România se comportă ca și cum s-a robotizat peste noapte

Salariul minim pe economie va crește la 1.900 de lei la 1 ianuarie 2018, aproape dublu față de luna mai 2016, când se situa la 1.050 de lei, în condițiile în care productivitatea reală a muncii are o dinamică de creștere de 5,5% pe an.

Astfel, guvernele care s-au perindat la Palatul Victoria au mizat pe creșteri în interes electoral fără să țină cont dacă angajațții respectivi produc sau nu eficient, dacă sunt productivi, dacă sunt direct implicați în procesul de producție sau dacă un anume sector economic a devenit intensiv în roboți. „Cum majoritatea afacerilor din România nu au un grad de inovare ridicat, nu au un nivel tehnologic foarte avansat (nu pot fi robotizate procesele de producție decât într-o mică măsură) sau nu propun procese de producție complexe care prelucrează semnificativ materiile prime, creșterea prin efectul legii a salariilor în economie (mai ales în cea privată) va duce, mai degrabă, la șomaj și la închiderea multor afaceri de acest gen”, susține economistul Cristian Păun. Creșterea salariului minim mai mult decât dinamică productivității reale a muncii înseamnă costuri ridicate pentru agenții economici ținând cont că 90% din salariile minime din România vin din mediul privat. Reprezentanții Consiliului National al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii susțin că aproape un sfert din firmele pe care le reprezintă și-au redus sau chiar încetat activitățile începând din luna octombrie 2015, unul din principalele motive fiind creșterea costurilor cu mâna de lucru, alături de lipsa de muncitori, birocrație, taxele mai mari și corupție. Un exemplu este firma britanică Alison Hayes, unul dintre cei mai mari producători de textile, care în luna martie și-a închis fabrica din România, ca urmare a creșterii costului cu mâna de lucru. Potrivit unui clasament anual realizat de Forumul Economic Mondial (WEF), România a pierdut, în 2016, nouă poziții în topul celor mai competitive economii ale lumii, căzând pe locul 62 din 138 de țări, după patru ani în care și-a îmbunătățit poziția.

Cristian Păun spune că începând cu 2006 politica în materie de salariu minim din România este complet ruptă de situația din economia reală. „Constant, începând cu acel an vedem o dinamică exagerată a salariului minim comparativ cu ce produce și ce poate plăti ca salarii economia reală. Ocuparea în România a scăzut în toată această perioadă (ca număr de locuri de muncă ocupate) dar ea nu s-a tradus neapărat într-o rată a șomajului în creștere, mare parte datorită migrației masive care a început odată cu deschiderea către Piața Unică (totuși la nivelul tinerilor e vizibil și acest șomaj). Migrația a compensat acest efect negativ permanent asupra ocupării pe care l-a avut salariul minim pe economie. Faptul că un fenomen nu se vede nu înseamnă că el nu există sau că o măsură nocivă cum este salariul minim pe economie nu ar avea impact asupra antreprenorilor și pieței muncii. Salariul minim nu distruge doar antreprenoriatul românesc ci ia și din puterea noastră de cumpărare, nevoiți fiind să cumpărăm de pe o piață artificial ținută nedezvoltată și neconcurențială. Teoria economică spune cu subiect și predicat că impunerea unui preț minim (salariu minim) la bunul X (muncă) nu va afecta piața acelui bun X (piața muncii). Te afli în afara economiei crezând contrariul”, afirmă Păun. La rândul său, Victoria Stoiciu, coordonator de proiect, Fundația Friedrich Ebert România, cercetător și corespondent național, Reţea de corespondenţi EUROFOUND: România, a declarat recent că raportat la inflație și productivitate, „constatăm că în România avem o decuplare cavsi-constantă între productivitate și creșterea salariului minim”. Însă, este o decuplare în două sensuri: de exemplu, în perioada 2003-2007, avem o creștere a productivității care este mult superioară față de ritmul de creștre a salariului minim, ceea ce a dus la o scădere de consum a populației. Din 2008 până în prezent, salariul minim a început să depășească productivitatea. A ne raporta la productivitatea națională atunci când vorbim de creșterea salariilor este ușor distorsionat deoarece, dacă ne uităm strict la anumite persoane, productivitatea muncii este destul de înaltă, însă salariul minim nu se aplică doar anumitor sectoare ci întregii economii și mase de salariați”, spune Victoria Stoiciu.

Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, susține că prosperitatea apare „la adăpostul unor drepturi de proprietate solide și cu o reglementare care nu poate fi caracterizată ca excesivă, capitalul preponderent privat generează apariția unor piețe suficient de libere, inclusiv libere de corupție, care generează concurență”. Concurența generează și difuzează în sistem inovarea, iar aceasta duce la creșterea productivității sistemului economic. Pe măsură ce productivitatea crește, democrația liberală se consolidează, producând instituții puternice care permit lanțului descris să se repete la infinit, concluzionează Croitoru.

România vine tare din urmă, dar tot ultima e

Angajaţii români au înregistrat cea mai mare creştere a productivităţii muncii din Uniunea Europeană în ul­timul deceniu, de la un indice al productivităţii mu­n­cii de 34,2 în anul 2005 (faţă de media statelor UE de 100) la 59,4 în 2015 (din 100 – media UE), conform daterlor Eu­rostat, biroul de statistică al Uniunii Euro­pene. În acelaşi interval, productivi­tatea angajaţilor germani a scăzut uşor, de la un indice de 108,5 în 2005 la unul de 106 în 2015. Statisticile arată că productivitatea angajaţilor români a crescut, dar decalajele salariale nu s-au atenuat cu acelaşi ritm. În prezent, un angajat român câştigă, în medie, în jur de 2.100 de lei net pe lună (cca 450 de euro), de cinci ori mai puţin faţă de salariul mediu din statele Uniunii Europene. Comparativ cu angajaţii din Germania, românii câştigă de 6,4 ori mai puţin, iar faţă de angajaţii din Franţa românii câştigă de 4,8 ori mai puţin. Două din motivele creșterii productivității sunt scăderea demografică și deficitul de personal, fenomene care au obligat firimele să producă la fel de mult cu un număr mai mic de oameni. O altă categorie unde România vine tare din urmă dar încă se află pe ultimul loc din UE este gradul de digitalizare. Conform indicelui DESI- Digital Economic and Society Index, calculat de Comisia Europeană, România se clasează pe locul 28 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte indicele DESI- Digital Economic and Society Index, calculat de Comisia Europeană, însă are un potenţial foarte mare de dezvoltare în acest domeniu, arată o analiză PwC. „Nouă românilor ne place să ne mândrim cu vitezele excepţionale ale serviciilor noaste de bandă largă de mare viteză, cu calitatea specialiştilor IT, care sunt foarte căutaţi de către marii jucători globali din domeniul tehnologiei, şi cu invenţiile şi aplicaţiile IT lansate în România. Însă privită la nivel statistic, performanţa ţării noastre în ceea ce priveşte digitalizarea este mai degrabă modestă. Mai avem încă multe de făcut pentru a beneficia cu adevărat de a patra revoluţie industrială, cea digitală, iar analiza PwC a venit cu o serie de recomandări pentru a valorifica la maximum potenţialul ţării”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.