Regaluri muzicale „Sergiu Celibidache 100”, la Ateneu

Seria concertelor a debutat cu un triumf.

Ropote neîntrerupte de aplauze, o sală arhiplină ridicată în picioare pentru a aduce ovaţii orchestrei şi dirijorului, multiple bisuri şi multă emoţie au definit prima seară.

Orchestra Română de Tineret, sub bagheta Maestrului Cristian Mandeal, a deschis concertul cu compoziţia lui Sergiu Celibidache, “Grădina de buzunar”, aflată în primă audiţie la Bucureşti.

“Grădina de buzunar” este o suită pentru orchestră, dedicată copiilor, care, sub interpretarea plină de dedicaţie şi angajament muzical al tinerilor muzicieni, a reuşit să transmită publicului din Sala Mare a Ateneului Român, prin îmbinarea sunetelor şi instrumentelor, atmosfera unei adevărate grădini fermecate. Compusă de Sergiu Celibidache în 1978, piesa este o suită pentru orchestră în 13 părţi. Ideea lucrării s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu copiii şi este în tradiţia baletului impresionist pentru copii. Muzica prezintă puncte comune cu Maurice Ravel şi Igor Stravinski. Lucrarea a apărut în 1978, într-o înregistrare cu “Orchestra Simfonică Radio” din Stuttgart, la Casa de discuri “Deutsche Grammophon”, o producţie-beneficiu UNICEF. Aceasta este singura compoziţie a lui Celibidache înregistrată pe CD, fără să fi fost interpretată pe o scenă de concert. Abia după 10 ani de la dispariţia maestrului, la 14 august 2006, a fost interpretată în primă audiţie mondială la München, sub bagheta dirijorului Mark Mast. Prima audiţie românească a avut loc la Iaşi în 2006, iar aceasta este prima audiţie la Bucureşti.

Alteţele Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu, Serge Ioan Celibidache şi fostul Preşedinte al României Emil Constantinescu

“Există, din nefericire, mulţi copii care nu au grădină, însă aproape toţi au sertare. Noi, micuţii care nu am plâns prea mult, am ascuns pentru ceilalţi câteva poveşti adevărate, amuzante, cu siguranţă noi şi, bineînţeles, minuscule. Această farfurie neagră ar putea într-o bună zi, dacă o lăsaţi să se învârtă în aceeaşi direcţie, să vă facă chiar să găsiţi în sertarul vostru tot ceea ce oamenii mari au căutat în zadar în grădina lor. Ea pregăteşte totul cu bule, râsete, linii, sunete, cercuri, pete, suspine, o grămădă de lucruşoare nostime ce ies cum pot din instrumentele serioase, pentru a anima desenele ce vă furnică degetele. Este oare muzică? Oricum, nu ceea ce numesc cei mari muzică. Deşi iute, niciodată nu se sinchiseşte de digitaţie şi nu răsună prea tare pentru a nu se afla dacă e corect. Toată numai surâs şi soare, nepăsându-i de viitor, ar îngheţa chiar şi în cea mai ilustră companie, înghesuită în prezenţa stingheritoare a paginilor unui catalog. În fine, dacă puteţi păstra un secret, vă spunem că am ascuns pentru voi în fiecare felie din această prăjitură sonoră un delicios fruct interzis, acru şi verde, precum merele din livada vecină ce vă plac atât de mult şi pe care naivii le lasă să se coacă. Să lăsăm acum celor mari, cu sănătatea lor delicată, grija de a le descoperi. În ce ne priveşte, veţi vedea, nu aveţi de ce să vă faceţi griji”. Aşa începe povestea secretă a “Grădinii de buzunar”, compusă din 13 părţi, care de care mai hazlii, cu influenţe din folclorul românesc, precum “Frunzuliţă-n vârf de băţ, ghici morişcă ce-i”, “Păzea că trece un indian pe măturoi năzdrăvan”, “Mare şopoteală mare s-a întors ariciul înapoi”, “Plouă soare-stropitoare” şi faimosa “Rugăciune verde”…

Cristian Mandeal la pupitrul Orchestrei Române de Tineret

Celibidache acorda o importanţă particulară efectelor sonore. Aşa apare, de pildă, “Vântul stă, florile cântă”, un legănat idilic între instrumentele de suflat din lemn (lalelele), însoţit de coardele cu surdină, harpa şi celesta (vântul). Partea a şaptea, “Cântec noaptea crapu-şi cântă”, este compusă polifonic. Celibidache a folosit acest procedeu de scriitură muzicală deoarece ascultătorul poate percepe concomitent doar puţine voci, asemănător unui lac plin de peşti din care puţini pot fi văzuţi în acelaşi timp. Orchestra a reuşit o îmbinare excelentă a sunetelor din templul tibetan cu melodii lirice în “Rugăpciune verde”. În partea a 12-a, “Plouă soare-n stropitoare”, muzica imită murmurul picăturilor de ploaie.

Celebra violonistă Ida Haendel şi dirijorul şi violonistul Enrique Garcia Asensio, la Ateneul Român

Recunoştinţa publicului nu a întârziat să apară, iar la finalul primei părţi din concert, minute în şir s-a aplaudat frenetic. Primul bis, ”Rugăciune verde”, care este şi cea mai emoţionantă parte, a fost aleasă de Maestrul Mandeal pentru a fi interpretată în onoarea lui Sergiu Celibidache şi în semn de mulţumire pentru că a compus-o.

Al doilea bis a fost “Păzea că trece-un indian pe măturoi năzdrăvan”, o parte dinamică, ce reprezintă şi laitmotivul “Grădinii de buzunar”. Doar auzind-o, îţi poţi imagina povestea, este uşor de înţeles, ceea ce o face extrem de îndrăgită de public. În final, al treilea bis a redat “Asta-i tot!”, parte similară celei de început a compoziţiei, încheind astfel firul poveştii “Grădinei de buzunar”.

Sosirea Ambasadorului Statelor Unite, E.S. Mark Gitenstein, cu soţia

În partea a 2-a a concertului a fost aleasă “Simfonia aV-a” de Ceaikovski, deoarece aceasta reprezintă una dintre piesele prin care Sergiu Celibidache a demonstrat principiul continuităţii în simfonie.

Şi această parte a fost bisată, de data aceasta Cristian Mandeal a ales o lucrare compusă tot de Ceaikovski, “Pas de deaux” din “Spărgătorul de nuci”, publicul aplaudând în picioare prestaţia de excepţie a Orchestrei Române de Tineret.

În rândul invitaţilor de marcă la concertul de deschidere s-au numărat: ASR Principesa Moştenitoare Margareta, ASR Princepele Radu, E.S. Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA în România, şi soţia, E.S. Dan Ben-Eliezer, Ambasadorul Israelului în România, şi soţia, E.S. Oliver Grogan, Ambasadorul Irlandei în România, şi soţia, fostul Preşedinte al României Emil Constantinescu şi soţia.

Într-o formă rară, Cristian Mandeal, la pupitrul Orchestrei Române de tineret, a fascinat sala atât în compoziţia “The Pocket Garden”, dar şi în “Simfonia nr. V în mi minor opus 64” de Ceaikovski.

Şi în cea de a doua seară, la concertul dirijat de Enrique Garcia Asensio, Sala Ateneului a fost neîncăpătoare

Recunoştinţa publicului nu a întârziat să apară, iar la finalul primei părţi din concert, minute în şir s-a aplaudat frenetic.

Al doilea concert al Festivalului „Sergiu Celibidache” l-a adus pe scena Ateneului Român din Bucureşti pe unul dintre foştii elevi ai lui Sergiu Celibidache: Enrique Garcia Asensio.

Maestrul Asensio a demonstrat toate abilităţile tehnice şi muzicale, în programul simfonic promiţător, de la clasic şi romantic la muzica secolului 20. În “Celibidachiana”, de Anton Garcia Abril, aspectele variate ale personalităţii lui Celibidache au luat viaţă, atât datorită partidei puternice de alamă, cât şi a unisonurilor foarte elegante ale corzilor.

Violonistul Liviu Prunaru

Programul a mai inclus şi “Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major, op. 61”, de Ludwig van Beethoven, şi “Simfonia nr. 2 în Re major, op. 73”, de Johannes Brahms.

În “Concertul pentru vioară”, de Ludwig van Beethoven, unul dintre marile concerte clasice, Maestrul Asensio împreună cu Orchestra Filarmonicii “George Enescu” au găsit în violonistul român de excepţie Liviu Prunaru congenialitatea. Liviu Prunaru ne-a încântat cu o interpretare a concertului de Beethoven, extrem de naturală şi vocală. Ca răspuns la aplauzele intense ale publicului, Liviu Prunaru a ales ca bis partea a treia din “Sonata nr. 3 în Do major” de Johann Sebastian Bach prin care cantibilitatea magnifică a stârnit ovaţiile publicului în aceeaşi măsură în care a făcut-o şi Maestrul Enrique Garcia Asensio.

Orchestra Filarmonicii George Enescu, avându-l la pupitru pe Enrique Garcia Asensio

Interpretarea “Simfoniei a 2-a” de Johannes Brahms este strâns legată de cea rămasă în istorie a primei Simfonii a aceluiaşi compozitor, interpretată fiind tot de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, în aceeaşi sală, sub bagheta Maestrului Sergiu Celibidache. Pasiunea şi arhitecura deosebită a acestei lucrări au atins adânc audienţa. Cu un gest extrem de personal, Maestrul Enrique Garcia Asensio a dedicat această interpretare maestrului şi prietenului său de o viaţă, Sergiu Celibidache.

“«Celibidachiana» reprezintă consideraţia mea profundă către un prieten şi maestru. Celibidache se apropie de această muzică cu o filosofie plină de măreţie şi simplitate”, mărturisea compozitorul.

German Brass reprezintă atât tradiţia, cât şi inovaţia muzicii

Astă-seară, la ora 20.00, la Ateneul Român, puteţi audia “German Brass”, ce reprezintă atât tradiţia, cât şi inovaţia muzicii Brass. German Brass a reuşit să creeze diversitate în unitate, prin producerea unui sunet colectiv unic, inconfundabil, cu cei 11 interpreţi şi renumiţi solişti din orchestre germane de prim rang. Ca ansamblu, interpretează muzică de cameră, cu o dinamică şi o artă simfonică pe care numai intrumentiştii de brass o pot produce. Repertoriul cuprinde toate tipurile şi formele stilistice, de la Dixieland la Bossa Nova, de la elementele clasice la cele pentru divertisment. Programul conţine aranjamente de lucrări clasice, precum şi adaptări şi compoziţii ale unor piese de referinţă: “Concertul în Re major Nr. 2 (arr. Matthias Höfs), de John Baston, Simfonia “Wir danken Dir, Gott, wir danken Dir”, şi “Wachet auf, ruft uns die Stimme” BWV 645, din “Coralele Schübler” (arr. E. Crespo) de Johann Sebastian Bach, Uvertura la “Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, “Pilgerchor” din opera “Tannhäuser” de Richard Wagner, “Triumph Marsch” din opera “Aida” de Giuseppe Verdi.