România, războiul viitorului și cum va arăta lumea în 2040

Ei bine, cum va arăta lumea în 2040? Putem pronostica în baza realităților de acum. Există multe scenarii, unele de-a dreptul fabulistice, altele extrem de pesimiste și completate de emoție sau ideologizare. Însă cred că cel mai bine e să ne uităm la scenariile realiste făcute de cei care au resursele să vadă clar în viitor în funcție de dinamica lumii actuale.

Drept urmare, am citit zilele trecute raportul publicat pe 18 martie de  Ministerului Britanic al Apărării, raport intitulat „Future Operating Environments 2040”. Adică Mediile Operaționale Viitoare în anul 2040.

Documentul avertizează că mediul de securitate global se schimbă rapid sub influența unei dinamici complexe de forțe care se contracarează sau se accelerează reciproc.

Mai exact, concurența dintre marile puteri va continua să crească, iar pe scena globală vor apărea tot mai mulți actori (state, organizații, companii sau grupuri non-statale) care vor influența securitatea internațională.

Deci nu mai vorbim despre un singur viitor predictibil, ci despre „multiple medii potențiale” în care armatele vor trebui să opereze într-un sistem global caracterizat de instabilitate, rivalitate strategică și riscuri de escaladare accidentală.

Această nouă realitate este alimentată de șase factori principali care vor remodela mediul de securitate:

• competiția geopolitică globală, 

• schimbările demografice, 

• presiunile climatice și asupra mediului, 

• evoluțiile tehnologice accelerate, 

• transformările economice,

• energetice și creșterea inegalităților sociale.

Raportul britanicilor spune că aceste forțe se vor combina într-un mod imprevizibil, generând tensiuni geopolitice, migrații masive, competiție pentru resurse și destabilizarea unor regiuni.

Un aspect critic subliniat de experți este că „ordinea internațională stabilită anterior ar putea fi destabilizată”, crescând riscul de erori de calcul, în special în spațiile disputate. În acest context, viitorul va fi definit fie de reguli multilaterale, fie de o ordine globală fragmentată și polarizată, unde rivalitatea strategică rămâne constantă.

Tehnologia, indică raportul „Future Operating Environments 2040”, nu mai este doar un instrument, ci devine mediul în care se desfășoară existența și conflictul. 

Mai clar spus, raportul indică o tranziție de la războiul centrat pe platforme (tancuri, avioane) la cel „centrat pe arhitectură”, unde reziliența digitală și interoperabilitatea devin factorii decisivi. 

Raportul anticipează și că „inteligența artificială va deveni o parte centrală a procesului de luare a deciziilor militare”, iar progresele în calculul cuantic vor face ca algoritmii actuali de criptare să devină inutili, expunând vulnerabilități masive.

Diluarea puterii statale

O schimbare majoră față de deceniile trecute este diluarea puterii statale, mai spun britanicii, precizând că deși statele rămân actori principali, ele se confruntă cu provocări tot mai mari din partea rețelelor non-statale, a corporațiilor multinaționale și chiar a „indivizilor super-împuterniciți”, adică lideri de afaceri sau religioși extrem de bogați a căror influență ar putea rivaliza cu cea a unor state.

Ei bine, această „difuzie a puterii” va crea un mediu de operare congestionat, dificil de coordonat și de controlat.

Iar spațiul de luptă se extinde dincolo de dimensiunile convenționale, se mai arată în raportul „Future Operating Environments 2040”. Ce înseamnă asta? Că spațiul de luptă migrează spre „spații cognitive, virtuale și augmentate”. 

Raportul avertizează că „spațiul de operare cognitiv va fi tot mai lipsit de încredere”, din cauza proliferării dezinformării și a tehnologiilor deep-fake care vor eroda normele sociale și încrederea în autorități. În acest mediu, „voința de a lupta” și reziliența societală devin la fel de importante ca arsenalul militar.

Evoluția tehnologică va fi paradoxală, țin să indice britanicii. Armatele vor folosi simultan sisteme de ultimă generație și tehnologii învechite pentru a menține reziliența. 

Armele războiului viitorului

„Simpla posesie de sisteme rafinate nu va echivala neapărat cu stăpânirea câmpului de luptă”, se arată în raport, unde  se preconizează și că sisteme autonome și robotizate vor deveni tot mai autonome, precise, rapide și operate de la distanță, transformând fundamental ritmul operațiunilor de luptă.

Dar nu doar sistemele autonome și robotizate vor deveni mai puternice. Raportul sugerează și că arme cu energie dirijată (Laser) pot deveni precise, rapide și operate de la distanță. De ce sunt ele importante? Pentru că utilizarea energiei electromagnetice în locul celei cinetice le dau capacitatea să lovească ținte cu viteză superioară, având „muniție” practic nelimitată.

Noile arme care vor schimba raportul de forțe pe front vor fi și armele hipersonice. Adică rachete și vehicule de glisare care călătoresc cu viteze de peste cinci ori viteza sunetului, reducând drastic timpul de reacție al apărării.

Efectorii cibernetici și electromagnetici sunt o altă componentă a războiului viitorului. Acestea sunt instrumente care nu distrug fizic, ci ard circuitele electronice, blochează comunicațiile prin bruiaj sau alterează datele de navigație și comandă ale inamicului.

Mai mult, algoritmi și tehnologii de manipulare a informației precum deep-fakes vor fi folosiți pentru a ataca moralul, procesul de decizie și coeziunea societală a adversarului.

Proliferarea nucleară

Un semnal de alarmă major este cel al proliferării nucleare. Raportul notează că, deși inventarul global de focoase a scăzut în ultimii 30 de ani, rata de declin încetinește, iar numărul de focoase desfășurate alocate forțelor operaționale este în creștere. 

Această „nouă eră nucleară” ar putea fi marcată de o diversificare a opțiunilor și mijloacelor de atac, forțând statele să caute noi forme de descurajare extinsă sau garanții de securitate. 

Credibilitatea e însă cheia în tot acest joc. Iar raportul subliniază că, în 2040, această descurajare extinsă va fi mai greu de menținut. Și dacă adversarul (de exemplu, Rusia sau China) crede că o putere nucleară nu va risca un război total pentru un aliat mai mic, descurajarea eșuează.

Britanicii mai spun că această descurajare extinsă se va aplica tot mai mult și în spațiul cibernetic sau cosmic. Iar dacă infrastructura critică a unui aliat este paralizată digital, răspunsul ar putea veni prin mijloace convenționale sau nucleare ale protectorului.

Europa de Est și România

Pentru Europa de Est și România, implicațiile războiului viitorului sunt directe și severe. Raportul britanicilor menționează explicit că modernizarea militară masivă a Chinei include dezvoltarea de forțe de rachete convenționale și nucleare, „multe dintre ele putând ajunge în Europa”. Astfel, securitatea est-europeană nu mai poate fi privită izolat de dinamica din Indo-Pacific, căci amenințările devin globale și interconectate.

Rusia rămâne o sursă majoră de incertitudine pentru flancul estic al NATO. Documentul subliniază ambiția Rusiei de a-și recâștiga statutul de mare putere „în detrimentul dezvoltării interne”, rămânând concentrată pe „competiția dură” în locul influenței indirecte. 

Mai mult, se anticipează o dependență crescută a Rusiei față de China, putând ajunge să fie văzută ca parte a „sferei de influență chineze”.

Un aspect critic pentru stabilitatea Europei de Est este conceptul de „conflicte înghețate”. Tensiunile istorice legate de identitate, religie și naționalism vor continua să fiarbă sub pragul conflictului deschis prin dispute nerezolvate asupra granițelor și resurselor. 

Aceste zone vor oferi „teren fertil pentru actori maligni”, spune raportul „Future Operating Environments 2040”, și pot escalada rapid, atrăgând puterile regionale sau globale într-o confruntare directă.

Presiunea migrației va fi un alt factor de destabilizare în regiune. Se estimează că niveluri „copleșitoare” de migrație vor pune la încercare coeziunea socială în țările gazdă, alimentând tensiuni legate de resurse. În aceste circumstanțe, forțele militare din Europa ar putea fi chemate tot mai des să susțină securitatea frontierelor și să răspundă la crize umanitare în anii 2040.

Securitatea resurselor critice devine o armă geopolitică. Raportul menționează „dominanța Chinei în procesarea pământurilor rare”, care îi oferă o pârghie semnificativă asupra piețelor globale. Pentru economiile din Europa de Est, orice perturbare a lanțurilor de aprovizionare tehnologică sau energetică poate însemna vulnerabilitate imediată în fața unui șantaj politic sau economic.

Conceptul de „apărare a patriei” se schimbă radical pentru cetățenii europeni. Raportul arată că războiul viitorului nu va mai fi limitat la teren, mare și aer, ci va include spațiul cosmic, cyberspațiul, mediul informațional și chiar spațiul cognitiv, adică modul în care sunt influențate percepțiile și comportamentele populațiilor. 

Operațiunile militare vor deveni multi-domeniu și extrem de interconectate digital, iar frontiera dintre război, criză și competiție strategică va deveni tot mai neclară. Această ambiguitate va cere o „abordare a întregii societăți” pentru a asigura reziliența strategică, se mai arată în raport. 

Raportul „Future Operating Environments” concluzionează că, în 2040, avantajul va fi „tranzitoriu și dependent de context”. Succesul nu va aparține neapărat celui care deține cea mai avansată tehnologie, ci celui care are capacitatea de a orchestra rapid sisteme diverse, de a degrada rețelele adversarului și de a se adapta mai repede decât oponentul în multiple domenii simultan.