Robotul politicianist. Da, da, stătea așa la cafea cu tot felul de politicieni sus-puși, din întreaga lume, și aeronavele de război, burtoase, se duceau buluc spre Vietnam, spre Iraq, spre Siria. Cerul se făcea maroniu. Stelele erau portocalii, comisarul Bravissimo patrula, el patrula, bla, bla, bla, domnișoara Margareta ne făcea bezele de pe Mediterana, Fernandel, și el, ne făcea cu ochiul, Birlic, și el, și Tudor Argezi și Jules Verne. Iar Gourdieff? Ah, Gourdieff!
Gourdieff? Era un viking sadea, robust, gata de luptă. Un pirat englez sau somalez, un hoț de suflete, parșivul, neostoitul.
Strănepotul lui Cristofor Columb. Sau, cine știe, poate era urmașul lui Troțky sau poate Troțky în persoană. Nărăvaș. Autoritar. Mă domina adeseori, mă punea la zid, cum îi mai plăcea s-o facă! Nebunul naibii!
Moscova era a lui. Praga era a lui. Cairo era al lui. Globalist cu experiență, Gourdieff, nu se-ncurca. Eu căscam gura la el, adică eram naiv, tare naiv, mă rog, făceam pe naivul de naiv ce eram. Cine trece strada? Lucica din Pașcani? Bobolina? Marabella? Unul dintre baronii nordului, Brabulis, Marchiza Van Dyck, Potloghin de la brutărie, Esmeralda și Bertha de la cofetărie, Paperov de la gazolina municipală, Bersgonian de la arhivele secrete, Adervistoian, comerciantul de blănuri, comisarul Bravissimo, domnișoara Margareta, Birlic, Fernandel, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Dalida, Elvis, chiar el, Elvis.
Dar lasă-i! Gourdieff vrea să știe cine e Bobolina, ha!
Da, Gourdieff, ai dreptate, acum văd lucrurile foarte clar, zău dacă te mint. El râdea cu gura până la urechi. Îi mirosea gura a pucioasă, arunca fulgere prin ochi, îmi vorbea despre Leif Cel Roșu, despre Volga, despre Oceanul Pacific, despre germanii de pe Oder, despre pictorii de pe Sena, despre mâncătorii de oameni din Sumatra, despre Einstein, oh, Einstein, despre Enrico Fermi și despre Fernandel, despre Felix Baumgartner traversând cerurile cu parașuta lui, despre Megan Trainor smulgând peste un miliard de like-uri pe Youtube, despre cursa de automobile din Texas și despre Marele Val din Indonesia și despre viața secretă a lui Putin, ah, Putin, mereu Putin, enigmaticul! Lumea întreagă era la picioarele lui Gourdieff, printr-un singur click. Click, click.
Chiar așa?! Dar gândește-te, Gourdieff, o să devii un robot. Dar ce spun eu, android cu acte în regulă. O să-ți pierzi esența umană! Asta era cheia! Esenența umană! Pentru ea a murit Giordano Bruno. Pentru ea au pus la cale atentate. Pentru ea s-au prăpădit milioane de oameni în războaie fără nume. Esența, asta era cheia! Cheia lumii din toate timpurile!
Lumea? Ce e lumea? Un amestec de umori. O vânzoleală enigmatică. Valuri și valuri de ființe, gălăgioase, tăcute, smiorcăite, pline de fițe, lumea. Lumea îmi spune în toate felurile. Da, nu sunt hotărâți în nehotărârea lor. Am mii de nume, am o mulțime de avataruri, nu mă joc, am uitat cine sunt, parcă se mai pune!
Pricoliciul de la Arsenal mă strigă, domnu’ Bebe, așa și pe dincolo, să vezi, să nu vezi, are dinți stricați, o limbă movulie, mov adică, ceva în neregulă cu ea, limba. Pricoliciul caraghios, da, da, se visează pasăre, uite-așa zboară pe la Comenduire, coloneii își fac cruce, se trag de vipușcă, Bobolina mă alintă, drăguțul meu Gourdieff, domnișoara Margareta zice, serioasă, domnule Balthazar, ce vești ne aduceți din lumea largă? La farmacie nu știu care mă confundă cu Eleonora. Altul, la cinematograf, mă calcă pe bombeu și își cere scuze, iertați-mă, pardon, dragă domnule profesor Stamatiade, știți, n-am vrut dar îmi pierd așa, echilibrul când te aștepți mai puțin, asta de când am fost la Londra, știți, la Londra am făcut de toate, am fost și șofer de taxi.
Domnule Bufnila,am citit ceva din invataturile lui Gurdjieff(ori Gourdieff).Ei bine, el numeste ,,omul -masina” ,insul pentru care totul depinde de influente exterioare,pentru care totul se intampla,care acum este acest om si, dupa momentul de dupa,alalalt om,nitel mai tarziu devine un al treilea om,n-are niciun viitor de niciun fel:este ingropat si asta e tot.Omul nu este decat tarana si se va intoarece in tarana.Vorblele astea i se aplica lui, omului”. Vedeti dvs. domnule Bufnila, nu e asa de periculos Gourdjieff asta! Mi-e imi place cand vorbeste despre robotii politicianisti Vasilica Catu si prietenul sau Iohhanis de la Cotroceni ,doi insi habarnisti de-altfel:,,sufletul unui om,la fel de bine viu sau dupa ce moare,daca ar trebuie sa existe dupa moartea sa, poate sa fie de calitate foarte diferita”. Imi inchipui ca, dupa ce mor,sa-i vad pe cei doi jucatori de turca prin palatele puterii(in acest moment), total schimbati,niste ingeri suavi. Ce ziceti, are dreptate armeanul G.I Gurdjieff?
Robotul politicianist de bucătărie se încăpățâna sa nu funcționeze la parametri si paracentimetri normali stabiliți de centrul de boli psihice din zona gri a evaziunii cerebrale. Ca atare doamna Pri-copie la indigo pentru generatia mai in varsta si la xerox pentru generatia cu rucsac si trotineta, chema un electrician de profesie motostivuitor si-l ruga ca sa-i aduca robotul la parametri normali, adică corecti politici cu influențe destructioniste si de statui depășite moral si ftizic. Robotul ca orice robot transumanist protesta în numele legii si al statutului sau de minoritar si înainta o cerere descrisa la Centrul Spațial de Cercuri Bipolare, cerere prin care solicită ca să nu-i fie încălcat dreptul la muncă cu o jumătate de norma, drept pe care l-a câștigat in urma unui concurs de dosare făcute de către DNA si Directia Nulutatilor Antistatale. Cerea i-a fost aprobată în regim de ATI si ca atare motostivuitoristul fu obligată să se retragă in prooria-i carapace de unde părăsi zona de conflict bucataresc in ritm de pasi de vals. Doamna Pricopie văzând absurdul situației puse nana pe mestecau si cat ai zice peste făcu din robot o grămadă de piese de folosință îndoielnică ca să nu folosesc cuvinte cu alt inteles politicianist ca să fiu acuzat de către neomarxisti de limbaj inde-cent si inde-lira. Auzind zgomot in bucătărie, sotul doamnei Pricopie sosi la fata locului cu spatele si cu brațele deschise, asemeni minții sale de om al literelor scrise si tipărite, isi îmbrățișa soția cu o singură mână, în timp ce cu cealalta o mângâie tandru in zona toracică anterioară, după care concluziona: metoda trebuie brevetata. E singura soluție viabilă ca să scăpăm de roboții astia degenerati. A doua zi, dis de dimineață, adică cu noaptea în cap și căciulă in mână, se prezenta la OSIM.
Gourdieff poate deveni robotul umanizat, umanist şi bogat în esență umană cu nume de locotenent Data din flota stelară a lui Roddenberry. Cei antrenați sau predispuşi în a vedea lucrurile în negru îl văd pe Gourdieff devenind robotul apocaliptic Terminator al lui James Cameron. Dacă o anumită esență umană este despre autodistrugere, atunci nu mai este nevoie de roboți sau indivizi lipsiți de esență umană, pt a evidenția acea esență distructivă umană.