Restaurant francez la periferie

În cartierul Militari, pe strada Mărgelelor, exact la granița dintre Chiajna și București, unde mahalaua se îmbrățișează strîns cu cartierul proletar al Epocii de Aur străjuit de garaje improvizate, se înalţă un bloculeț pe care scrie‎ La Cave de Bucarest. A dat franceza peste țăranii din Roșu, sau ce vrea să spună asta? Iată povestea locului și a omului care se află în spatele ei.

Puţini oameni au habar cît de mare este prețul succesului. Uneori nici chiar cei care ating cele mai mari performanțe nu realizează cît au plătit pentru asta și ce au pierdut. Din păcate, în România succesul este mai degrabă un pretext de bîrfă, de rățoială și de contestare‎. Probabil că toate acestea îl împiedică pe Mihai Focșa să iasă la rampă și să vorbească despre el sau despre isprăvile sale. De ce să își piardă vremea cu niște oameni care se tem să riște? De ce să își promoveze firma, cîtă vreme cei mai mulți cred că un om de afaceri este un soi de hoț cu acte? Mai bine vorbești singur, în gînd, și te rupi în bucăți pînă cînd lucrurile se întîmplă.

Mihai Focșa a plecat din România în 1973. A fost gestul său suprem de refuz față de o epocă. Prin anul 1995, Mihai Focșa a tras la un proiect pe atunci de căscat gura și de făcut ochii mari. Sus, pe dealul de la Ciurel, a desenat proiectul Spitalului European București. A cumpărat terenul, a găsit banca franceză și somitățile medicale care să îl sprijine și s-a trezit blocat de tot sistemul de sănătate din România, de la doctori și profesori pînă la funcționarii din ministere. De ce? Spitalul lui Mihai Focșa era o amenințare pentru toate potecile din trecut. De ce un spital? Mihai Focșa a lucrat ani buni la Orgasoft, o societate franceză specializată în informatică pentru expertiză contabilă, a condus un grup de 30 de ingineri și a produs studii și proiecte pentru asigurările de sănătate din Franța, pentru Elf Aquitaine, pentru Alitalia și pentru alte firme cu nume. În 1983, Mihai Focșa era directorul unui centru de calcul în Lot et Garrone, iar în 1987 fondează societatea QSP Systems, cu doi angajați, specializată în gestiune de clinici private. Astăzi, Mihai Focșa este patronul uneia dintre cele mai bine cotate societăți de soft în domeniul sănătății. Din Mauritius pînă în St. Martin (partea franceză), QSP vinde și face mentenanță de soft. Cu o echipă de ingineri, produce soft în România și în Franța. Din cei 100 de angajați, 90 sunt ingineri și informaticieni. Mihai Focșa este specialist în sisteme de comunicare între casele naționale de asigurări de snătate și laboratoare sau clinici private, precum și între toate acestea și bănci, furnizori sau clienți. Precizare necesară: Focșa nu are nici un contract cu instituțiile publice din România. Nici un spital și nici o Casă nu lucrează cu el. (Fiecare înțelege ce dorește. Căile sănătății din România sunt chiar mai complicate decît căile Domnului!)

Dar nu povestea afacerii cu softul este cea mai spectaculoasă, chit că ascunde munca și inteligența cîtorva tineri de mare valoare‎. Povestea softului este aproape secretă față de La Cave de Bucarest. La Cave este preocuparea lui Mihai Focșa pentru gastronomie. Mai este implicat în existenţa unui restaurant de top, cu o stea Michelin, din Franța. Ambiția sa a fost să deschidă și un restaurant francez la București. Povestea restaurantului cu menu de degustation (meniu de creație gastronomică) este la fel de complicată ca și povestea softului. Iar pariul restaurantului franțuzesc are o cheie mai trăsnită: numai cu produse românești.

Ce înseamnă un restaurant franțuzesc la marginea Bucureștilor? Aventura comercială și gastronomică a lui Mihai Focșa‎ se cuplează și cu o aventură jurnalistică. Încercăm să vă prezentăm un subiect care nu are nici crime, nici dosare penale, nici spionaj, nici trădări. Un om s-a întors acasă și a încercat să lucreze și să trăiască exact ca afară. Face săptămînal naveta în Franța și schimbă patru avioane pe săptămînă. Încă nu știe dacă va pierde sau dacă va cîștiga vreodată din gastronomie. Dar se încăpățînează și se zbate.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.