Republica Copitalistă Rîmănia : Securistan în Lumea Orwell

,, 1984 ,, soft, cu franjuri de 11 septembrie 2001 și sos de invazie militară rusească, cam asta e definiția pe scurt a lumii în care trăim. O lume care părea posibilă, după 1989, doar în mintea lui Orwell, dar în care ne-am trezit incredibil de repede, ca după o beție planetară cu democrație spumantă, iluzii distilate și vin pelin. Iar acum acest carcalete colorat ne iese pe nas și pe restul orificiilor mentale, în timp ce tobele și tunurile bubuie a război, iar porcii carnivori din fruntea tribului mondial ne strigă niște vorbe scrise demult, despre animale cu două și patru picioare și despre rahat care pute și altul care e Chanel no 5.

Apropo de chestii care put : Putin măcar e lupul rău în mod evident – cvasi-dictator sîngeros, agresor militar etc. Dar, dacă dăm la o parte diferențele dintre Rusia și ,, lumea democratică ,, , nu vi se pare că felul în care ,, lumea liberă ,, a ajuns să fie condusă de serviciile de securitate statale, plus procurorimea subordonată de facto , seamănă teribil cu neo-kaghebismul ? Nu vi se pare că , dincolo de faptul că putem lătra la lună, Romînia e un stat cvasi-putinist, condus de neo-securiști și de procurorii care le sînt, de facto, subordonați ?

Ori poate credeți că alde Edi Hellvig, Gabi Vlase, MRU, KKO sau PLM sînt altceva decît niște marionete din cîrpă de costum, alese și ghidonate ca să facă exact ceea ce le spun păpușarii lor. Mda, stimați tovarăși și pr’eteni, neo-securiștii de azi au mult mai multă putere decît securiștii de ieri, fiindcă ăia se temeau de dictatorul Ceaușescu sau Gheorghiu-Dej, pe cînd cei de azi se tem doar de CIA, FBI sau de semi-jupînii securiști nemți, englezi ori eventual francezi. În rest, viață și acordeoane, ca-n India britanică, sahib. Eskiuz mii, așa mi-a zis Putin să scriu.

Dacă de dictatura comunistă ne-au scapat Reagan, Bush senior, Thatcher și alți capitaliști de modă veche, de dictatura soft a neo-capitalismului acesta alienat, alienant și anti-democratic or să ne scape, probabil, doar extratereștii. Eventual cei aflați deja printre noi. Fiindcă nu văd, realmente, vreo dungă de nădejde în subsolul planetar pe care îl populăm, ornat cu becuri pavloviene și reclame strălucitoare. Da, pînă o apărea vreun Spartacus mai cu noroc, singura cale de supraviețuire psihologică e cea din vremea dictaturii comuniste : ograda proprie, grădina personală și igiena mentală. Nu, nu cred că avem mari șanse, în timpul vieții noastre, să vedem eradicată această pandemie grotescă de cancer pseudo-democratic și securistoform.

De ce-am mai scris atunci acest diagnostic cvasi-inutil, cu dungi de Hîrbonimus Borș ? Vorba unui moldovean mort demult : ca să se știe. Nici tablourile lui Hieronymus Bosch n-au vindecat boala din mințile oamenilor. Doar ne-au arătat-o. La fel cum nici tomografele nu vindecă, ci doar ne arată unde e răul din noi. Un rău care, prea adesea, ne e vîndut drept terapie, chiar de cei pe care îi plătim ca să ne apere de rele.