei de echipamente sub presiune ARPE.
Acesta este un proiect uriaș, cel mai mare al României de după Revoluție, care are o valoare estimată de 7,5 miliarde de euro și despre care se discută de peste 10 ani. Statul român a selectat, în cele din urmă, ca investitor concernul chinezesc China Nuclear Group însă negocierile dintre părți nu au ajuns încă la un rezultat care să se concretize într-un contract. Problemele sunt la garanțiile pe care le poate oferi statul român investitorului și la găsirea acelei soluții care să nu fie împovărătoare pentru noi, dar și să satisfacă partea chineză. Ministrul Energiei, Anton Anton, a declarat recent că un termen limită pentru o rezolvare a “problemei Cernavodă” este 31 decembrie, anul acesta.
Rezolvarea proiectului nuclear al României nu este deloc una simplă și din perspectiva contextului European. Potrivit lui Chirică(fost director general al Nuclearelectrica), în UE, opinia privind nuclearul nu este una unitară. Franța este reticentă privind dezvoltarea acestei industriii, Germania oscilează, cel mai mare partizan al dezvoltării, Anglia, iese din blocul comun. România vrea, dar nu în orice fel de condiții. În acest moment, este posibil să se contureze un nou scenariu, pe care ministrul Energiei deja l-a anunțat și pe care Chirică îl repetă. “Posibil ca Unitatea 3 să fie terminată precum 1 și 2, cu resurse interne”, a precizat acesta.
Industria românească, deși mult redusă față de perioada comunistă, încă ar avea capacitatea să susțină un proiect atât de mare precum cele două noi reactoare de la Cernavodă. Așa era și idea inițială a Centralei. Emanuel Babici, vicepreședinte UZINSIDER și fost ministru al Industriilor în perioada comunistă, a precizat, că U1 era prevăzut să fie făcută la un grad de integrare local de 38%, U2 – 45%, iar 3, 4, și 5, la cel puțin 60%. “Numai printr-o unitate profesională ne vom putea implica în restartarea energeticii, dar trebuie ca și Guvernul să se implice. Propun un manifest comun , cu măsuri concrete, pe care să-l depunem la Guvern”, arată Babici. El este imediat susținut de Chirică care menționează și ce ar trebui să facă Executivul: adaptarea curriculei din unitățile de învățâmânt de profil cu cerințelei industriei, suport financiar pentru proiectele mari care să se concretizeze în oferirea anumitor garanții. Oficialul dă exemplul Cehiei, unde compania de stat CEZ a obținut garanții de stat de 70% pentru atragerea unor finanțări pentru investiții majore în domeniul energetic, de unde, până recent, statul nu dorea implicare.
Cu cine
O mare problemă a industriei de echipamente pentru energetică, dincolo de relativa sărăcie a comenizlor din intern, este forța de muncă. Specialiștii sunt puțini și bătrâni, tinerii care se pricepeau au plecat la muncă în afară. Un portofoliu de comenzi nu poate fi onorat dacă n-ai cu cine. Luca Tosto, președinte ARPE și proprietar Walter Tosto, fost Fecne IMGB București, spune că a fost determinat să cumpere platforma de producție bucureșteană pentru că a văzut, prima dată, în Italia cum lucrează sudorii români. “Sudorii și specialiștii în tubulatură români sunt foarte buni și foarte serioși. Noi îî vrem înapoi pe cei plecați din România, avem nevoie pentru producția de aici. Trebuie să creștem și, pentru acest lucru să fie posibil, trebuie să îi plătim bine. Poate Guvernul ar putea să diminueze taxarea muncii pentru industrie, ca sumele de care suntem scutiți să poată fi trecute în salariile lor. Avem nevoie de străzi pe care să ne trasnportăm piesele. Dacă nu cerem, nimeni nu va ști ce să ne dea”, a arătat Tosto.
Energetica românească, deși are contracte la export, așteaptă investiții de anvergură în noi proiecte locale. Infrastructura de producție este, în mare parte, de sorginte comunistă și este uzată fizic și moral. După Revoluție, investiții de amploare au fost în finalizare U2 Cernavodă, o termocentrală pe gaze, a Petrom, la Brazi, o altă termocentrală pe gaze, a Romgaz, la Iernut și unele reabilitări ale termocentralelor operate de Elcen. În plan este construcția unei termocentrale noi la Mintia și conversii pe gaze ale unor unități pe cărbune.
Cu câtă ușurințacare am avut 4 miliarde de US $ să luăm rachete și i-am și echitat pe loc înainte de a primi rachetele, dar nu avem bani pentru reactoarele 3, și 4 Cernavodă. Ceaușescu rostea parcă cu o fetiță pe pupitru: Noi suntem “puterea mare” (se vorbea de cele două Mari puteri SUA și URSS) nu vrem bombe nucleare”… Cei de azi afirmă “Nu ne trebuie reactoare, vrem rachete interceptoare…”