România se bate duminică pentru medalia de bronz

România se bate duminică pentru medalia de bronz

Când un meci se termină la egalitate după 60 de minute, şi o singură greşeală de arbitraj poate influenţa rezultatul. Cu cine jucăm finala pentru locul 3. Alte rezultate.

Lucian Gheorghiu

Norvegia – România 35-33 (17-14), (10-13) (8-6)

N-a fost să fie. Am pierdut în prelungiri cu Norvegia, după ce în timpul regulamentar de joc scorul a fost egal: 27-27. Am fost la o minge de finală, la scorul de 27-27, dar nu putem să-i reproşăm lui Elisei că nu a marcat din ultima aruncare în ultima secundă. România pornea cu şansa a doua în această semifinală. Avea în faţă cea mai puternică echipă din ultimii 8 ani, o echipă care ne-a bătut lejer în grupă şi în faţa căreia nu am mai câştigat în ultimii 15 ani. Chiar şi trimiterea meciului în prelungiri (după ce Norvegia a avut 3 goluri la pauză şi după o revenire fantastică – în minutul 45, conduceam cu 21.20) reprezintă un rezultat notabil. Trebuie să fim lucizi: Norvegia are 2 portari foarte buni, 6 jucătoare de câmp foarte bune şi alte 4 competitive. Noi avem la ora actuală un portar foarte bun, 3 jucătoare foarte bune şi 4 competitive la acest nivel. În plus, apărarea nordicelor este valoric peste apărarea României. Ţinând cont de aceşti parametri, egalul după 60 de minute reprezintă chiar un succes. Ar mai fi un lucru despre care nu aş fi amintit, dacă Norvegia ne bătea la 3 sau 4 goluri. Dar când în minutul 60, tabela arată 27-27, atunci trebuie să să ţinem cont de faptul că 2 goluri ale norvegiencelor au fost marcate cu ajutorul arbitrilor, iar un gol al Elizei Buceschi a fost anulat pe motiv de forţare în atac. Un simplu calcul matematic ne spune că fără sprijinul arbitrilor altfel ar fi arătat tabela de marcaj după 60 de minute. Nu mai amintesc de alte „ciupituri”, pentru că au fost încă vreo 4 sau 5 şi nici nu mai insistăm să vedem dacă au avut sau nu influenţă pe tabela de marcaj.

„Portocala mecanică” – cea mai mare performanţă din istorie

Olanda s-a calificat în finala campionatului mondial, după o victorie obţinută lejer în faţa Poloniei, 30-25 (15-8) după 60 de minute de joc. A fost o partidă controlată cap-coadă de către batave, care între minutele 20 şi 45 şi-au ţinut adversarele în permanenţă la 7 sau 8 goluri distanţă, doar după minutul 50, înregistrându-se diferenţe mai mici, de 4 goluri sau maxim 5 goluri. Polonia nu a mai repetat jocul senzaţional din partida cu Rusia (este adevărat, împotriva Rusiei şi Ucrainei, de regulă polonezele „mor” pe teren, nu mai este cazul să detaliem de ce…) şi îşi va încerca norocul în finala mică, unde a ajuns şi în 2013. Ca şi atunci, şi acum, prezenţa Poloniei în semifinale reprezintă o mare surpriză. Parcă anul acesta surpriza este de-a dreptul uriaşă, ţinând cont de faptul că Polonia nu a beneficiat de serviciile Alinei Wojtas (accidentată) unul dintre cei mai buni interi stânga din lume. Olanda este o finalistă meritoasă, este singura echipă neînvinsă până acum la aceste mondiale, dar nu trebuie să omitem că a avut o grupă foarte uşoară (3 echipe de pe alte continente – deci care nu contau, Suedia cu care a terminat la egalitate, 28-28 şi …Polonia pe care a întrecut-o cu 31-20). În optimi Olanda a dat de o Serbie venită fără cele mai 4 valoroase jucătoare ale ei, scor 36-20, iar în sferturi a trecut (28-25) de o Franţă sub aşteptări, dar şi venită după două meciuri crâncene, decise în ultima secundă. Calificarea Olandei în finală reprezintă cea mai mare performanţă din istoria handbalului din această ţară. Iată clasările din ultimii 15 ani: 2001 – loc 14, 2003 – nu s-a calificat la turneul final, 2005 – loc 4, 2007 şi 2009 – nu s-a calificat la turneul final, 2011- loc 15, 2013 – loc 13. La campionatele europene: 2006 – locul 15 (din 16 echipe), 2008 – nu s-a calificat, 2010 – locul 8, 2012 – nu s-a calificat şi 2014 – locul 7.

Danemarca – Rusia finala pentru locurile 5-6

Rusia – Franţa 31-25 (15-8)

Danemarca – Muntenegru 28-20 (15-11)

Semifinalele turneului pentru locurile 5-8 (turneu important în vederea obţinerii biletelor, şi a unei poziţii cât mai bune, pentru turneele preolimpice din primăvara lui 2016) nu au avut niciun istoric. Rusia s-a distrat cu Franţa, iar Danemarca a distrus Muntenegru. Dacă cursul primului meci era previzibil, în schimb cel de-al doilea se anunţa echilibrat, muntenegrencele având câteva atuuri faţă de adversarele lor. Cele două echipe s-au mai întâlnit pe 11 decembrie în grupa A, jucătoarele din Balcani câştigând atunci fără drept de apel, 23-21 (12-7), un meci pe care l-au controlat sever, din primul până în ultimul minut. Mai mult, se estima că jucătoarele ţării gazde sunt demoralizate, în urma înfrângerii în ultima secundă a prelungirilor în sfertul de finală cu România. Doar casele de pariuri nu au „gândit” aşa, şi au cotat Danemarca ca favorită clară – cotă 1,55, faţă de 3,10 cota pentru Muntenegru. Din primele minute ale partidei, s-a văzut clar însă că pe teren există doar o singură echipă: Danemarca. Nordicele au pornit în trombă, au avut 3-0 pe tabela de marcaj, muntenegrencele marcând primul lor gol în minutul 8:17. Danemarca şi-a ţinut adversara în permanenţă la 4 sau 5 goluri distanţă, iar în repriza a doua, la 8 sau 9. Scorul ar fi putut fi mai mare, dar în ultimele 7-8 minute, portarul Muntenegrului şi-a intrat în mână şi a scos 4 mingi de gol. Masacrul a fost posibil pentru că principalul om de gol al Muntenegrului, Katarina Bulatovic a jucat mizerabil, Durdina Jaukovic, cea care este pregătită să o înlocuiască pe Cristina Neagu, când ea va pleca de la Buducnost, a fost inexistă, iar apărarea a fost vraişte. În acelaşi timp trebuie să subliniem evoluţia senzaţională a celui de-al doilea portar al Danemarcei, Rikke Poulse, care a parat 23 de mingi din 42 de aruncări pe spaţiul porţii (eficienţă 55% !!!). Mai trebuie menţionat că suporterii gazdelor au uitat de eşecul din sferturi şi, cca 9.000 de suporteri danezi au susţinut frenetic favoritele lor. Duminică, Franţa şi Muntenegru vor juca în finala pentru locurile 7-8, iar Danemarca şi Rusia se vor bate în finala pentru locurile 5-6.