Ce crezi? Mă duc la magazinul de instrumente muzicale din amărâtul meu de orășel, să mori de râs. Ăia de la magazin, fără de inimă, niște marțafoi nenorociți, au crezut că-s extraterestru, pe cuvânt dacă te mint. Sau cine știe, în mintea lor creață și-or fi spus că vin cu electorala de la PNL, de la USR sau de la PSD. Sau că-mi trece să candidez la alegerile prezidențiale.
Eu le zic, băieți, vreau să înregistrez un video cu mine cântând c-o chitară pe care o aveți de vânzare. Ăia să cadă jos de uimire, mă iau la mișto, gata să-mi vândă o chitară de-a lor, eu le zic, n-am bani, n-ai bani, uite, îți dăm gratis noi o chitară timp de un an de zile să cânți la ea, asta a fost dată unui copil timp de un an de zile, a cântat copilul la ea, de ce n-ai cânta la ea?! Eu râd la rândul meu, parc-am fi la Parlament cu Iohannis, Cîțu, Arafat, Ciolacu, Orban, Boc, Băse, Hrebe, caterincă frate.
Nu zic, mulțumesc frumos, și trag ușa după mine, ies în stradă și valea. Am găsit eu până la urmă un magazin de instrumente muzicale foarte mișto, am cântat acolo, așa cum se vede în poza de mai sus, proprietarul a venit la sfârșit la mine și mi-a zis, omule, ești al naibii de bun. Ca și în politică, nu-i așa? Ce am cântat? Dar ce se poate cânta în țara asta oropsită în care oamenii râd mânzește, își trag țeapă unii altora de dimineață și până seara, uite-așa. Care cântă la balalaică, alții cântă la trompetă, mulți cântă la drâmbă, unii cânta la fluier, mă rog, fiecare după pungă și după cum îl taie capul.
Mai e pe ici, pe colo câte-un taraf, câte-un gurist mai acătării, câștigă bine guristul, manele cât cuprinde, prin toată țara. Adevărul e că de când a trecut comenta peste noi, nu prea mai avem chef să cântăm. Stăm la bârfe toată ziua, îi facem inventaru’ lu’ cutare sau lu’ cutare, îl mai încondeiem pe câte unul, să ne treacă ziua, să ne treacă amarul, să ne treacă obida. Așa că ce să zic? De cântat am cântat rock’n’roll că asta se poartă acum. Mâine dacă se poartă altceva, o să cânt altceva, ce vă imaginați?!
Acum, de când tot scriu povestirea asta, să vezi că m-au sunat de la PSD, de la PIN, de la PNG, de la FC, de la UNPR, de la UDMR, de la PSM și PRM, de la Aur și de la PNL, de la USR, că să le cânt și lor, care cum vrea, că vin alegerile prezidențiale, vai de capul lor. Dar să vezi, toți ăștia v or cântări personalizate. Așa că dacă nu mă dau după lume, o să ard gazu’ de pomană cu chitara mea și o să mor binișor de foame.
Dă-l în mă-sa de rock’n’roll, ăsta e bun pentru vremuri de gagicăreală și de berbanț, de mustăceală și pamplezir. Așa că, ia vedeți prin sertarele voastre, poate aveți să-mi împrumutați niște partituri cu cântecele porcoase, cu melodii de inimă albastră și niște bătute meserie, din alea să-ți bubuie inima-n piept. Să fiți iubiți.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.