Într-un decor sovietic deprimant, în Moscova în care ninge aproape tot timpul anului, în spatele unor ziduri cenușii, o mulțime de oficiali și ofițeri corupți, abrutizați, iar unii de-a dreptul scelerați, încearcă să contruiască butaforia unei reforme militare precum făcea prințul Potemkin cu satele din Crimeea. Totul pentru a ascunde realitatea unei economii care se prăbușește și pentru a da imaginea unei forțe de temut – o strategie pentru uz intern și extern deopotrivă. Aceasta era imaginea Rusiei oferită de o mulțime de anlize occidentale începând din 2008 și până de curând.
Intervenția rusă în Siria a schimbat datele problemei. The New York Times scria recent că ultimele săptămâni au putut oferi cu asupra de măsură serviciilor de informatii militare din Occident o imagine mai bună a transformărilor petrecute în armata rusă în timpul mandatelor președintelui Putin.
Loviturile aeriene care au implicat avioane ce nu mai fuseseră testate în condiții de război, precum Suhoi Su-34, și lansarea rachetelor de croazieră Kalibr din Marea Caspică, la mult peste 1000 de km de țintele din Siria, au demonstrat, in opinia unor analiști, că aceste arme ale Federației Ruse sunt mai eficiente decât omoloagele lor fabricate în Statele Unite.
La fel, operațiunile aeriene din Siria menite să sprijine trupele armatei siriene și ulterior trupele iraniene care se pregătesc pentru ofensiva asupra orașului Alep demonstrează că prima campanie militară a Rusiei în afara spațiului sovietic după încheierea Războiului Rece a fost meticulos și riguros pregătită de către generalii de la Moscova. Toate operațiunile desfășurate de Armata Rusă în Siria în ultimele săptămâni reflectă ceea ce oficialii și analiștii au început să numească ”modernizarea neobservată” a Armatei Ruse. Operațiunile din Ucraina și cele din Siria sunt, în acest context, un semnal de alarmă pentru Vest și mai cu seamă pentru statele din proximitatea Federației Ruse.
”Rusia are acum capacitatea militară cu care poate copleși pe oricare dintre vecinii săi, dacă aceștia nu ar primi ajutor occidental”, se arată într-un raport al European Council on Foreign Relations redactat de Gustav Gressel (fost ofițer în armata asutriacă), publicat în urmă cu o săptămână. Raportul se intitulează ”Revoluția tăcută a Armatei Ruse și ce reprezintă aceasta pentru Europa”.
Raportul scrie că avioanele militare ale Rusiei îndeplinesc zilnic aproape la fel de multe misiuni împotriva rebelilor anti-Assad din Siria câte au efectuat avioanele coaliției internaționale conduse de SUA într-o luna intreagă în cursul acestui an, iar eficiența loviturilor nu este în niciun caz mai redusă.
Este un semnal de alarmă nu numai pentru cancelariile occidentale, ci și pentru analiștii occidentali, pentru că puțini au fost cei care au estimat că modernizarea armatei ruse se va dovedi măcar un succes parțial. Dacă pretenția lor nu se rezuma doar la simpla propagandă, atunci acuratețea informațiilor folosite, capacitatea de analiză și obiectivitatea analiștilor occidentali, precum și a instituțiilor de presă care le popularizează studiile este pusă sub semnul întrebării de operațiunile desfășurate de Rusia în Siria.
Al doilea semnal de alarmă este legat de obiectivele profunde urmărite de Moscova prin această desfășurare de forțe. În opinia lui Gressel, Siria poate o fi o miză geopolitică, însă nu una militară. Ce se întâmplă acum în Siria nu este decât testarea limitată a unor noi capabilități militare a căror destinație este nu Orientul Mijlociu, ci Eurasia și în special acele zone care se află în apropierea frontierelor fostei URSS. Vladimir Putin însuși a sugerat recent ca operațiunile din Siria pot fi interpretate și că un mesaj transmis Statelor Unite și Vestului privind refacerea puterii militare ruse după deceniile de decădere de până acum.
”Experții trebuie să fie conștienți că Rusia deține aceste despre care se vorbea, iar un alt lucru destinat experților este că ei pot vedea acum că aceste arme chiar există, că industria noastră de apărare le farbrică, ca sunt de înaltă calitate și că avem oameni pregătiți să le folosească eficient”, a spus Putin într-un interviu televizat. ”Experții au văzut acum că Rusia este gata să le folosească în interesul țării noastre și a poporului rus”.
Anexarea Crimeii de către Federația Rusă a fost făcută fără confruntări militare, iar conflictul din estul Ucrainei s-a purtat apoi într-o manieră mai puțin obișnuită, prin negarea oficială implicării militare, prin apel la voluntari și mercenari, la servicii secrete – ceea ce Vestul a numit imediat ”război hibrid”. Foarte puțin din armamentul performant rusesc a putut fi văzut la lucru în Ucraina. Însă bombardamentele din Siria sunt cu totul altceva – armamentul este etalat în manieră deschisă, guvernul rus oferă informații din plin și pare să acționeze în modul în care a făcut-o Pentagonul în timpul Războiului din Golf din 1991 – o etalare a forțelor pentru intimidarea potențialilor inamici.
Acum experții militari din Vest ”iau lecții despre ceea ce poate face Armata Rusă astăzi”, spune unul dintre analiștii de la European Council on Foreign Relations. Începutul acestei revoluții militare pare să invazia rusa în Georgia, în august 2008. În prima a zi a războiului Rusia a pierdut trei avioane, iar apoi au mai fost doborâte alte patru. Trupele ruse au fost slab coordonate și nu o dată s-a întâmplat ca unitățile să tragă una împotriva celeilalte. Campania rusă de atunci, deși încununată cu succes, a dovedit limitele armatei ruse în fața unui inamic înzestrat cu tehnică de lupta occidentală, precum Georgia. Este motivul pentru care pe atunci premierul Vladimir Putin a cerut un plan pentru modernizarea armatei până în 2020 – noi avioane, noi nave, noi rachete, o noua organizare, un corp al ofițerilor, mai redus și mai eficient.
Articolele publicate in de presa si de institutele vestice in ultimii ani prezentau in primul rand corupția ce domina armata rusă și industriua de armament, apoi se concentrau pe testele eșuate ale rachetelor intercontinentale rusești, pe situația deplorabilă a economiei și pe germenii revoltelor sociale, pentru a concluziona că modernizarea militară dirijată de Putin nu este decât o potemkiniadă. Acum, având în vedere cele scrie de New York Times, de ECFR și de alte publicații, lucrurile par să stea altfel.
Moscova nu a desfășurat în Siria o forță impresionantă și nici facilitățile de la Tartus sau Latakia, pe coasta siriană, nu sunt unele de mari dimensiuni. Însă ceea ce a produs îngrijorare in rândul ofițerilor de rang înalt din armatele occidentale este capacitatea armatei ruse de a acționa rapid și intens – circa 90 de lovituri aeriene zilnic cu muniție de diverse tipuri. Nu a trecut neobservată nici desfășurarea in Siria a unor spitale și bucătării de campanie de mari dimensiuni și chiar aducerea unor ansambluri de dansatori și coruri. ”Au venit cu pachetul complet”, spune Jeffrey White, fost analist pe Orientul Mijlociu în spionajul militar american.
La fel, armamentul folosit a luat prin suprindere o serie de analiști militari occidentali. Nu se poate concluziona că Rusia a ajuns din urmă tehnologia americană de vârf în domeniu, însă a făcut un salt impresionant de la nivelul inferior la care se afla în anii 1990, ajungând să depășească performanțele tehnicii miliatre americane din perioada amintită și să atinga, pe anumite segmente, performanțele armamentului american actual.
David A. Deptula, un general în retragere din forțele aeriene americane, consideră că Rusia nu arată nici pe departe tot ce poate în aceasta campanie militară din Siria. Doar o parte din raidurile aeriene au folosit rachete ghidate de precizie, majoritatea folosind muniție de mai slabă precizie. Pentru generalul american aceasta arată că Moscova încearcă să se folosească de lecțiile acestui conflict astfel încât să acționeze cu maximă eficiență în conflicte cu o miză mult mai importantă pentru Federația Rusa. ”Rusia folosește incursiunea din Siria pe post de poligon de testare”, spune generalul american.
Iar miza cea mai importantă pentru Moscova este Eurasia și în special zonele aflate în proximitatea granițelor fostei URSS. Aici, începând din Asia Centrala (pe care Moscova a atras-o în buna parte în Uniunea Economică Eurasiatică), în Caucaz (Azerbaidjan și Georgia) și până la țările baltice, Polonia, România și Bulgaria este de căutat miza înarmării și modernizării militare a Rusiei. Poate că și analiștii din aceste state NATO, în cazul în care nu urmăresc doar simpla propagandă, ar trebui să patrunda în ițele modernizării militare a Rusiei și să o ”desfiinteze” dacă este cazul, însă nu prin argumentul hollywoodian al mentalității sovietice, al blocurilor gri din Moscova, și al presupusei iminențe a unei revolte sociale in Rusia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.