Se împlinesc patru ani de la așa-numita revoluție Euromaidan din Ucraina, momentul în care criza ucraineană, altfel continuă începând din 1991, a trecut la faza sa fierbinte cu modificarea frontierelor în Europa și izbucnirea unui conflict la câteva sute de kilometri de granițele României.
Sunt două mari „narațiuni“, așa cum le numește presa anglo-saxonă, cu privire la criza din Ucraina. Una este susținută de SUA și aliații lor, alături de actualul regim de la Kiev – agresiunea rusă în Crimeea și Estul Ucrainei. Cealaltă aparține Moscovei și rebelilor proruși din Donbas – agresiunea occidentală în Ucraina, răsturnarea unui regim ales democratic, agresiune care a dus la anexarea Crimeii.
O țară ruptă între Vest și Est
Criza a fost precipitată de două inițiative occidentale. Prima ține de dorința președintelui George W. Bush de a oferi Planul de Acțiune pentru Aderare la NATO Georgiei și Ucrainei, conduse pe atunci de Viktor Iușcenko, perceput ca un prooccidental. La Summitul NATO de la București, în 2008, Germania și Franța s-au opus clar acestei inițiative, rămasă literă moartă până acum. În 2013, UE oferă un „parteneriat“ regimului „multivectorial“ condus de Viktor Ianukovici. În noiembrie 2013, Ianukovici a ales pachetul de 20 de miliarde oferit de Rusia, aderarea la Uniunea Economică Eurasiatică a lui Putin, care prezerva și regimul, și oligarhia. Atunci a început Maidanul. Cu o zi înainte să fugă din țară, Ianukovici a semnat un acord cu opoziția prooccidentală, acord mediat de miniștrii de Externe ai Germaniei, Franței și Poloniei. Se prevedea formarea unui guvern de uniune națională și organizarea alegerilor prezidențiale anticipate, pentru a pune capăt vărsării de sânge. „Revoluția“ a mers însă mai departe, iar guvernele care au mediat acordul nu l-au mai onorat.
Ucraina „proconsulului“ Biden
După un scurt interimat (marcat de anexarea Crimeii de către Rusia), puterea este preluată de un președinte aparent digerabil pentru Vest – Petro Poroșenko vorbea o engleză inteligibilă, părea deschis către Vest. În plus, el, ca și premierul Arseni Iațeniuk, „știa ce vrea să audă vicepreședintele SUA, Joe Biden“, așa cum scrie Leonid Bershidsky pentru Bloomberg. În vremurile vechilor romani, Biden ar fi fost un „proconsul“ al „provinciei“ Ucraina. Poroșenko, nimeni altcineva decât un oligarh ucrainean ale cărui afaceri au prosperat sub toate regimurile și au beneficiat de deschiderea către piața rusă, a ajuns repede la concluzia că, atât timp cât va da Ucrainei imaginea unui castru pe limesul NATO și UE, „va putea acționa ca oricare lider ucrainean, pentru care limita dintre putere, bani și forța brută sunt neclare.“ Așa se face că, rând pe rând, Poroșenko s-a debarasat de premierul Iațeniuk și guvernul său multinațional (format din cetățeni americani, lituanieni, georgieni, care au primit peste noapte pașaportul ucrainean), de Mihail Saakașvili, fostul președinte georgian devenit guvernator al regiunii Odesa și „cavaler anticorupție“, simultan, asigurându-și controlul asupra Parchetului General.
Slăbiciunile lui Donald Trump
Alegerea lui Donald Trump la Casa Albă a complicat însă ecuația ucraineană. Paradoxal, candidatul prezidențial care a promis cea mai mare deschidere către Rusia a devenit președintele care aprobă prima livrare de arme letale către Ucraina, un pas refuzat de președintele Barack Obama, pentru a nu escalada conflictul din Donbas. Motivul poartă un nume – Russiagate, investigația privind posibila implicare a Rusiei în alegerile americane, de care depinde legitimitatea actualului guvern american. „Nicio complicitate, nicio complicitate“, este mesajul constant al lui Trump, care, pentru a-i da credibilitate, aprobă unele dintre cele mai riscante măsuri împotriva Rusiei.
Poroșenko, o alegere greșită a Vestului
Înarmarea „bastionului“ ucrainean presupune însă o prealabilă loializare, iar instrumentul principal în acest scop este anticorupția.
Agitația politică din Ucraina a izbucnit pentru că Poroșenko a înșelat așteptările SUA. Iar această agitație are elemente ce nu sunt deloc necunoscute în România. Poroșenko a refuzat să aprobe legea care crea un tribunal special anticorupție (recomandată de Comisia de la Veneția). Procurorul său general, Iuri Luțenko, a pus bețe în roate și a arestat procurori ai Biroului Național Anticorupție, acuzându-i de operațiuni ilegale în colaborare cu FBI, și s-a făcut că nu aude apelul secretarului de Stat al SUA – „instituțiile anticorupție trebuie susținute, finanțate și apărate“. „Vestul a susținut omul nepotrivit în Ucraina. Poroșenko sacrifică occidentalizarea pentru agenda politică personală“, concluzionează Leonid Bershidsky, pentru care președintele pro-Vest este la fel de cinic ca și prorusul Ianukovici. Soluția: „Dacă ucrainenii ies din apatie și îi vor face ce i-au făcut lui Ianukovici – sau cel puțin la alegerile din 2019 – greșeala Poroșenko nu mai trebuie repetată“. Ucraina are nevoie de un lider „mai tânăr, mai principial, orientat spre Europa.“
Igienizarea și loializarea guvernelor
Anul 2018 se anunță crucial pentru Ucraina, fie că populația își revine sau nu din „apatie“, pentru că Poroșenko pare sa aibă dileme privind orientarea țării. Îndoiala este începutul înțelepciunii, spunea Aristotel. Însă ceea ce era valabil pentru un aristocrat din antica Stagiară nu se aplică și pe limesul imperiilor, unde îndoiala este păcat mortal. Cea mai mică basculare a Ucrainei către Rusia în acest moment va anula rolul țării de tampon între NATO și Rusia, rol ce va fi preluat de actuala linie a doua de apărare – România. Ca în orice bastion pe limesul Vestului, îndoielile trebuie eliminate și de aici, iar aceasta nu poate duce decât la o acutizare a disputelor pe marginea anticorupției, ca instrument de igienizare și loializare a regimurilor.
Rețetă pentru regimuri ce dezamăgesc
Pentru moment, o imagine despre ce presupune această luptă vine din Ucraina, unde au intrat în scenă o pleiadă de ONG-uri și Mihail Saakașvili, un veritabil exponent al unei „internaționale“ neoliberale. Despre ce înseamnă o agenda anticorupție vorbește limpede un articol publicat de Huffington Post, încă din vara anului trecut, pe când „cavalerul anticorupție“ se afla încă în exil. „Saakașvili ar trebui să fie primit la universități, conferințe, la audieri în Congresul SUA și la think tank-uri. Are o rețea în SUA, unde a trăit mulți ani, și este faimos: a fost președintele Georgiei, a reorientat țara și l-a înfruntat pe Vladimir Putin.
Saakașvili știe lucruri murdare despre Rusia și partenerii ei la crime din Ucraina, despre amestecul ei în alegeri, despre oligarhi și oameni notorii în SUA, precum fostul șef de campanie al lui Trump, Paul Manafort (pus sub acuzare de FBI pentru banii negri primiți de la regimul Ianukovici).“ „Din fericire, societatea civilă din Ucraina, UE, FMI, și acum SUA, Franța și Germania vor promova mai departe agenda anticorupție.“
Riscul unei Ucraine impredictibile
Indiferent de „agenda personală“ a președintelui Petro Poroșenko privind viitoarea relație cu Rusia și Vestul, menținerea sa la putere nu va fi posibilă fără susținerea electoratului naționalist din vestul Ucrainei, iar aceasta poate genera noi probleme pentru statele vecine. Noua lege a educației promulgată de Poroșenko, care limitează durata învățământului în limbile minorităților naționale (o lovitură dată limbii ruse care a făcut victime colaterale în rândul comunităților română, ungară sau poloneză), este doar o mostră despre ce poate însemna un regim cu tentă naționalistă la Kiev. Guvernul de la Budapesta, ce întreține relații bune cu Rusia, a ripostat dur, prin blocarea oricăror noi pași ai Ucrainei către UE. Guvernul de la Varșovia, profund rusofob, dispune de alte instrumente, căci Polonia a fost inițiatoarea Parteneriatului Estic al UE (care a dus în cele din urmă la EuroMaidanul de la Kiev). Prin ministrul Radoslaw Sikorski a mediat primele episoade ale crizei din Ucraina, iar fostul președinte Aleksander Kwasniewski s-a implicat în negocierile ulterioare. În plus, Polonia a devenit unul dintre principalii beneficiari economici ai crizei ucrainene, aici venind milioane de lucrători sezonieri care fug de sărăcia de acasă. Ce va face însă România în cazul instalării la Kiev a unui regim mai impredictibil și mai influențat de formațiunile politice naționaliste decât cel actual? Pentru moment, orice fricțiuni între Ucraina și statele UE și NATO vecine vor fi reduse prin apelurile primite din marile cancelarii vestice, însă luptele geopolitice din Ucraina reduc tot mai mult acest orizont de timp.
Blogurile politice maghiare au pornit de anul trecut o campanie antiromaneasac pe tema „coruptiei endemice din Romania” ilustrata cu legile justitiei si chiar cu accidente din minerit de ex puse tot pe seama coruptiei,sa auda Europa!Poate ca serviciile dorm sau nu dorm,dar putin ma intereseaza Ucraina in comparatie cu atitudinea maagharilor in preajma Centenarului!Ochii beliti si urechile destupate!Dusmanul de la Rasarit nu doarme!Lucreaza prin sculele lor dintotdeauna!
România va face “nimic”, pentru că nici la Președenție nici la Guvern nu mai are cu cine să întocmească strategii față de vecini, aliațe pentru susținere internațională reciprocă și nu are nici armată ca sa fie luată în seamă. Dăm un munte de bani să luam rachete de peste ocean care să ne apere Iran, așteptăm să vina americanii sa facă în țară la noi, ce numeam, TAB-uri ca să le cumpărăm, produc în țară elicoptere francezii, dar nu luam de la ei ci așteptăm să vină să facă altă fabrică americanii să luăm elicoptere americane. De tancuri nu mai vorbim. Când fiind membrii UE putem colabora profitabil pentru înarmarea României cu armament și dotări de calitate produse în parteneriat cu țările din Europa. Guvernul Tudose plătește cu 4 miliarde dolari plimbarea prin grădina de trandafiri de la Casa Albă a Președintelui Iohannis. Asta este nimicul pe care îl facem!
Pai nu rumanii spun ca sunt corupti, nu rumanii spun ca sunt hoti?
Despre ce campanie maghiara vorbiti.
Cand vorbesc doi rumani ce spun? „Mai hot ca rumanul nu-i nimeni”.
Bancul ala rumanesc de pe timpul lui Ceausescu ce spunea? „Cand a scos mana Ceausescu pe geamul avionului a exclamat: suntem deasupra rumaniei, mi-a diaparut ceasul de la mana”.
Deci … stie toate lumea ca rumanii sunt hoti si corupti (ei s-au nascut cu spaga in buzunar. Oriunde merg au spaga la ei, ca merg la Autoservice, ca merg la medic … tot aia este).
Si daca-i auzi pe rumani … ei sunt foarte revoltati de coruptia din tara (ei care s-au nascut cu spaga in buzunar). Sau poate prostimea are voie sa fure, doar politicienii nu au voie. Asa-i?
„Leonid Davidovich Bershidsky is a Russian Berlin-based journalist and columnist for Bloomberg View, Bershidsky was born in Moscow to a Jewish family. He studied, but did not finish „-Dupa o corect relatare a povestii celor perindati pe la presedintia Ucrainei se vede amestecul vecinilor si puterilor in a „veghea”in ceea ce se produce dupa Maidan-culmea pare ca Polonia a provocat „fenomenul”!Chiar cei care critica Ucraina ca „nationalista”sunt Ungaria tocmai ea care ea o exceptie de la reguli,de la toti si toate,mai cu mot-,poate sa fie si extrem de nationalista dar si in pat cu Rusia !Polonia este rusofoba ,dar si Ungaria si Polonia isi servesc interesul pe seama unui vecin aflat la greu,desi Porosenco pare ca ia masuri antirusesti.Insa nu ii poate fi „iertata”pozitia de a face gesturi cum ar fi coruptia „anticoruptiei”!Proc.General care a arestat procurori din BNA-„DNA-ul”lor este pt. secret de stat al USA o „sacrificare a occidentalizarii pentru agenda politică personală“, asa cum „concluzionează Leonid Bershidsky”,pt.ca prin asta respectivul secretar de stat USa a inteles ca nu se vor „instituțiile anticorupție susținute, finanțate și apărate“!Adica precum in Ro:procurorii DNA tabu,zei si dumnezei,coborati pe pamant intretinuti cu lux si decoratii sa faca purificare,”pure si purificate”fiind USA si cei mari”prin drept divin”!”Anticoruptie” oriunde pe pamant dar nu in USA sau occident de unde a izvorat coruptia politica mondiala-o marota pretext pt.amestecul intern si dominatie ec.Precum facura la noi cele 7 ambasade in frunte cu Klemm.
Cancelariile vor rezolva”frictiunea Ucraina ia arme letale de la USA -dar n-are voie sa aiba sistem judiciar liber”exact printr- un limbaj fals democratic,ascunzand rapacitatile din spatele cortinei.
Suntem fort,burg,castru pe limes-al Imperiului Roman in editie moderna…
„așa-numita revoluție Euromaidan din Ucraina”?! Vai, domnule Marchievici, dar ce schimbare de ton! Cum, nu mai rasare soarele militantismului democratic de la „pretinii” nostri din Kiev? „orice fricțiuni între Ucraina și statele UE și NATO vecine vor fi reduse prin apelurile primite din marile cancelarii vestice”… Vai, domnu’, dar se poate, suntem niste simpli executanti ai politicilor altora?! La asemenea schimbare de macaz, musai ca hoholii lui Porkoshenko au comis-o rau de tot. Daca citesc si despre Insula Serpilor sub semnatura Marchievici, ma abonez la Cotidianul!
Articol f. interesant. Bine,bine dar ce inseamna aceasta „loializare” sau mai precis care-i finalitatea,pentru ce se doreste ? Cred ca din aproape in aproape ajungem la un raspuns final la intrebare : Pentru a crea carare multinationalelor marilor puteri! La asta se rezuma in final”fidelizarea”,”loializarea”. Si la noi in momentul in care multinationalele vor fi impozitate serios adica puternic dar corect, mare parte a protestelor antiguvernamentale vor inceta brusc.