„Reconstituirea”

Atunci când sunt uitate amănuntele unor trecute întâmplări, se face o reconstituire. Reconstituirea ajută amintirii și mai ales impune definitiv adevărul. În afară de ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin reconstituire, mai există un gen de „reconstituire“ impusă celor puternici. Cuceriți, alienați de putere. Și când se cred stăpâni pe saltul lor, când ajung să joace rolul unor moraliști supremi, când vor să impună cartea independenței depline, ei bine, atunci, fiecărui amnezic iubitor de putere i se face o „reconstituire“. Reconstituirea propriei obediențe. Cândva, în tinerețea lor, pentru a forța destinul și a intra mai ușor pe urcușul carierei politice sau profesionale, au făcut pactul cu diavolul. Un pact semnat cu degetul, senzual și dermic, atingând cu fruntea papucul fumegând de pucioasă și sărutând cu umilință rotocoalele de fum, ce păreau aromate când treceau prin nările celui dornic de putere. Cel care impune obediență devine protectorul, stăpânul dosarelor, același personaj care va impune, în cazul amneziei, „reconstituirea“.

Și Traian Băsescu are în stăpânul dosarelor același protector. Și el este obedient umil față de marele stăpân. Însă, de foarte multe ori, stăpânul dosarelor se simte vexat de atitudinea unor lingăi, pe care i-a urcat în funcții și care, în aerul rarefiat al puterii, pierd oxigen, au amnezii și se cred puternici, independenți, uitând de partea camuflată a existenței lor, care se află în mâna stăpânului.

Tot ce au făcut ei compromițător în viața de afaceri sau în viața privată este arătat sau se face aluzie în mass-media că există acel episod. „Revoltatul“ se cumințește brusc. Dar există și posibilitatea când nesupunerea continuă, iar revoltatul ajunge să petreacă o mică parte de penitență în arest. Această diluată penitență, a celor 29 de zile de arest preventiv, este prima etapă a „reconstituirii“, dar hotărâtoare. Atunci, în timpul anchetei sau a interogatoriului, revoltatului i se spune explicit unde a greșit și care este prețul pentru nesupunerea asumată.
Un mahăr a declarat că a ajuns prea sus datorită banilor, încrezător în intangibilitatea sa, dar stăpânul dosarelor are cu mult mai mulți bani datorită faptului că el deține alte pârghii ale puterii.

Unde greșesc revoltații? Ei cred că având bani pot cumpăra orice. Or, șeful dosarelor, fiind un mare inițiat, cunoaște metodele de coerciție. Așa încât, din arogant, revoltatul se transformă într-un cerșetor umil. Exact ca în pactul cu diavolul, revoltatul își privește semnătura de care uitase. Stăpânul dosarelor nu uită însă niciodată. Fiindcă el dispune de o memorie electronică uimitoare și are executanți cu ghiotura.

De aceea, acești sclavi revoltați se vor multiplica mereu. De asta, din 1990 încoace, în politică și în
mass-media vedem rotindu-se aceleași mediocrități. Din ce cauză? Protectorul, stăpânul dosarelor, îi selectează și îi cunoaște foarte bine psihologic; le cunoaște tarele și știe că cei care s-au târât în genunchi prin fața lui niciodată nu vor mai fi oameni verticali.

Stăpânul dosarelor are pârghii de intervenție în zone nebănuite de sclavul revoltat, fie el chiar miliardar în dolari.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.