' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
”Trupele americane din Siria trebuie să se întoarcă acasă”, a spus președintele Donald Trump, în aprilie. Consilierii săi militari și de securitate au protestat imediat, în fața președintelui și în presa anti-Trump. Însă președintele a făcut ce a promis. Miercuri seara, Trump, asezat la masa de conferințe din Sala de Criză de la Casa Albă, a anunțat retragerea celor 2.000 de militari americani din Siria. Explicația președintelui a fost scurtă – SUA au câștigat războiul cu organizația teroristă Stat Islamic, iar acum e timpul să-si aducă trupele acasă.
Șoc în tabăra neoconservatoare americană
”Impresia mea este că întreaga administrație e șocată de această retragere”, a spus senatorul Bob Corcker, președintele comisiei pentru relații internaționale, după ce a fost anunțat că întâlnirea sa de miercuri cu Trump a fost anulată. ”E greu de imaginat că un președinte ar putea să ia o asemenea decizie cu atât de puțină comunicare și atât de puțină pregătire. Impresia mea este că retragerea a început chiar acum”, a spus Corcker.
Cât de mare este suprinderea oficialilor americani rezultă din declarația făcută nu mai devreme de 11 decembrie de Brett McGurk, emisarul american pe lângă coaliția internațională împotriva Statului Islamic din Siria (codusă de SUA). ”Nimeni nu spune ca soldații Satului Islamic vor dispărea. Nimeni nu e naiv acum, deci vrem să rămânem pe teren și să aducem stabilitatea în regiune. Nimeni nu spune ca misiunea s-a încheiat”, a spus McGurk. Senatorul democrat Lindsey Graham a spus că a fost ”ofensat personal” de anunțul președintelui, despre care a auzit din presă, nu de la comandantul suprem însuși. ”Dacă Obama ar fi făcut asta, am fi fost furioși, pentru că e o idee foarte proastă. Treaba Congresului este să ceară socoteală executivului. Este comandantul suprem, însă trebuie să fie responsabil pentru deciziile lui”, a spus Graham.
Statul Islamic, un paravan pentru marile puteri
Reacția senatorilor americani și a oficialilor din administrație care nu au curajul să-l înfrunte pe președinte decât sub protecția anonimatului, în presa ostilă lui Trump, arată care a fost miza adevărată a intervenției americane anti-ISIS. Nu este vorba doar despre lupta împotriva terorismului, rațiunea oficiala, ci despre reducerea influenței Iranului și, mai nou, a Rusiei. De altfel, presa de peste Ocean a publicat în ultimii ani ai administrației Obama documente ce arătau că ascensiunea grupării Sat Islamic a fost prevăzută din timp, însa guvernul american nu a luat nicio măsură decât atunci când jihadiștii s-au extins în Siria și au ocupat o treime din Irak, constintuind aici un ”califat”.
”Prezența americană în Siria vizează un alt inamic – Iranul”, scrie Politico, adaucând ca aminte că John Bolton, consilierul pentru Securitate al lui Trump, secretarul Apărării, James Mattis, și secretarul de Stat Mike Pompeo vor să reducă influența Teheranului in regiune. ”Ne imaginăm surâsul cu care ayatollahul Khamenei, Recep Tayyip Erdogan, Vladimir Putin și Bashar al-Assad au primit vestea retragerii”, scrie cotidianul libanez L’Orient – Le Jour.
O trădare pentru kurzi și ”un scuipat” în fața Israelului
Deși Statul Islamic a fost aproape aneantizat, inamicii sunt la fel de periculoși. Așadar, ”Planul lui Trump pentru Siria este o retragere sau o capitulare?”, se întreabă The New Yorker. Este mai degrabă o capitulare, consideră publicația americană și oficialii intervievați, care arată că retragerea SUA lasă Rusia, Iranul și gruparea Hezbollah în postura de jucători principali în centrul geostrategic al Orientului Mijlociu, la granița cu cinci aliați ai SUA – Israel, Liban, Iordania, Irak și Turcia. Este o capitulare și din perspectiva militarilor americani și a oficialilor civili care au coordonat campania americană împotriva Statului Islamic. Însă The New Yorker nu amintește că aceiași oficiali puteau interveni, cu costuri mult mai mici, cu ani buni înainte ca jihadiștii să ocupe o treime din Irak, in 2014. Statul Islamic a fost doar expresia pură a jihadismului barbar sau această mișcare desprinsă din Al-Qaeda, condusă de ofițeri umiliți și dornici de răzbunare ai fostei armate irakiene a lui Saddam Hussein a fost și un pion folosit de SUA, Rusia și puterile regionale pentru a-și atinge obiectivele strategice redesenând harta Orientului Mijlociu, cu toate riscurile răspândirii terorismului jihadist in lume, în plină epocă a globalizării?
Retragerea din Siria este o capitulare și pentru în acest fel SUA părasesc milițiile kurde (SDF), cele mai eficiente forțe în ofensiva anti-jihadistă. Washingtonul ”îi trădează pe aliații kurzi care s-au bătut umăr la umăr cu forțele americane din Siria. Politica aceasta transmite un semnal rău aliaților Americii lui Donald Trump, semnalul unei puteri care nu-și respectă angajamentele și pe care nu pot să conteze”, scrie The New York Times.
”Președintele SUA e slab. Fuge cu coada Americii între picioare. Abandonează Israelul, îi trădează pe kurzi și înfige un cuțit în spatele opozanților lui Bashar al-Assad”, scrie cotidianul israelian Haaretz. ”Este o lovitură directă dată securității naționale a Israelului, însă Ierusalimul o va accepta cu empatie și dragoste. Ca și cum scuipatul Casei Albe este ploaia binefăcătoare pe care o așteptam”, mai scrie Haaretz.
O victorie în fața neoconservatorilor
Nu, retragerea din Siria nu este o capitulare, este o victorie împotriva ISIS, scrie Fox News. Dar cu stabilizarea Siriei cum rămâne? Dar cu îndepărtarea regimului Assad sau cu amenițarea Iranului? Pentru Fox News lucrurile sunt limpezi. America a trimis trupe în Siria pentru înfrângerea ISIS, iar jihadiștii au fost înfrânți. Stabilizarea nu a fost și nici nu trebuie să fie scopul Americii. ”Siria rămâne prinsă într-un război civil în care regimul Assad face pași mici spre victorie (…) Da, este păcat că Assad este aliat cu Rusia și Iranul. Președintele Trump a avut dreptate să lovească de două ori Siria cu rachete de croazieră, când regimul a folosit arme chimice. Însă să-l înlocuiești pe Assad ar necesita un nou război precum cel din Irak, cu devastări și suferințe umane uriașe (…) Trebuie să negociem cu Assad și să-i reducem derapajele. Trebui să-l lovim din nou dacă folosește armele chimice sau îi amenință pe aliații noștri, dar trebuie să creăm pentru el o cale pentru reconstrucția postconflict care să nu treacă pe la Moscoca sau Teheran”, scrie Fox.
Concluzia Fox News: ”Președintele Trump a introdus în cărțile de istorie o alternativă la războiul fără sfârșit și incompetent al neoconservatorilor, așa cum au demonstrat războiul din Afganistan și cel din Irak. Trump știe că atunci când trimitem armata, noi trebuie să avem de atins un scop limpede și apoi să ne retragem. Însă poate cea mai importantă realizare a președintelui Trump va fi una despre care se va vorbi mai puțin. Rertăgându-ne treptat din mlaștinile ce se întind din Afganistan până în Libia, vom putea concentra puterea militară pe cea mai mare amenințare din lume: China”.
Cu Rusia bine infipta in Siria, SUA nu avea nicio sansa de schimbare a regimului Bashar al-Assad cu unul care sa serveasca intereselor americano-israeliene. Oricum, rezultatul ar fi fost cel din Libia sau Irak: anarhie! Cu o Europa divizata si invadata de musulmani, Statele Unite nu fac fata singure Rusiei si Chinei. SUA s-au dovedit incapabile sa pacifice regiunile in care au purtat razboaie, pentru ca razboaiele lor au fost unele de acaparare a resurselor acestora. De la Brzezinski citire, via Isarescu: „unde vedeti titei şi gaze naturale, sa stiti ca este si interesul american”. Si nu numai. Afganistanul, de exemplu, are resurse petroliere si minerale estimate la o mie de miliarde de dolari. 11 septembrie 2001 a fost doar o stratagema pentru a pune stapanire pe bogatiile Afganistanului. Spre deosebire de tarile musulmane, Romania a fost cucerita fara un foc de arma, pentru ca romanii, naivi din fire, ii asteptau pe americani inca din 1945, desi chiar ei erau cei care i-au vandut bolsevicilor.
Nu inteleg de ce atata agitatie si deznadejde. Acest anunt am mai fost postat in urma cu aprox un an. Deocamdata, nu am vazut nici un militar american abandonand Siria, nici dupa primul anunt si nici acum. Ba s-au mai infipt si francezii acolo cu o baza militara sau doua. Mai vedem… Deocamdata s-a semnat mai demult un acord cu Iranul care apoi a fost abandonat brusc. Deci, ne putem astepta la orice, in functie de interes.
Trump face un gest (strategic) salutar. SUA se compromsesera-n Siria invadate de Obama, dupa ce Democratii, mai ales, îi sustinusera financiar si cu armamant pe „rebelii… moderati” (a se vedea si Ucraina, scenariul, si cu banii lui Soros, fiind identic, vezi si #”rezist” si Johannis în România…), pe adica, taietorii de capete din regiune, de „moderati” ce erau. Întrebarea fiind de unde … sprijinul lor financiar? din impozitele populatiei si din banii câtorva fundatii rau famate, între care alea cu „drepturile omului” (de-a fi bombardat sau de-a crapa de foame si de sete), ale lui Soros. Trump îl obliga pe individ sa capituleze, cu alte cuvinte. La pace-n regiune, în afara de Rusia, care-i pion obligatoriu, trebuind sa contribuie si Israelul, pentru care mentin ca numai legaturile diplomatice cu Assad sunt benefice, si Iranul, putere nucleara. SUA se despart si de Arabia Saudita, dusman de moarte al Siriei, dat fiindca ultima si Iranul nu-s tari sunnite. Si kurzii nu sunt numai problema Siriei de Nord, ci si-a Turciei lui Erdogan, care nici nu vrea s-auda de ei, nu vrea secesiune teritoriala. Desi mai devreme sau mai târziu … Plus ca Trump e practic, om de-afaceri: bine-nteles ca se retrage din Siria, care costa enorm si SUA-s în faliment. Are nevoie de economii pentru pacea-n SUA, pentru proiectele de infrastructura si reindustrializare din programul lui electoral, pentru poporul „marunt” care l-a votat si pe care nu l-a pierdut, de care continua sa fie sustinut. Si Pentagonul … când e deja traditional ca peste tot (în afara de SUA) soldatii sa participe la santiere de constructii. Macar sa faca si ei ceva bun în viata. Ca-n Vietnam si de la Vietnam au tot fost oficial intoxicati, drogati, de însesi fortele lor armate, atente sa le creeze – ca sa n-ajunga la constientizarea crimelor pe care le comiteau -, stari euforice. De unde si cantitatea de drogati, peste o suta de milioane, în SUA.
Uitati aici explicatia militara:http://www.voltairenet.org/article204428.html?fbclid=IwAR341xmAkzvyIvOTbd8xw1W0LqC6i12pUM6ag_rjQcYL0Z06jOF-TGmgKxo
@metoo: situl pe care il mentionezi este o insulta la adresa lui Voltaire, fiind unul de propaganda ruseasca desantata. Pina una, alta, materialul militar rusesc nu a prevalat in nici un conflict postbelic. Un comentariu mai amplu despre situatia din Siria nu mi-a fost publicat, deci nu vad rostul in a mai insista.
In zona respectiva sunt razboaie aproape neintrerupte de cateva mii de ani!In Israel circula un banc”Razboiul cu palestinienii nu mai poate dura,tine deja de 3000 de ani”!
Mai citeste, stimabile, ca lectura nu dauneaza sanatatii mintale. Cand Orientul Mijlociu era stapanit de catre romani, bizantini sau otomani, tot razboaie erau in zona?
Revolutia americana a fracturãrii hidraulice e de vina ! SUA au astazi atat de mult combustibil(petrol,gas dar si carbune) incat ii se rupe de OPEC, de Arabia Saudita,de Iran sau de politica in Orient!Dau dovada de intelepciune daca lasa fraierii de acolo sa se bata intre ei!Mai ales ca purtau razboaie pe imprumuturi bancare cu dobanzi necrestine!
Sa o crezi tu fracturarea nu scoate cat economía americana necesita nici pe un sfert
Un dezastru! Occidentul a aratat de-a lungul timpului lipsa de viziune,unitate si de fermitate!
Foarte bine face Trump ca retrage trupele din Syria si Afganistan! Americanii lupta pentru zdrobirea oraganizatiilor teroriste si Merkel ii pimeste cu bratele deschise pe islamicii teroristi! Sa se spele cu ei pe cap!