România, o ţară a fricii!

Un tânăr din Ştefan Vodă răzbate până la o emisiune de televiziune şi povesteşte despre bătaia pe care a luat-o în satul său. Şi cum s-a ales cu un ochi pierdut şi cu un maxilar fracturat. Omul povesteşte că, după o lună, agresorii săi au fost arestaţi pentru o zi şi apoi puşi în libertate pentru că nu reprezentau aşa-numitul „pericol public”. Mihai Chingeanu din Ştefan Vodă nu prea avea mari speranţe pentru că la Călăraşi e „mafie mare”. Mai ştiam ceva despre mafia din Constanţa şi, mai ales, despre cea din port. Sau despre mafia din Deltă, stăpâna afacerilor cu peşte şi cu icre negre. Dar la Călăraşi, de unde şi profilată pe ce?

Cu o seară înainte, la Antena 3, am văzut povestea unei femei din Ghirocul Mare. Băiatul ei a fost ucis în bătaie de nişte mici mafioţi locali. Până şi iubita decedatului şi-a schimbat declaraţia. Cu alte cuvinte, este de crezut că şi cei prezenţi la secvenţele care s-au încheiat cu o crimă au făcut acelaşi lucru. Ca o piatră peste un mormânt, vorbăria naţională a fost spartă de o mamă îndurerată. Şi pe ea au ameninţat-o cu moartea. Şi-a vândut casa şi s-a refugiat la Timişoara, în singurătate, doliu şi sărăcie, doar cu fotografia de o copleşitoare nevinovăţie a unui băiat pierdut. Strigătul ei după dreptate înfrunta nepăsarea tuturor şi devenea un soi de discurs acuzator la adresa stării de frică din România.

Un om de afaceri din Iaşi, cel care a făcut un denunţ la adresa unora dintre Corduneni, s-a trezit cu câteva cocktailuri Molotov în curtea casei sale. Tocmai avea loc un termen la procesul strămutat pe undeva prin Mramureş. Denunţătorul, cel atacat cu cocktailuri Molotov, a refuzat să se deplaseze la proces. Oare de ce?

Rezervistul român care şi-a dat foc în faţa Palatului Cotroceni se chinuie pe un pat din Spitalul de Arşi. N-a putut fi filmat. Este păzit cu grijă. Şi lui îi este frică de sistem şi de laşitatea noastră care l-a părăsit. Vorbim despre un om de nădejde, lucid, curajos, măcinat şi el de ceva ciudat, deşi cu puţin timp în urmă a avut clipe în care a înfruntat moartea.

O femeie de la Deta, judeţul Timiş, rudă a unuia dintre cei sfârtecaţi în încăierarea cu băiatul primarului Roman, pentru curajul de a fi vorbit în faţa camerelor de luat vederi ştie că nu mai are zile bune. Se simte în pericol. În România, într-un orăsel de contrabandă şi de graniţă. Acolo este o mafie de poliţişti, contrabandişti şi politicieni şi ştie că este vizată de răzbunarea acestora. Soluţia? Va pleca în Spania!

Dar la Piatra Neamţ, unde a murit un contrabandist, nu e mafie? Şi celor care îşi caută dreptatea nu le este frică? Ce s-a întâmplat în oraş după ce plasa intereselor ţesută de poliţie, de ţigani şi de autorităţi a cuprins populaţia? Nu frica îi ţintuieşte pe toţi într-o tăcere tremurată, cu dinţii încleştaţi şi cu o furie înfrânată? Dar la Consiliul General al Capitalei, unde fiecare act, autorizaţie sau decizie urbanistică se plătesc cu bani grei, ce este? Nu-i tot mafie şi disperarea celor care plătesc nu este generată tot de frică?

Cine are curaj? Victor Ponta? La două săptămâni după o garagaţă politică s-a trezit cu un dosar la DNA. Crin Antonescu, cu o trimitere la un dosar de colaborator al Securităţii. Ştiţi pe cineva care şi-a stăpânit frica şi a început să vorbească liber şi nu s-a trezit cu bube în cap, cu dosar de nu ştiu care, cu ameninţări, cu şuturi în cur? Au avut poliţiştii curajul de-a înfrunta capul sistemului? Sunt decimaţi şi ca instituţie, şi ca profesie, şi ca statut şi standarde de viaţă. Rezerviştii militari au păţit acelaşi lucru. Judecătorii, pentru curajul de a-l trimite pe preşedinte la alfabetul Justiţiei şi al legislaţiei, sunt şi ei mai ameninţaţi ca niciodată. Profesorii pentru că au ieşit în stradă s-au ars. Şi ei s-au cuminţit. Chiar şi jurnaliştii oscilează între speranţa unor coji de pâine în plus şi frica devastării instituţiei în care lucrează!

O bandă bine antrenată şi organizată a pus stăpânire pe afacerile din România şi pe instituţiile ţării. Şi o frică greu de descris, dar şi de înţeles, colindă sufletele celor care se întreabă: „Oare cum să-mi fac datoria de român şi de cetăţean?”.