Referendum în Italia și dubla măsură pentru justiție în UE

Tabăra NU are un avans la referendumul de două zile pentru reforma în justiție din Italia, 22-23 martie. Este un scrutin mai politic decât pare, însă fără o miza existențială pentru guvernul Giorgiei Meloni. Dar o înfrângere la referendum o poate descuraja să aplice în viitor „mama tuturor reformelor”.

Italienii nu au încredere în justiție

Justiția din Italia este disfuncțională și prea lentă. Procesele civile durează șapte ani până la pronunțarea unei hotărâri finale, procesele penale în medie opt ani, iar cele în contencios administrativ durează mai mult de cinci ani. În Italia sunt circa patru milioane și jumătate de cazuri în așteptare, din care un milion și jumătate sunt penale. Multe procese se încheie fără un verdict – fapta se prescrie. Suferă economia, pentru că lentoarea, care duce și la incertitudine juridică, descurajează investitorii. Magistrații nu sunt bine văzuți în Italia, unde creează percepția unei caste. Ba chiar una ”roșie”. Doar patru din zece italieni au încredere în justiție.

În aceste condiții, necesitatea unei reforme care sa presupună modificarea constituției și să aibă nevoie de un referendum a fost relativ ușor de justificat la nivel politic. Exista nemulțumire la nivel public privind lentoarea justiției. Asta pleacă de la probleme administrative. Iar reforma propusă de guvernul Meloni nu abordează suficient problemele administrative. În privința lor, guvernul face doar o promisiune politică: o reducere de 40% a duratei proceselor penale și civile până în 2030.

Meloni a dorit modificarea Constituției în locul unor legi ordinare

Pe lângă durata mare a proceselor, o altă temă pe care a mizat guvernul Meloni în campania pentru referendum este separarea carierei magistraților – este bine ca judecătorii și procurorii să aibă cariere separate, fără a putea trece dintr-o barcă în alta. Au fost date multe exemple despre cum judecătorii sunt înclinați să favorizeze acuzarea, din acest motiv. Italienii sunt de acord. Însă pentru asta nu este nevoie de o reformă care să modifice șapte articole din Constituție, la care se adaugă cheltuielile pentru un referendum. Separarea carierelor se putea stabili prin lege ordinară.

Mai mult, carierele erau separate de la finalul anilor 1990 – nu se mai permitea schimbarea carierei de procuror cu cea de judecător și viceversa decât o singură dată, în primii nouă ani de magistratură, și doar după o serie de evaluări. În plus, mai spun criticii, unificarea celor două cariere, la finalul secolului 19, a fost făcută tocmai pentru a crea un corp mai puternic, care să reziste influențelor evidente ale puterii politice.

Referendum cu cai troieni pentru justiție

Și atunci, care este miza reformei? Criticii guvernului spun că separarea carierelor magistraților este un ”cal troian”. Miza este un control politic ceva mai mare asupra justiției. Cu toată tragerea la sorți a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, cu toata separarea carierelor, majoritatea parlamentară va avea un cuvânt mai greu de spus în justiție.

Cea mai mare schimbare este multiplicarea cu trei a instituțiilor de care depind magistrații. Acum, există un singur Consiliu Superior al Magistraturii. El se ocupă de numirile judecătorilor, procurorilor, de promovările lor, de supravegherea activității lor și eventuala tragere la răspundere. Membrii Consiliului sunt stabiliți în urma unui proces electoral în rândul magistraților și în Parlament. Criticii actualului sistem arată că în acest fel se perpetuează spiritul de castă al magistraților și patologia ”magistraților roșii” denunțată după neregulile din operațiunea Mani Pulite, în anii 1990. Ministrul Justiției, Carlo Nordio, a și declarat că ”Consiliul Superior al Magistraturii are un comportament mafiot”.

”Doar inculpații și masonii ar vota DA”

Reforma care separă carierele magistraților prevede crearea a doua Consilii Superioare – unul pentru judecători, altul pentru procurori. În fiecare, posturile vor fi ocupate prin tragere la sorți. Numai că acea cotă care revine parlamentului se va stabili prin tragere la sorti dintr-o listă votată prin majoritate simplă. Puterea va avea un cuvânt mai greu de spus decât acum. Nicola Graterri, procuror general in Napoli, critic al reformei, spune: ”Cei care vor vota da la referendum vor fi doar suspecții, inculpații și masonii”.

Miza reformei în justiție: cine îi judecă pe judecători?

Cel mai contestat punct al reformei tine de crearea unei Camere Disciplinare pentru magistrați. Rolul ai era jucat pana acum de CSM, la fel ca în majoritatea statelor UE. Dacă trece referenumdul, Italia se va apropia de modelul încercat în Polonia și România, în 2018-2022. În acest nou organism, ponderea membrilor stabiliți de parlament (tot prin tragere la sorți, dar de pe liste votate de putere) este mai mare decât în cazul CSM.

Cel mai criticat element privind noua Cameră Disciplinară ține de anularea actualelor reglementări în materie disciplinară și înlocuirea lor. Cu ce? Reforma supusă referendumului nu spune. Camera Disciplinară care va avea fără îndoială o influență mare asupra magistraților, va funcționa după reguli ce vor fi stabilite prin legi ordinare viitoare. Este un cec în alb pentru viitoarea putere. Or, cu un an și jumătate înainte de alegeri, Giorgia Meloni are o popularitate record, de 40%, în vreme ce partidul ei, Fratelli d’Italia, se află la 30% în sondaje, confortabil pe primul loc.

În Polonia, crearea unei Camere Disciplinare, în cadrul Curții Supreme, a dus la o uriașă dispută la nivel european, cu Curtea de Justiție a UE și Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în prim-plan. Ca și dreapta italiană, conservatorii polonezi au luptat împotriva ”castei judecătorilor”. În Italia, magistrații sunt acuzați că se comportă ”mafiot”. În Polonia, pentru că sunt încă infiltrați de elemente comuniste nelustrate.

Reacții diferite ale UE si Comisiei de la Veneția în cazul Italiei, Poloniei, României

Diferența este că, în Polonia, Comisia Europeană a amenințat cu înghețarea accesului la fondurile UE, beneficiind de politizarea accesului la acești bani, în 2019. Fosta guvernare conservatoare de la Varșovia a fost nevoită să oprească temporar activitatea Camerei Disciplinare și apoi să o reformeze, în 2022, pentru a menține accesul la banii europeni. Guvernul liberal Donald Tusk, venit la putere în 2023, a desăvârșit cvasi-anihilarea acestei instanțe pentru magistrați.

Ceva similar s-a întâmplat și în România, în aceeași perioada 2018-2022, cu Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ). Ca și în Polonia sau Italia, a fost ținta ONG-urilor și experților afiliați, a organizațiilor magistraților. Spre deosebire de Italia, reforma din Polonia și România a fost criticată de justiția europeană și de Comisia de la Veneția. În 2022, SIIJ a fost desființată. În Polonia, Camera Disciplinară există doar la nivel formal în acest moment. În Italia, ea este ”cutie goală”. Reacția europeană poate urma după ce puterea va umple această ”cutie”.

Europa Centrală și de Est nu este suficient de anti-naționalistă

Spre deosebire de situații similare, în urma cu mai puțin de zece ani, în România și Polonia, reforma din Italia nu este criticată de instituțiile europene. Este dublă măsură? Frankfurter Allgemeine Zeitung sugerează că este vorba despre cât de dedicată este o societate luptei împotriva revenirii la o formă de dictatură. Ziarul german susține reforma lui Meloni. Arată că una dintre virtuțile italienilor este lipsa de apetență pentru modificarea ConstituțieiI din 1948, animată de spiritul anti-dictatură. Asta ar fi diferența majoră dintre Europa de Vest, a fondatorilor UE, pentru care naționalismul este o patologie, și Europa de Est, pentru care topirea identităților trezește amintirile (unor generații tot mai rarefiate) cu iz de lagăr socialist.

O altă remarcă a criticilor reformei justiției în Italia ține de costuri și celeritatea actului de justiție. Guvernul nu face decât să promită verdicte mai rapide. Însă reforma triplează numărul instituțiilor magistraților – asta înseamnă noi sedii, personal suplimentar, apăsare mai mare pe buget.

Reformă în justiție, un test pentru reforma electorală

Meloni a fost suficient de prudentă cât să nu lege viitorul sau politic de rezultatul referendumului pentru justiție. Sondajele foarte favorabile din toamna anului trecut au devenit mult mai strânse în ajunul votului. Va fi un test pentru guvern. Miza cea mare este alta, arată presa italiană – aceeași care a dus la căderea guvernului Renzi în 2016 – reforma electorală.

Legea electorală este în dezbatere în Italia. În actuala sa forma, proiectul prevede un sistem de vot proporțional cu o primă electorala foarte mare și posibilitatea unui al doilea tur (dacă nicio coaliție nu obține peste 40% din voturi). Dacă acest proiect ar deveni acum lege, actuala coaliție de dreapta și extremă dreapta din Italia ar obține o victorie zdrobitoare în ambele camere ale parlamentului. Opoziția protestează, însă si Partidul Democrat a încercat să schimbe legea în același fel când se afla la putere, în 2014-2016.

Iar Meloni mai urmărește un amendament constituțional – alegerea premierului Italiei prin vot direct. Meloni îi spune „mama tuturor reformelor”. În acest caz, un politician charismatic și extrem de experimentat precum Meloni poate fi ”mama tuturor locomotivelor electorale”. Pentru moment, Meloni așteaptă rezultatul testului unui referendum pe o reformă a justiției bănuită că ar conține ”cai troieni” la care UE închide selectiv ochii (cu măsuri diferite pentru Est și Vest), o reformă a cărei mize oficiale puteau fi atinse prin votarea unor legi organice. Un ”nu” ar complica situația guvernului Meloni, însă ar fi departe de a întoarce Italia cu fața spre socialismul moderat.