Demiterea președintelui AFDPR a creat nenumărate dezbateri, revolte, fără o minimă și imperativă clarificare a lucrurilor. Cei care s-au afiliat subiectului nu au luat în economia dezbaterii funcția publică în cauză, consecințele și motivul exact al demiterii.
În loc să elimine suspiciunile, să-și nuanțeze pozițiile, presedintele AFDPR le-a întărit, producând consternare.
Indiferent de unghiul din care ar fi privite pozițiile președintelui AFDPR, șocul efectelor este unul imposibil de contracarat. Mai mult, D. sa afirmă că aceasta este poziția de fapt a AFDPR.
Invocarea creștinismului în contextul afirmațiilor este de-a dreptul năucitoare, într-un crescendo care amestecă halucinant planurile realității, cauționând, în fapt, crimele politice.
Aducerea în câmpul discuției a proiectului pentru drepturi acordate urmașilor tuturor celor care au suportat regimul de detenție, printr-o recompensare, în condițiile în care aceștia nu au cerut-o, nu e decât o falsă problemă în căutarea unei aureole.
Faptul că legiuitorul a introdus în legislație verificarea în dovedirea contrariilor nu e nici securistă, nici un afront, ci o condiție juridică minimă.
ADFPR, care are, iată, și un secretariat de stat, trebuia să clarifice de multă vreme aceste lucruri, inclusiv prin probe, nu foarte greu de administrat, inclusiv din dosarele orchestrate.
Etichetele Securității au fost în majoritatea lor false. Însă, anularea acestor etichete nu poate fi făcută prin transferarea crimei politice în drepturi și libertăți pentru urmașii acestora decât printr-o sinucidere a statului român, în fapt imposibilă.
Apoi, transformarea evreilor în țap ispășitor pentru instaurarea comunismului este una în esența ei de-a dreptul instigatoare, total incompatibilă cu un secretariat de stat din România.
Față de cele afirmate de presedintele AFDPR, sub semnul unui creștinism confundat cu totalitarismul, premierul a reacționat corect, legal și în timp optim.
Drama urmașilor foștilor deținuți politici este parte a dramei părinților, și a fiecărui român, fără a pune semnul egal acolo unde acesta ar distruge moralitatea și valorile publice.
Cu toate acestea, dincolo de demiterea legală a președintelui AFDPR, existând din afirmațiile sale motive guvernamentale de dizolvare a secretariatului de stat în discuție, atât victimele și urmașii acestora obligă Justiția la o reevaluare, nu pentru rescrierea istoriei, ci pentru grave nedreptăți exercitate asupra unor vieți efectiv distruse de un regim criminal.
Destituirea președintelui AFDPR, după ultimele declarații pe care le-a făcut în cunoștință de cauză, nu mai poate fi revocată.
Președintele AFDPR a făcut un mare rău, în principal, asociației pe care o reprezintă, amestecând nepermis lucrurile.
Intr-adevar , trebuie nuante in afirmatiile dlui Bjoza. Astfel trebuie precizat ca URSS a impus prin ocuparea Romaniei schimbarea regimului politic. Ca evreii au colaborat cu entuziasm cu ocupantul la instalarea comunismului in Romania . Alaturi de ei au participat cu tot atata entuziasm si ocupand pozitiile de decizie in aparatul de administrare si comunitatea maghiara , iar elementele declasate ale populatiei romanesti au actionat pe post de executanti . Iar preponderenta elementelor alogene in aparatul e stat s-a suprapus peste perioada ” obsedantului deceniu ” .
Lucrurile acestea trebuie spuse cu voce tare, sa nu ramanem cu ideea ca unii au fost ingeri si altii demoni .
Ba nu e corect chiar deloc-deloc! Urmașii evreilor care au comis crime politice la noi, pot să facă și să zică orice, chiar și astăzi, nimeni nu îndrăznește să-i pedepsească sau să-i acuze de ceva. Vreți exemple? Acest om de 82 de ani care a suferit atât și care e și reprezentatntul foștilor deținuți politici este sanacționat aspru imediat, fără discuție și explicații. Mă mir că nu-l băgați iar în pușcărie! Rușine, rușine să vă fie!