Robert Turcescu, despre violul de la Cotidianul, identitatea noului șef al TVR, băiețelul Oanei Sârbu ș.a.

„Noul preşedinte al TVR va fi Rodica Culcer”, declară Robert Turcescu, într-un interviu pentru Academia Cațavencu, lămurind sec dilema dacă nu cumva el va ocupa acest post. Interviul acoperă o plajă largă din viața directorului Realitatea FM, de la specialiştii lui Vântu la noua sa trupă de rock.Reporter: Lucrăm în acelaşi trust. N-are rost să ne-ascundem după deget. Le poţi satisface curiozitatea colegilor de la Antena 3 răspunzînd la întrebarea “Cînd ne dă mogulul afară”?
Robert Turcescu: S-ar putea să se întîmple chiar mîine. Te sperie? Pe mine nu. Vreau să spun că nu trăiesc obsedat de gîndul că într-o zi sună telefonul şi cineva mă anunţă că Realitatea TV sau FM ar vrea să renunţe la serviciile mele. Ceea ce mă apasă în perioada asta e altceva: e teama de a nu asista neputincios la prăbuşirea unor construcţii media de care mă simt legat afectiv şi la ridicarea cărora am contribuit parţial sau cu o implicare peste medie. Exemplu: Cotidianul. Cînd s-a închis, adică la venirea lui Nistorescu, pentru că atunci a murit Cotidianul, îmi venea să strîng pe cineva de gît!

Rep: Păi şi ce, Nistorescu e singurul vinovat?
R.T.: Cotidianul, fără o infuzie de capital n-ar fi supravieţuit oricum în 2010. Dar avea şansa să moară frumos. Ar fi putut intra altfel în legendă, vreau să spun. Venirea lui Cornel Nistorescu în redacţia aceea a distrus povestea de dragoste dintre cititorii ziarului şi oamenii care scriau la Cotidianul. A fost un viol. Pe de altă parte, îmi pare rău pentru Cornel Nistorescu, îmbătrîneşte urît, dar nu mă mira: eu am încetat să-l mai citesc după ce am aflat detaliile plecării lui de la Evenimentul Zilei. Pînă atunci încă îl mai credeam un personaj interesant al vieţii publice, mai ales că avusese grijă să-şi croiască printre neofiţi o legendă profesională: marele reporter, editorialistul minune, managerul priceput etc. Ciţiti-i editorialele: sînt pline de semne de exclamare, şi nu glumesc! Omul “ţipă” la fiecare două fraze.

Citește interviul integral în Academia Cațavencu.