România, obligată de CJUE să schimbe o lege bună

România este obligată să se alinieze la o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul TVA referitoare la operațiunile de leasing financiar în ciuda faptului că legea națională este mai favorabilă operatorilor economici decât interpretarea dată de respectiva curte în C – 164/16 Mercedes-Benz. Obiectul litigiului în cauza C-164/16 Mercedes-Benz l-a constituit calificarea drept livrare de bunuri sau prestare de servicii a predării de către Mercedes-Benz Financial Services
UK Ltd – societate ce oferă servicii financiare legate de utilizarea și de achiziționarea de vehicule – a unor vehicule în temeiul unor contracte de leasing. Potrivit precizărilor aduse de avocatul general în preambulul concluziilor sale cu privire la cauza C-164/16 Mercedes-Benz, „contractul de leasing continuă să ridice dificultăți de interpretare în raport cu dispozițiile referitoare TVA. Ținând seama de caracterul mixt al acestui contract, nu pare întotdeauna evidentă calificarea lui drept livrare de bunuri sau drept prestare de servicii. Or, această calificare determină consecințe substanțiale pentru persoanele impozabile.

Chiar dacă Curtea a fost sesizată deja cu numeroase cauze cu privire la contractul de leasing, niciuna dintre ele nu permite să se dea o calificare definitivă acestei operațiuni din punct de vedere al TVA. În prezenta cauză, Curtea va avea ocazia să aducă precizări suplimentare cu privire la această problemă.”
Potrivit deciziei CJUE, în anumite condiții, transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de închiriere/leasing este calificată drept o livrare de bunuri din punct de vedere al TVA și nu o prestare de servicii. În lipsa unor prevederi exprese în Directiva TVA cu privire la încadrarea contractelor de leasing drept prestare de servicii sau livrare de bunuri din perspectiva TVA, au existat interpretări diferite la nivelul statelor membre care ar fi putut conduce atât la situații de
dublă impozitare, cât și la situații de neimpozitare, în cazul operațiunilor de leasing transfrontaliere. Legislația fiscală națională în domeniul TVA (Titlul VII din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare) califică operațiunile efectuate pe parcursul derulării contractelor de leasing (financiar) drept prestare de servicii, iar la finalizarea contractului, dacă se transferă proprietatea asupra bunului care face obiectul contractului de leasing, se consideră că are loc o livrare de bunuri pentru care baza de impozitare a TVA este reprezentată de valoarea la care se transferă bunul.

Prin urmare, legislația fiscală în vigoare în România scindează operațiunea de leasing financiar în două operațiuni diferite din punct de vedere al TVA, raportate la momentul efectuării acestora, și anume, pe parcursul derulării contractului de leasing, transmiterea folosinței bunurilor este calificată drept prestare de servicii, în timp ce, la sfârșitul perioadei de leasing financiar, dacă are loc transferul dreptului de proprietare către utilizator, acesta este calificat drept livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Totodată, Codul fiscal face o distincție clară între o operațiune de leasing, care este tratată drept prestare de servicii, și o livrare de bunuri cu plata în rate, operațiuni pentru care obligația plății TVA intervine la momente diferite. Astfel, în cazul unei livrări de bunuri cu plata în rate, obligația plății TVA intervine la momentul predării bunurilor către beneficiar pentru întreaga contravaloare a livrării, iar în cazul leasing-ului, intervine eșalonat, la data specificată în contract pentru efectuarea plății fiecărei rate. Raportat la decizia CJUE în cauza C-164/16 Mercedes-Benz, ar rezulta că în cazul în care contractele de leasing includ fie o clauză cu privire la transferul automat al proprietății (la finalul contractului), fie o opțiune de cumpărare a bunului luat în
leasing, ceea ce se prezumă a fi cazul majorității contractelor de leasing financiar, operațiunile reprezintă livrări de bunuri, pentru care faptul generator și exigibilitatea TVA intervin la momentul predării bunurilor către beneficiar pentru întreaga contravaloare a bunului. În concluzie, legislația națională în domeniul TVA referitoare la operațiunile de leasing financiar este mai favorabilă operatorilor economici decât interpretarea dată de CJUE în cauza C – 164/16 Mercedes-Benz, prevederilor Directivei TVA.
În acest sens, Guvernul are două variante altternative. Prima este modificarea Codului fiscal în sensul alinierii la decizia CJUE în cauza C – 164/16 Mercedes-Benz, iar a doua menținerea actualelor prevederi ale Codului fiscal referitoare la regimul TVA aplicabil operațiunilor de leasing. Prima variantă asigură îndeplinirea obligației ce revine României în calitate de stat membru al Uniunii Europene cu privire la respectarea acquis-ului comunitar în domeniul TVA. În schimb are și dezavantaje: Măsura ar putea avea un impact negativ asupra pieței de leasing din România în sensul în care operatorii care desfășoară operațiuni de leasing financiar vor avea obligația colectării TVA aferente contravalorii integrale a bunului care face obiectul contractului de la momentul punerii bunului la dispoziția utilizatorului și nu eșalonat, la data specificată în contract pentru efectuarea plății fiecărei rate pe întreaga durată a contractului, așa cum
reglementează actualele prevederi ale Codului fiscal. Corelativ, beneficiarii unor astfel de operațiuni ar putea suporta o sarcină imediată mai mare, prin plata TVA aferente întregii contravalori a bunului la momentul punerii bunului la dispoziția acestora. Impactul bugetar pe cash-flow al veniturilor din TVA, pe care l-ar genera recalificarea operațiunilor de leasing (financiar) din prestări de servicii în livrări de bunuri, a fost estimat la + 28 milioane lei pentru anul 2019, cu mențiunea că acesta poate fi influențat de modificarea față de condițiile actuale a comportamentului beneficiarului, având în vedere creșterea efortului financiar ca urmare a plății integrale a TVA la momentul punerii la dispoziția sa a bunului. Impactul a fost estimat având la bază comportamentul agenților economici
în condițiile legislative actuale și care au declarat, în anul 2017, ca activitate principală 5/6 codul CAEN 6491 ”Leasing financiar” în decontul privind taxa pe valoarea adăugată, precum și ipoteza că 30% din valoarea declarată provine de la contracte încheiate în cursul anului 2017.
Industria leasingului financiar a cunoscut o dezvoltare continuă după criză, evoluția fiind determinată de creșterea economică și a nivelului de trai. Conform datelor Asociației Societăților Financiare – ALB România, valoarea finanțărilor noi a fost de 1,6 miliarde euro în anul 2015 și circa 2 miliarde euro în anul 2016. Pentru anul 2017, s-a estimat că valoarea finanțărilor ar putea depăși 2,3 miliarde euro. La sfârșitul anului 2015, piața leasingului era dominată de IFN-uri subsidiare ale băncilor (81%), urmate de IFN-uri captive producătorilor (13%), în timp ce IFN-urile independente reprezentau doar 6%. În aceste condiții, analiza pe baza prelucrării datelor din bilanțurile contabile centralizate de M.F.P., pentru codul CAEN 6491, corespunzător leasingului financiar, este nerelevantă, în condițiile în care cifra de afaceri a acestor societăți reprezintă sub 10% din piața leasingului financiar. În condițiile descrise, în care transferul bunului este prevăzut expres în contractul de leasing, finanțatorul are obligația de a colecta TVA aferentă valorii integrale a bunului, ceea ce înseamnă pentru cumpărător un avans majorat cu valoarea TVA (avans total estimat la 1/3 din valoarea totală a bunului față de 20% cât se practică în general). Creșterea avansului pentru bunul achiziționat prin leasing financiar face puțin probabilă opțiunea cumpărătorului de a menționa în contract transferul de proprietate, ceea ce înseamnă că piața leasingului financiar ar fi nesemnificativ afectată. Totodată, există și opțiunea orientării unei părți a cumpărătorilor către creditul bancar dacă leasingul financiar devine mai puțin atractiv prin condițiile contractuale oferite. Și în acest caz, piața bunurilor supuse achiziționării prin leasing financiar nu este afectată, impactul economico-social fiind nesemnificativ. Totuși, reducerea cu 10% a pieței de leasing financiar ar însemna o diminuare a cifrei de afaceri cu 250 milioane euro, fiind afectate în special societățile independente.
A doua variantă, neagreată de Ministerul Finanțelor, prezintă următoarele avantaje: Menține actualul regim fiscal național din punct de vedere al TVA care este mai favorabil decât cel prevăzut de Directiva TVA (în interpretarea dată de CJUE în cauza C – 164/16 Mercedes-Benz). În această ipoteză, societățile de leasing ar continua să colecteze TVA pentru contractele de leasing financiar pe durata derulării contractului de leasing, respectiv la data facturării fiecărei rate de leasing și doar cuantumul TVA aferent fiecărei rate, și nu integral la data punerii bunului la dispoziția utilizatorului. Însă, această alternativă nu asigură îndeplinirea obligației ce revine României în calitate de stat membru al Uniunii Europene cu privire la respectarea acquis-ului comunitar în domeniul TVA.
În această situație există riscul declanșării unei proceduri de infringement împotriva României, Comisia putând invoca, în susținea posibilelor încălcări constatate în sarcina statului român, hotărârea pronunțată de Curte în cauza C-164/16.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Pam Matei 4533 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.