Remaniere de complezență

Nu cred că o remaniere în guvernul Dăncilă, mică sau mare, mai poate schimba ceva esențial în percepția guvernului PSD-ALDE. Lucrurile nu stau strălucit dar nici catastrofal. În ciuda tărăboiului cu accente disperate comis de liberali, lucrurile merg mai departe. Încă mai sunt  necesare date despre situația  financiară a guvernării, încă mai avem nevoie de gafe sau de succese pentru a ne alarma sau pentru a ne îndrepta într-o direcție sau alta. Și, cu toate acestea, o remaniere s-a produs. Ea este mai degrabă rezultatul înlocuirii unor oameni  percepuți ca hiperdevotați lui Liviu Dragnea  decît ca eșecuri de eficiență în guvernare. Cel puțin așa pare, deși, dacă ne mai învîrtim în jurul cazurilor Teodor Meleșcanu și Carmen Dan, descoperim că explicațiile sunt cam de altă natură decît simpla prestație guvernamentală.

Să luăm cazul lui Teodor Meleșcanu. Tot proletariatul digital vrea să-l scoată pe Meleșcanu drept țap ispășitor al aglomerației de la alegerile europarlamentare. De cînd  Serviciile Secrete înfierbîntă populația Românei pe internet, de atunci durează acest asalt și această mobilizare în preajma cîtorva ambasade. Să nu uităm, prima mare jonglerie cu voturi la o ambasadă s-a petrecut în iarna lui  2004 la Paris, cu sute de oameni pe secundă și cu Teodor Baconschi pe post de  ambasador, mai apoi promovat de Traian Băsescu pe diverse posturi de complezență. Tehnica de stîrnit alegători și de  acoperit mișmașuri electorale a continuat și la alegerea lui Klaus Iohannis și la alegerile parlamentare și la cele europarlamentarele din acest an. Dar mai abilă și mai bine „organizată”! Aglomerația de la unele ambasade și consulate a fost bună de pretext. La o adică, ar fi putut deveni chiar pretext pentru un tărăboi legat de demisia guvernului. Și totuși, mulțumiți de rezulate, băieții au redus anvergura  scandalului, mulțumindu-se cu căutarea unui vinovat de  serviciu. Așa a fost scos la rampă ministrul Teodor Meleșcanu. Ce vină are Meleșcanu în legătură cu „umilirea“ unor   compatrioți înghesuiți la secțiile de votare? După părea trompeților, vina ministrului este totală. După părerea mea, nu este nici una! Nici ghicitor în stele să fi fost Teodor Meleșcanu și tot n-ar  fi aflat unde se duc românii să voteze, mai ales că nici o prevedere legală nu le impune să se înscrie undeva. De ce trebuia scos Meleșcanu? Ei bine, asta este o întrebare.

Politica  externă a României a suferit nenumărate eșecuri. De la ratarea locului în Consiliul de Securitate pînă la mult promisa de Klaus Iohannis funcție în noua structură a Comisiei Europene pentru țările  din Est, toate  s-au făcut praf. De ce este  politica externă a României într-o situație atît de tristă? Cauzele sunt multiple. Una dintre ele vine de la faptul că președintele României n-o pricepe și n-o gustă. Ca atare, în tot mandatul său somnolent n-a avut timp să schimbe cîteva vorbe cu ministrul de  Externe decît pe fugă sau în situații de politețe. Ocupat „pînă peste cap”, președintele Iohannis a evitat să comunice cu Teodor Meleșcanu. Nu i-o fi plăcut, nu știa ce să-i spună, nu avea timp sau se mulțumea cu ce înțelegea de la Deutsche Welle, Dumnezeu știe! Probabil că președintele a aflat că desemnarea lui Teodor Meleșcanu la Externe a fost opera PSD și a lui Liviu Dragnea sau a SRI, nu a lui Tăriceanu și ALDE, pe al cărui post a și venit la Externe.

Debarcarea lui Teodor Meleșcanu arată ca un gest de complezență făcut lui Klaus Iohannis și mai puțin ca o tentativă de  revigorare a politicii noastre  Externe.Ca să o revigoreze  sunt necesare și premise de înțelegere. Or, după toate datele noastre, la Cotroceni nu se prea întîmplă asemenea deslușiri.

De a zburat Carmen Dan? Sigur nu era un om potrivit pentru ministrul de Interne. Figura ei de păpușă se potrivea cu generalii ca trandafirul pe șenilă. Nici profesional, nici psihologic și  nici moral. Este cea mai inexplicabilă alegere a Liviu Dragnea. Și cu toate acestea, Carmen Dan, așa domnișoară cum a fost, așa străină de poliție nu poate fi socotită o catastrofă. A trecut cu bine testul violențelor din 10 august 2018, cînd  zăltații și zănaticii  reuniți în Piața Victoriei și-au propus ocuparea Guvernului și declanșarea alegerilor anticipate. Multă lume nevinovată a avut atunci de suferit dar și mare manevră de răsturnare a guvernului s-a mai ascuns în spatele cîtorva sute de  diasporeni convinși că a venit vremea lor și a serviciilor care îi păpușau.

Din acest punct de vedere, în ciuda unor excese, Ministerul de Interne a trecut cu bine prin bumbăceala din Piața Victoriei. Nici PSD-ul și nici Carmen Dan n-au izbutit să o dezgroape și să o prezinte populației în toată monstruozitatea ei, ea (bumbăceala)   rămînînd în istoria incidentelor provocate cu bună știință ca fiind încă un  lup mîncat de oaie, ca o înscenare măiastră, cum au fost și accidentul de la Colectiv și înghesuiala de la consulate și ambasade, organizată la alegerea lui Klaus Iohannis sau la europarlamentarele de pe urmă.

Carmen Dan și Teodor Meleșcanu sunt două cedări de complezență ale PSD și nimic mai mult.