Uite-așa! Ce credeai? Că venusienii sunt mai tari decât noi? Păi noi îi îmbârligăm și pe ruși, și pe americani, și pe muscali, și pe franțuji! Uite, să vezi ce pocinog a fost cu Tănase! Sigur că Tănase s-a supărat ca măgaru’ pe sat. S-a supărat și basta. Chira Chiralina a zis c-o să-i treacă. Și dacă n-o să-i treacă?
Păi dacă n-o să-i treacă, n-o să-i treacă. S-a supărat că am avut noi dreptate și nu el, anume că senatorul nostru e omul rușilor. Acu’ asta n-ar fi așa o nenorocire că s-a mai întămplat. L-au prins rușii cu ceva femei, cu niște bani, acolo, l-au mânjit, îl au acum la mână, face ce-i zic ei. Parcă noi nu știm. Tănase e supărat foc pe noi, nu pe senator, păi pe senator să fii frate supărat! Că dacă se ține tare, aaa, păi atunci era altă poveste. Senatoru’ e văru’ lui. Au fost împreună la Albena, în Cipr și în Madagascar.
Călătoreală din asta pe cai mari, să murim noi de necaz, na! Tănase s-a supăta pe noi și când am zis că nu vine planeta Nibiru peste noi cum a prezis el, acu’ o lună la Berăria lui Pandele. Nibiru? Dar ce credeai? Ei, într-o bună zi o să vină. Vine. Absolut că vine! O kometă, godzilă siderală, fantoma lui Stalin, bau-bau, omul negru, albinele ucigașe, batman-for-ever, golum, spiderman, cat woman & superman, soros, putin, trump, bernadette… Bernadette? Tocmai ea? Păi nu s-a drăgălit ea cu senatorul? Nu cu senatorul melcilor!
Cu senatorul ăla, de-i văr bun cu Tănase. Cum, care Tănase, râzi de mine?! Tănase care în piept te trase! Ei, lasă, că acum mă duc la frizerie să mă tund, n-am timp de baliverne. Tănase a fost umflat de cagulați într-un exercițiu demonstrativ anti-tero. Era și el aiurea pe trotuar, a venit blindata, au tăbărât ăia pe el. C-ar fi avut la el dinamită, să arunce în aer palatul de la Cotroceni. Ăia de la Cotroceni nici nu s-au sinchisit, a stat Tănase o noapte degeaba la bulău.
Pe urmă au venit madamele din Dubai și din Cipru și din Tenerife și a fost bal mascat pe strada noastră. Pe urmă a venit un malagambist care ne-a zis că rușii au pus mâna pe Președinte, mare grozăvie cu spionii ăștia de la Răsărit porniți în contra spionilor de la Apus. Iar noi, civicii lu’ pește prăjit, ne-am dat în stambă despre civilizație globalistă, cultură globalistă, golăneală globalistă. Aflarea ultimului, aflarea Civismului trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor.
În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Civismului e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Civismul părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor.
Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Civismului prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Civismul ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Civismul ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide.
O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Civismul se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune.
Asa credeti cu smecheria? Dar si alti ne smecheresc pe noi: spre exemplu la Ministerul Munci sunt angajati prea multi rusi care se ocupa de pensiile militarilor