Muzeul Național Peleș vă invită să vizitați expoziția temporară ,,Regele Carol I. Ctitorul României Moderne”, deschisă în perioada 27 iulie – 27 octombrie 2019, în sălile de expoziție ale Castelului Peleș.
Lunga si prospera domnie de 48 de ani a Regelui Carol I, principe și rege de rigoare germană, a însemnat modernizarea și europenizarea României, care și-a obținut independența de stat și, ulterior, un loc binemeritat în concertul națiunilor europene.
Expoziția se dorește a fi un omagiu adus marelui ctitor al României moderne, de la a cărui naștere s-au împlinit în primăvara acestui an, la 20 aprilie, 180 de ani și evocă aspecte esențiale din viața și activitatea politică a fondatorului dinastiei regale, recreînd totodată ambientul artistic în care a trăit suveranul.
Expoziția se vizitează de miercuri până duminică, după următorul program: Miercuri: 11:00 – 16:15 Joi – Duminică: 9:15 – 16:15. Intrarea este liberă.
„Vizita Principelui Carol I într-un sat din Carpați”
Expoziția se deschide sugestiv cu lucrarea „Vizita Principelui Carol I într-un sat din Carpați”, de Amedeo Preziosi, lucrare în care tânărul Domnitor este întâmpinat, sub un arc de triumf din flori, de un grup de românce în costume populare.
Perspectiva primei săli de expunere este susținută de portetul regelui, realizat în anul 1895 de pictorul francez Jean-Jules-Antoine Lecomte-du-Nouÿ, lucrare reprezentativă pentru portretistica de aparat din secolul al XIX-lea. Suveranul este înfățisat cu toate atributele reprezentative ale domniei: coroana de oțel, drapelele otomane capturate în timpul Războiului de Independență, silueta podului de la Cernavodă ș.a. Portetul a decorat odinioară biblioteca mare a regelui Carol I de la Palatul regal din București.

Prima sală a expoziției prezintă, prin mici module expoziționale, originile germane ale lui Carol I – castelul natal de la Sigmaringen, portrete ale părinților: între care, cel al tătălui său, principele Carl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, de Maximilian Schneit și al mamei sale, principesa Josefina de Baden, portet semnat de principesa Antonia de Portugalia, sunt expuse pentru prima oară. Tot în premieră este expus si portretul lui Carol I la vârsta de opt ani.
Între numeroasele obiecte personale ale principelui (ulterior regelui) Carol I se remarcă spectaculoasa trusă de voiaj pentru corespondență, realizată într-un atelier britanic. Modulul ilustrând viața tânărului suveran este ilustrat cu acuarele ale lui Amedeo Preziosi, care a realizat o cronică a călătoriilor în prin țară a lui Carol I. Extraordinar este și un exemplar din actul de căsătorie a Domnitorului cu tânăra prințesă Elisabeta de Wied, act original, purând semnăturile mirilor.
Modulul central al expoziției prezintă, alături de lucrările lui Carol Popp de Szathmari, ilustrând principalele momente ale Războiului de Independență, echipamentul militar al regelui (tunică de general de infanterie – mică ținută, epoleți, spade, săbii de paradă, șa cu șabracă și coburi), unele dintre piese aflându-se în patrimoniul Muzeului Național Militar.
Principala sală este dominată de vitrina centrală în care sunt expuse, alături de copia coroanei din oțel a regelui Carol I, cele mai pretigioase ordine primite de suveranul României. Numeroase acte oficiale, diplome, scrisori de felicitare și omagiale, adevărate opere de artă grafică și de orfevrerie, sunt expuse pentru prima dată, prin generozitatea Arhivelor Naționale ale României.
Un modul special este dedicat reconstituirii spațiului de lucru al regelui Carol I din sufrageria privată a apartementului regal de la etajul I al castelului Peleș, unde, pe birou, sunt expuse telefonul, mașina de scris, obiecte personale.
Ultima sală prezintă momentul dramatic al sfârșitului regelui Carol I, în plină desfășurare a războiului. Sunte prezentate publicului ceasul și sfeșnicul aflate pe noptiera regelui la stingerea sa din viață, la castelul Peleș, în 27 seprembrie 1914 (provenind dintr-o cloecție prticulară). Din Arhivele Naționale, provin numeroasele documente prezentate în premieră: testamentul regelui, codicilul la testament, actul de constatare a decesului, precum și procesul-verbal de sigilare a mormântului suveranului, de la catedrala episcopală din Curtea de Argeș.
CAROL I, CTITORUL ROMÂNIEI MODERNE
În anul 1866, când îi este propusă coroana României lui Carol, acesta se afla la Coburg, în calitate de căpitan în Regimentul I dragoni din gardă. Avea reputaţia unui ofiţer distins şi era considerat un exemplu de virtute atât în viaţa personală, cât şi în cea publică. Carol I s-a născut la 20 aprilie 1839, la Sigmaringen, fiind al doilea fiu al prinţului Carol-Anton de Hohenzollern şi al Josephinei, fiica Marelui Duce de Baden. Din anul 1857 a urmat Şcoala de Artilerie şi Geniu din Berlin, participând şi la audierea unor cursuri de literatură franceză şi istorie a artei la Universitatea din Bonn (1863), sub îndrumarea esteticianului Anton Springer. Cunoaşte o ascensiune militară rapidă: este înaintat la gradul de sublocotenent în 1857 şi la cel de căpitan în 1866.
În anul 1864 a participat ca voluntar în armata Prusiei, la Războiul împotriva Danemarcei, experienţă memorabilă, pe care avea s-o repete în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) şi a Războiului balcanic (1912-1913).La 10 mai 1866, Carol I a sosit incognito la Bucureşti, la solicitarea guvernului României; în urma plebiscitului din 2-8 aprilie şi cu consimţământul Parlamentului a depus jurământ ca Domnitor al României. La 1 iulie 1866 a fost promulgată noua Constituţie a României, care a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1923. În anul 1869, s-a căsătorit cu prinţesa Elisabeta de Wied.

În perioada anilor 1869-1876, Carol a acordat o atenţie specială înzestrării armatei române cu mijloace de luptă corespunzătoare, generalizând totodată pregătirea genistică a trupelor române pentru a respinge o invazie otomană.
Apărând interesele României, a tratat cu fermitate şi demnitate cu ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea şi cu miniştrii acestuia problemele cooperării militare şi politice dintre cele două state. Domnitorul Carol nu a acceptat ca armata română să participe la Războiul antiotoman sub comandă rusească. În timpul desfăşurării Războiului pentru Independenţă a avut comanda armatei de Vest (38.000 militari români şi 52.000 militari ruşi) şi a coordonat operaţiile de încercuire şi nimicire a trupelor comandate de Osman Paşa la Plevna. S-a pronunţat pentru păstrarea integrităţii şi apărarea Independenţei, cu prilejul desfăşurării preliminariilor Congresului de Pace de la Berlin, din vara lui 1878.
La 14 martie 1881, Parlamentul îl proclamă în unanimitate pe Carol I, ca rege al României. Festivităţile de încoronare au avut loc la 10 mai 1881. În Raportul Consiliului de Miniştri se sublinia: ,,România, constituită în Regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este în acord cu poziţiunea ce a dobândit ca stat independent”. Încoronarea lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, s-a desfăşurat la Bucureşti. Coroana purtată cu acest prilej de Carol I a fost turnată din oţelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna, în noiembrie 1877. Coroana de oţel avea o adâncă semnificaţie, anume aceea de a ratifica dreptul României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianţe şi a hotărî ea însăşi politica”, aşa cum era evidenţiat într-un articol dintr-un cotidian austriac.
În octombrie 1883, Regele Carol I a favorizat încheierea tratatului politico-militar secret dintre România şi Austro-Ungaria, la care au aderat ulterior Germania şi Italia. Acest tratat constituia singura soluţie a momentului pentru a contracara o eventuală ofensivă a Rusiei împotriva României. Politica externă a ţării noastre la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, promovată de regele Carol I, a urmărit consolidarea independenţei şi apărarea integrităţii teritoriale. România a urmărit să rămână cât mai mult cu putinţă în afara unui conflict european, obiectivul lui Carol I fiind plasarea neutralităţii ţării sub protecţia Triplei Alianţe.

La Consiliul de Coroană desfăşurat la Castelul Peleş, la 3 august 1914, în prezenţa miniştrilor şi a şefilor principalelor partide politice, regele Carol I a acceptat, în conformitate cu interesele ţării, adoptarea de către România a unei poziţii de neutralitate armată, a expectativei armate. Câteva luni mai târziu, la 10 octombrie 1914, regele Carol I se stinge din viaţă la vârsta de 75 de ani, în reşedinţa sa preferată de la Sinaia.
Întreaga domnie a lui Carol I s-a caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică, regele cârmuind cu măsură şi modestie deasupra fracţiunilor şi partidelor politice. În timpul îndelungatei sale domnii, sunt puse bazele României moderne, sunt create principalele instituţii de stat, iar Capitala capătă o nouă înfăţişare, fiind numită ,,Micul Paris”. A fost un suveran serios şi protocolar, care nu a avut favoriţi, fiind meticulos şi exact în tot ce făcea, căutând să impună şi colaboratorilor săi acelaşi stil. Totodată, era un militar desăvârşit şi un politician abil, cu vederi liberale. Anul acesta se împlinesc 180 de ani de la naşterea primului rege al României, căruia îi este dedicată expoziţia de faţă.

Expozițiile Muzeului Național Peleș din perioada 2016 -2019
1. ,,REGINA ELISABETA A ROMÂNIE – UN SECOL DE ETERNITATE”
septembrie – decembrie 2016, expoziție + catalog;
2. ,,ARTA FLAMANDĂ ȘI OLANDEZĂ ÎN COLECȚIA REGELUI CAROL I AL ROMÂNIEI” – 17 decembrie 2016 – 21 mai 2017, expoziție + catalog;
3. ,,FERDINAND I – REGELE ÎNTREGITOR DE ȚARĂ” –
15 iulie – 27 octombrie 2017, expoziție + catalog;
4. ,,ARTELE FOCULUI – CERAMICĂ ȘI STICLĂ DIN COLECȚIILE MUZEULUI NAȚIONAL PELEȘ” – 27 ianuarie – 16 mai 2018, expoziție + catalog;
5. ,,O PRIETENIE REGALĂ – GRIGORE ANTIPA ȘI REGII ROMÂNIEI, 1892 – 1944” – 7 iulie – 9 septembrie 2018, expoziție
6. ,,MARIA A ROMÂNIEI. PORTRETUL UNEI MARI REGINE” –
21 iulie – 21 octombrie 2018, expoziție + catalog 2 volume;
7. ,,FAMILIA REGALĂ ȘI MAREA UNIRE” –
8 decembrie 2018 – 24 februarie 209, expoziție + catalog;
8. ,,REGELE CAROL I. CTITORUL ROMÂNIEI MODERNE” –
27 iulie – 27 octombrie 2019, expoziție + catalog 2 volume
hahaha…..regina Margareta ….
Eu stiam, si cred ca asa este corect, ca ctitorul statului roman modern a fost ALEXANDRU IOAN COZA, si nu acest venetic scapatat, print fara de regat statuletele ( regatele ) mici germane fiind desfiintate de Bismark, faptuitorul Germaniei mari si moderne. Ce reforme a facut acest neica nimeni prin nemția, pentru Romania ?. Niciuna. Doar a constatat ca Romania a devenit independenta la 1877, dar pentru asta au luptat romanii si nu nemtii, care intre noi fie vorba, sau cam opus la recunoasterea acesteia. Marile reforme sau infaptuit pe vremea lui Cuza, si cum acestea au lovit mari interese economice, mai ales cele funciare, fie ale boierilor, fie ale manastirilor, a si fost detronat, că de, fiecare fapta buna trebuie PEDEPSITA, narav care s-a transmis de-a lungul anilor, pana in zilele noastre. Sunt huliti, demonizati, ciufuliti, tocmai cei care vor sa faca ceva bine romanilor, contra jefuitorilor, fie ei din tara sau mai ales de pe afara. Istoria noastra este plina de asemenea exemple, inclusiv si in acest an. Oare cum se face ca cel venit, ilegal, in tara, cu o valijoara ponosita, si care a devenit , el si urmasii lui, unul dintre cei mai bogati ” romani ” prin metode si mijloace care azi ar fi 100 % de competenta DNA si DIICOT, este laudat in fel si chip, iar cei care sau luptat ca romanii sa o duca ceva mai bine au sfarsit, fie sub gloante, fie prin puscarii ?. Rau narav avem, si multi tradatori de neam ne conduc, fie de la butoane fie prin manipulare.
i-a impuscat dar a pus si tunurile pe sate. de asta s-a ocupat Antonescu,pe atunci fiind Locotenent. asa s-a remarcat si a fost promovat iar mai tarziu a fost folosit la lichidarea miscarii legionare. poate a fost patriot, dar a fost loial regimului nu poporului, si Dumnezeu i-a platit-o.
nu cumva carol i a fost rege si in 1907 cand a trimis armata si a impuscat peste 11.000 !!! de tarani care ‘se ridicasea cu furci si topoare pentru a-i multumi lui carol I pentru binele adus de el peste tara.
Cei care uita istoria risca sa 9 repete.
Asa procedam si cu fostul rege mihai care l-aarestat pe MARESALUL ION ANTONESCU, marele patriot, l-a dat rusilor si l-a durut in basca de cei peste 150.000 de soldati luati prizonieri de rusi, dintre care s-au mai intors intara cateva mii.In 1947 , duap se fusese decoraat de Stalin pentru maretele fapte de vitejie , , la intelegere cu comunistii a plecat din tara , iar MARESALULUI ION ANTONESCU nu avem voie nici sa ii pronu7ntam numele. fostul rege mihai-‘tradator de tara !!! ridicati-l in slavi !!! asa procedati cu toti dusmanii tarii.
Acum o mai miluim si pe coana margareta duda cu bani, de ea nu stie sa dea cu mopul , ii plati noi sligi!! ce merite are fata de tara asta, niste lipitori ordinare !!! se cearta intre ei pe ciolan ca la usa cortului, a mai aparut si unul nicolae, roman verde si el, noi romanii , daca si asta e roman eu ma declar chinea sau mai bine ,martian, extrapalnetar.
qwe: Troll esti tu si inca unul de duzina. Vezi ca mai ai colegi pe la Tiraspol, Tighina, Comrat si pe unde v-a mai dus vintul saminta ticaloasa.
Trrrolescu
qwe: Atentatul nu a fost deloc simulat ci a lipsit foarte putin ca sa reuseasca. Glontul a ajuns atit de aproape de inima incit nici un chirurg nu s-a incumentat sa-l extraga si a ramas acolo pentru intotdeauna. Intr-adevar, regina Maria a contribuit mult la realizarea Unirii dar ce insinuezi tu este o magarie, deloc singulara. Nu Clemenceau ci Woodrow Wilson a avut ultimul cuvint in eliberarea popoarelor. Trianonul a fost posibil ca urmare a infringerii pe cimpul de lupta a trufasei dar senilei Austro-Ungarii.
Bine înțeles, regina Maria și Clemenceau!? ”Leoaica se adresează vărului ei Tigrul”! Pentru menajul făcut Tigrului rănit în atentatul simulat, REGINA a reușit să PRODUCĂ, (cea ce alții n-au reușit în luptă);”trianonul”.
Diomede, Carol Intaiul a fost foarte mare pentru romanii adevarati, adica cei care au constituit Regatul Romaniei. Tocmai acest fapt a facut posibila mai tarziu si alipirea restului de provincii care au facut Romania Mare. Meritul acestor alipiri de teritorii ii revine in mare procent Reginei Maria. Era nepoata bunicii regina Marii Britanii si deopotriva nepoata bunicii regina Rusiei Imperiale. Alipirile au fost vazute de cele doua mari imperii si ca o zestre tarzie pentru nepoata mult iubita. Nu exclude insa faptele de lupta ale armatei romane si nici bunul demers al diplomatiei romanesti din acea vreme.
Fara a nega dezvoltarea din timpul domnieiei lui Carol I, fondatorul Statului Roman modern este totusi domnitorul Cuza.
Nu sunteţi normali la cap, cred că suntem singura naţie care ne preamărim cotropitorii. Casa de Hohenzollern l-a dat jos pe Cuza !! De aici şi „Mioriţa” în manualele şcolare, la fel şi balada „Meşterului Manole”.