România Educată sau România înlănțuită ?

Din zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori!…

Dar nu-i totuna leu să mori

Ori câine-nlănţuit.

George Coșbuc “Decebal către popor”

Vom analiza în acest articol cele două proiecte de legi, ale Învățământului preuniversitar și Învățământului Superior, cu numele “România Educată”, lansate în consultare publică în perioada 13 iulie- 24 august 2022 de către Ministerul Educației – din punctul de vedere al motivației lor.

 

  1. Puțină istorie a Uniunii Europene

Preocupaţi de problemele din politica românească, uităm că, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană (UE) la 1 ianuarie 2007, deciziile importante nu se mai iau la Bucureşti, ci la Bruxelles (Consiliul, Comisia), Strasbourg (Parlamentul European), Luxembourg (Curtea de Justiţie a UE, Curtea de Conturi, Banca Europeană de Investiţii), Haga (Europol) sau Frankfurt (Banca Centrală Europeană) şi că deci ar trebui să fim preocupaţi şi de politica europeană. Şi că deci trebuie să cunoaştem atât Constituţia României, cât şi “constituţia” UE, adică tratatele UE. Şi dacă ultima variantă (din 2003) a Constituţiei României are doar 156 de articole, ultima variantă a tratatelor UE (adică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) are 413 articole, la care se adaugă cele 54 de articole ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

UE a fost formal înfiinţată la 1 noiembrie 1993 din Comunitatea Europeană, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, care a introdus şi moneda unică Euro (intrată în circulație la 1 ianuarie 2002). Înainte ca un tratat al UE semnat de toate statele membre să intre în vigoare, el trebuie să fie ratificat de toate statele membre, şi acest lucru durează. Ratificarea are diferite forme în statele membre, funcţie de tradiţie, de constituţie şi de procesul politic.

Toate tratatele semnate din 1958 până acum au fost ratificate, mai uşor sau mai greu, de toate statele membre, cu o singură excepţie: Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (Constituția), respins în 2005.

Constituţia propunea să dea UE forma constituţională a unui Stat. Constituţia propunea de asemenea schimbări importante în regulile de funcţionare ale UE: alte circa 60 de domenii ale politicii naţionale erau transferate Bruxelles-ului. Ea determina paşi decisivi către militarizarea UE. Constituţia a fost semnată la Roma, pe 29 octombrie 2004, de cele 25 state membre ale UE la acel monent. La 12 ianuarie 2005, Parlamentul European a votat o rezoluţie care sprijinea Constituţia, cu 500 voturi pentru şi 137 împotrivă, cu 40 absenţi. Zece state membre au anunţat că vor ţine referendum pentru ratificarea Constituţiei. Spania a fost prima ţară care a organizat referendum pentru Constituţie, pe 20 februarie 2005, aprobând Constituţia cu 76,73% voturi pentru, 17,24% împotrivă, 6,03% voturi albe, prezenţa la urne fiind de 42,32%. Franţa a organizat referendum pe 29 mai 2005, rejetând Constituţia cu 54,68% din voturi, contra 45,32%, prezenţa la urne fiind de 69,34%! Olanda a organizat referendum pe 1 iunie 2005, rejetând Constituţia cu 61,54% din voturi, contra 38,46%, cu o prezenţă la urne de 63,3%! Luxembourg a organizat referendum pe 10 iulie 2005, aprobând Constituţia cu 56,52% din voturi, contra 43,48%, prezenţa la urne fiind de 87,77%. A fost ultimul referendum organizat, celelalte nemaiavând loc.

Constituția României din 1991 a fost modificată în 2003 (este varianta valabilă astăzi) în vederea aderării la NATO și la UE. Ea menționează alinierea la nivel european în mai multe articole, astfel cuvântul european apare de 2 ori, europeană de 5 ori, Uniunea Europeană de 5 ori și Uniunii Europene de 6 ori.

În contrast, cine a citit Constituția noastră din 1866 a observat probabil că, deși România era sub dominația Imperiului Otoman, nu se pomenește nimic despre acesta. Aceasta pentru că autoritățile române de atunci aveau mândrie, visau la independența României, câștigată în 1877.

România a semnat aderaraea la UE, “la pachet” cu Bulgaria, oficial la 25 aprilie 2005, Tratatul de aderare (care face referiri numeroase la Constituţia Europeană) intrând în vigoare la 1 ianuarie 2007. În Avizul Comisiei Comunităţilor Europene din 22 februarie 2005 privind cererile de aderare la UE prezentate de Republica Bulgaria şi România se precizează că: “prin aderarea la Uniunea Europeană, Republica Bulgaria şi România acceptă, fără rezerve, tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa ...”.

După ce francezii şi olandezii (amintim că Franţa şi Olanda sunt printre cele şase state fondatoare ale UE) au respins Constituţia, atât statele membre care au susţinut Constituţia, cât şi cele care au contestat-o, s-au înţeles cu privire la decizia de a adopta rapid, tăcut şi fără dezbateri” un tratat similar. Lucrările au fost terminate la sfârşitul lui 2007. Noul tratat, numit iniţial Tratatul pentru Reformă, devenit Tratatul de la Lisabona, a fost semnat la Lisabona, pe 13 Decembrie 2007. Tratatul de la Lisabona, valabil şi astăzi, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

  1. Competențele UE în domeniul educației și formării profesionale

UE nu are competențe exclusive sau partajate cu statele membre în domeniul educației și formării profesionale, acesta fiind de competența țărilor membre. În domeniul educației și formării profesionale: „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre”, „respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional” „Parlamentul European și Consiliul adoptă acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre” (A se vedea, în Anexă, Articolele 2, 3, 4, 6, 165, 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (adoptat la 1 decembrie 2009 !))

  1. Procesul Bologna în România – prima etapă a alinierii educației la cerințele europene

În 1999 România (reprezentată de domnul ministru Andrei Marga) a aderat la Declarația de la Bologna și astfel a început implementarea în România a Procesului Bologna. De atunci și până în prezent, a fost adoptat un cadru legislativ complex pentru ca sistemul de educație să se alinieze la cerințele diverselor inițiative la nivel european, adică sprijinirea, coordonarea și completarea au devenit, în fapt, inițiative care ne-au cerut, din interes european, iar noi am acceptat, din slugărnicie, să ne aliniem, deși nu eram obligați.

 

Astfel, în anul 2004, s-a adoptat Legea nr. 288 cu privire la organizarea învățământului superior pe 3 cicluri: I (licență), II (masterat), III (doctorat), anume 3 + 2 + 3 ani la matematică, științe, economie și altele (adică licență, de 3 ani, în loc de 4 ani, masterat, de 1-2 ani, doctorat 3 ani). Începând cu anul universitar 2005-2006, a demarat efectiv organizarea învățământului superior pe cele 3 cicluri de studii. În anul 2008, a absolvit prima promoție de studenți ai ciclului de studii de licență în conformitate cu principiile Procesului Bologna, iar începând cu anul universitar 2008-2009, au dat admitere primii candidați la ciclul de studii de masterat ca studii universitare. Temelia studiilor universitare – ciclul I (licența) – a devenit astfel mult mai slabă, coborând la nivelul colegiului (care avea 3 ani); iar fostele colegii au fost desființate.

Ciclul II, de masterat de cercetare, urmat de circa 10% din absolvenții ciclului 1, slăbit deja de temelia slabă pusă la licență, a fost slăbit suplimentar de faptul că practic toți cursanții au serviciu cu norma întreagă (în multe țări se interzice norma întreagă, se permit 4 ore); ei impun facultăților ca orele de curs/seminar să se desfășoare după ora 16, sau la sfârșitul săptămânii, când ei sunt liberi, deci masteratul este practic un învățământ “la seral” – cum se zicea înainte, cu consecințe dezastroase pentru calitate.

Ciclul I (licența) + ciclul II (masterat de cercetare), împreună, fac mult mai puțin decât fosta facultate (care avea 4 ani; mai înainte, 5 ani).

Ciclul III, de doctorat, slăbit deja de temelia slabă pusă de studiile de licență, și de precaritatea studiilor de masterat de cercetare, este slăbit suplimentar de cei 3 ani impuși. Este practic imposibil să faci o teză bună în trei ani, mai ales dacă la master ai făcut altceva. De aceea – sau și de aceea – avem tezele de doctorat pe care le avem, și situația se va înrăutăți în timp.

Aderarea României la Declarația de la Bologna și implementarea în România a Procesului Bologna nu au fost dezbătute public, au fost impuse românilor în vederea aderării la o UE federală. Probabil că implementarea procesului Bologna a implicat și economii la buget, fapt ce a favorizat acceptarea lui.

S-a spus că Procesul Bologna armonizează, nu uniformizează, învațământul superior din statele membre. Fals! Procesul Bologna trebuie privit în contextul procesului mai general (mascat) de federalizare, de uniformizare, de diluare a statelor naționale într-un stat (republică) federal european, după modelul SUA. Atunci se poate înțege scopul său, crearea Spaţiului European al Învăţământului Superior, adică uniformizarea învățământului superior al statelor membre, prezente sau viitoare.

Procesul Bologna, în România, a uniformizat de fapt învățământul superior, introducând (pe sistem anglo-saxon) ciclurile undergraduate și graduate. Spargerea facultății în licență + masterat a fost motivată/acceptată pentru ca cei care sunt mai puțin capabili să se poată opri după trei ani, căpătând o diplomă (diploma de licență), să-i zicem intermediară, care le dă însă mai puține drepturi. În învățământ, de exemplu, numai cu licența nu poți preda la liceu, ci numai la clasele gimnaziale. Dar acest lucru se făcea și înainte, cei mai puțin capabili urmau institutul pedagogic de 3 ani (pentru învățământ) sau colegiile.      Apărând licența de doar trei ani, au putut să dispară atât colegiile, cât și institutele de 3 ani (adică a murit (și) capra vecinilor). Dacă era să armonizeze, atunci se echivala fosta facultate cu licența + masterat și, pentru cei mai puțin capabili, se echivalau colegiile și institutele de trei ani cu licența. Iar doctoratul nu ar fi fost afectat.

 

Procesul Bologna a lucrat în detrimentul nostru ca națiune și în interes european

(e vorba de interesul statelor membre bogate, nu interes general european). Ciclul I (licența) plus ciclul II (masterat), împreună, fac mult mai puțin decât fosta facultate (licență), pentru că licența este slabă, iar masteratul, continuatorul licenței slabe, este făcut practic la seral. Astfel, ne-am distrus învățământul superior pe fond – și acest lucru se va propaga în viitor și spre învățământul preuniversitar și spre întreaga societate – așa cum ne-am distrus și industria.

 

Este în interesul (statelor membre bogate ale) Europei ca absolvenții noștri să nu fie buni, pentru că sunt concurenții absolvenților lor. Și este în interesul (statelor membre bogate ale) Europei ca studenții și profesorii – adică creierele țării – să circule liber, pentru că, datorită diferenței de finanțare a învățământului și de nivel de trai în general, ei vor migra către vest, în absența unui spirit patriotic, și acesta combătut cu fervoare ca fiind ceva negativ. Iar pierederea capitalului uman – a creierelor în special – este catastrofală pentru o țară (cum este hemoragia pentru oamenii ei). “… trebuie să admitem realitatea că o parte esenţială a inegalităţii dintre ţările bogate şi ţările sărace şi, de altfel, inegalitatea în general nu sunt cauzate de repartizarea inegală a mijloacelor de producţie, ci de repartizarea inegală a capitalului uman” – spune celebrul economist francez Thomas Piketty în cartea sa (tradusă în românește) Economia inegalităţilor, Editura Polirom, 2014 (p. 74) .

În proiectul de Lege a Învățământului superior “România Educată”, se recunoaște implicit eșecul aplicării Proiectului Bologna prin faptul că,

  • la Art. 56, alin. (1), se precizează:

Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezenței legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master.”

  • iar la Art. 64, alin. (3), se precizează:

Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 4 ani. …”

Și, contrar tuturor valorilor și principiilor, la Art. 73, alin. (7), se spune:

Titularul titlului ştiinţific de doctor poate renunța la titlul obținut prin act unilateral de voință. …” (adică, dacă ai plagiat teza, renunți la titlu și scapi).

Și alinierea servilă la cerințele (recomandările) diverselor inițiative în educație la nivel european a continuat și continuă. Menționăm câteva în continuare.

  1. Legea Educației Naționale nr.1/2011 – etapa a doua a alinierii la cerințele europene

Legea educației naționale nr.1/2011 a înlocuit, în teorie, învățarea bazată pe livrarea de cunoștințe și a statuat dezvoltarea competențelor cheie, recomandate la nivel european.” (Conform expunerii de motive la proiectul de Lege a Învățământului preuniversitar, p. 5)

Profesorul a devenit “facilitator al învățării”!

În Legea Educației Naționale din 2011, actuală, cuvântul european apare de 22 ori, europeană de 6 ori, Uniunea Europeană de 2 ori și Uniunii Europene de 14 ori.

În contrast, în Legea învățământului nr. 84 din 1995, cuvântul european apare o singură dată.

  1. Consolidarea identității europene prin educație și cultură

Conform documentului (Strasbourg, 14.11.2017 COM(2017) 673 final)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea identității europene prin educație și cultură

Contribuția Comisiei Europene la reuniunea liderilor din 17 noiembrie de la Göteborg:

După 60 de ani de la semnarea tratatelor de la Roma, consolidarea identității noastre europene rămâne esențială, educația și cultura fiind cei mai buni vectori în acest sens.” (p.2)

Educația și cultura sunt, în primul rând, politici care țin de competența statelor membre și a autorităților regionale și locale ale acestora. Nivelul european joacă un rol complementar important, în special în cazul activităților transfrontaliere (exemplul cel mai proeminent al acțiunii UE fiind programul Erasmus+ și programul Media). Este în interesul comun al tuturor statelor membre să se valorifice pe deplin potențialul educației și culturii. Un efort comun ar permite Europei în ansamblu să gestioneze mai bine provocările cu care se confruntă.

O viziune pentru 2025 ar fi o Europă în care învățarea, studiul și cercetarea nu ar fi îngrădite de frontiere. Un continent, în care rămânerea în alt stat membru pentru a studia, a învăța sau a munci, a devenit o normalitate, și în care, pe lângă limba maternă, cunoașterea a încă două limbi străine a devenit normă. Un continent în care oamenii au un puternic sentiment al identității lor de europeni, al patrimoniului cultural european și a diversității sale.

Această viziune trebuie să se realizeze printr-un efort comun. Acest lucru va însemna colaborarea pentru punerea în aplicare a unei agende comune, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității.

În centrul acestei agende comune ar fi depunerea unor eforturi comune pentru crearea unui Spațiu european al educației, întemeiat pe încredere, recunoaștere reciprocă, cooperare și schimbul de cele mai bune practici, mobilitate și creștere, care va fi instituit până în 2025, … .” (p. 12)

  1. Noile proiecte de lege – a treia etapă a alinierii educației la cerințele europene
  • În proiectul de Lege a Învățământului preuniversitar “România Educată”, cuvântul

european apare de 4 ori, europeană o dată, Uniunea Europeană de 0 ori și Uniunii Europene de 15 ori.

  • În proiectul de Lege a Învățământului superior “România Educată”, cuvântul

european apare de 28 ori, europeană de 3 ori, Uniunea Europeană o dată și Uniunii Europene de 20 ori.

Conform Raportului (de 136 pagini) la Proiectul „România Educată” (proiect inițiat la 15 februarie 2016 și finalizat la 14 iulie 2021):

Proiectul „România Educată” a fost inițiat de către Președintele României, Klaus Iohannis, cu scopul de a oferi un răspuns onest provocărilor actuale și viitoare din sistemul de educație. (p. 124)

Astfel, dezideratele, prioritățile, obiectivele și măsurile din Proiectul „România Educată” sunt aliniate atât nevoilor naționale, cât și agendei europene și internaționale. Educația nu este doar o prioritate pentru țara noastră, ci și o prioritate europeană. În această notă, în elaborarea documentului final, am avut în vedere inclusiv inițiativa Comisiei Europene pentru crearea unui Spațiu European al Educației până în 2025, care vizează consolidarea contribuției pe care o au educația și formarea la redresarea UE în contextul crizei provocate de coronavirus și construirea unei Europe verzi și digitale. (p. 124)

Țintele sunt aliniate cu angajamentele internaționale ale României. În acest sens, au fost luate în considerare angajamentele României în cadrul Procesului Bologna și al Spațiului European al Învățământului Superior și Rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării, în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a Spațiului european al educației (2021-2030). (p. 23)

Administrația Prezidențială a coordonat un proiect finanțat prin Programul Uniunii Europene de Sprijin pentru Reformele Structurale (SRSS), în cadrul căruia au fost elaborate, în cooperare cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), patru documente de politici publice (policy briefs) pe următoarele teme: (1) carieră didactică, (2) management educațional, (3) echitate, (4) educație timpurie. Tot în această etapă, operaționalizarea Proiectului a fost inclusă ca angajament în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024. (p. 8)

Din păcate, numărul studenților mobili este încă mic, iar România nu și-a atins ținta de mobilitate asumată ca membră a Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS): minimum 20% studenți mobili. (p. 50)”

După cum se precizează în expunerea de motive la cele două proiecte de acte normative care ar trebui să înlocuiască actuala Lege a Educației Naționale din 2011:

Conținutul Raportului la Proiectul „România Educată” stă la baza celor două proiecte de legi. Măsurile de reformă din Raport sunt rezultatul celei mai ample consultări naționale din zona educației de până acum. De asemenea, prezentul proiect de lege este conceptualizat astfel încât România să aibă un cadru legal care să susțină procesul de aderare al României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) .”

În concluzie, după cum se poate vedea, motivația principală a proiectelor noilor legi ale educației este alinierea (care nu este obligatorie!) la cerințele europene: cele vechi, legate de Procesul Bologna și de Spațiul European al Învățământului Superior, și cele noi, legate de Spațiul european al educației pe perioada 2021-2030 (din Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030) – din 26.2.2021)

În contrast, domnul Sorin-Mihai CÎMPEANU, Ministrul Educației Naționale, în declarația de presă De ce schimbăm legea educației?” din 18 iulie 2022, afirmă că noile legi pornesc exact de la nevoile elevului, identificate pe parcursul a peste 6 ani de consultări în proiectul România Educată.” Este de râs sau este de plâns să vezi motivația domnului Ministru?

Este revoltător! Mergem într-o direcție greșită! Alinierea la cerințele europene (care nu sunt obligatorii!) este în mare parte în detrimentul interesului național!

Cerem demisia Ministrului Cîmpeanu, renunțarea la Proiectul Bologna, la curriculum și evaluare bazate pe competențe etc. și la cele două proiecte de legi ale Învățământului, și trecerea urgentă la reconstrucția învățământului românesc instructiv, clasic, în spirit haretian.

Afrodita Iorgulescu,

matematician, Profesor Emerit, Academia de Studii Economice din București

Mircea-Nicolae Sularia,

matematician, Profesor Emerit, Universitatea POLITEHNICA din București

Ecaterina Angela Vasilescu,

matematician, profesor gr. I pensionar, Colegiul Național „I.L. Caragiale” București

15 august 2022

Anexă

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 2

(5) „În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii.

Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.”

Articolul 3

(1) „Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

(a) uniunea vamală;

(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;

(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;

(e) politica comercială comună.

(2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.”

Articolul 4

(1) „Competența Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competență care nu se referă la domeniile menționate la articolele 3 și 6.

(2) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale:

(a) piața internă; (b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;

(c) coeziunea economică, socială și teritorială;

(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;

(e) mediul; (f) protecția consumatorului; (g) transporturile; (h) rețelele transeuropene;

(i) energia; (j) spațiul de libertate, securitate și justiție;

(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.

(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență.

(4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, ….

 

Articolul 6

Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au următoarele domenii:

(a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane; (b) industria; (c) cultura; (d) turismul;

(e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;

(f) protecția civilă; (g) cooperarea administrativă.”

Articolul 165

(1) „Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică. …

(2) Acțiunea Uniunii urmărește:

să dezvolte dimensiunea europeană a educației și, în special, prin învățarea și răspândirea limbilor statelor membre;

să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii universitare a diplomelor și a perioadelor de studiu;

să promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ;

să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor educaționale din statele membre;

să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-educativi și să sprijine participarea tinerilor la viața democratică a Europei;

să încurajeze dezvoltarea educației la distanță,

…..

(3) Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul educației și sportului și, în special, cu Consiliul Europei.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol:

Parlamentul European și Consiliul adoptă acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

Articolul 166

(1) „Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.

(2) Acțiunea Uniunii urmărește:

să faciliteze adaptarea la transformările industriale, în special prin formarea și reconversia profesională;

să îmbunătățească formarea profesională inițială și formarea continuă, pentru a facilita inserția și reinserția profesională pe piața forței de muncă;

să faciliteze accesul la formarea profesională și să favorizeze mobilitatea formatorilor și a persoanelor care urmează un program de formare și, în special, a tinerilor;

să stimuleze cooperarea în domeniul formării dintre instituțiile de învățământ sau de formare profesională și întreprinderi;

să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor de formare ale statelor membre.

(3) Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul formării profesionale.

(4) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, adoptă măsuri pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre și Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

 

Recomanda 21
Dr. Afrodita Iorgulescu 49 Articole
Author

6 Comentarii

  1. Vizibil nu se vrea educație,..fără oameni culți in romania,.Altfel s-ar respecta legile,..Altfel ar intra inspectoratele in treabă,..Altfel nu ar fi dottorate plagiate,.Altfel ar invăța purdanul prima dată ordine și disciplină la școală.. Insă, cine e figura de succes de urmat ?? Inginerul, de care n-ai ?? Nuuu, bre,.Uite un Dincă, sau becali, sau manelisti care cântă deși nu știe solfegia o partitură, chiar de manea,..și mai fac trafic de carne vie sau droguri..Deci alde din ăștia trebe românului bre, Un haiduc erou, care fură curentul…

  2. Intrebare-ntrebatoare : Cind suplinitorul de fizica de la Agnita a fost profesor plin ? Si ce asteptati de la un suplinitor ? Educatie ? Hahahaha….Meditatie ? Mergeti in Tibet baieti sau la orice manastire ,chiar si crestina . Acolo puteti „medita”. Vreti educatie de la nulitati ? Pai la citi „dottori „fabricati avem educatia ar trebui sa „duduie „……Fac si eu destule greseli in „operele „mele . Dar eu am facut scoala aia -comunista . Ia uitati la „floarea tarii „pe retelele sociale si veti vedea „Rominia educata! ” .Aia sunt „rominii mei „cei „educati „……Iara noi epigonii ce facem ? Le punem copilasilor in brate tableta ,smartphone-ul cind inca nici nu ginguresc bine . Si-i vrem educati.Hai sa ne educam noi copiii si nepotii . Sa ne facem timp pentru ei. Ca parinti suntem prea ocupati cu FB -ul si nu mai avem timp de copiii nostri . Daca ei nu le pot oferi educatia ,noi nu ar trebui sa stam cu miinile-n sin.Si hai sa ne educam si pe noi. O zi frumoasa si buna va doresc.

  3. O rușine niște sclavi vanduti intereselor obscure NWO. România educata e defapt o Românie colonie cu un președinte idiot și cu un ministru al educației, o mizerie de om. Demisia Câmpeanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.