Românii din Spania nu au de ce să fie supăraţi pe Ion Ţiriac. Spaniolii nu se vor uita mai urât la ei de când suprafaţa de joc a turneului de tenis de la Madrid a fost vopsită în albastru, pentru că domnul Ţiriac nu e român. Acesta este, aşa cum îi place să spună, rumân.
La finalul turneului de tenis din capitala Spaniei, elveţianul Roger Federer a ridicat trofeul, iar rumânul Ion Ţiriac şi-a ridicat o întreagă arenă în cap. Asta, după ce şi i-a ridicat în cap pe marii tenismeni Roger Federer, Novak Djokovici şi Rafael Nadal. Nemulţumit de culoarea suprafeţei de joc, spaniolul Nadal a spus că ar putea renunţa la turneul de la Madrid. Reacţia rumânului Ion Ţiriac a fost: „Dacă nu vine, promit că nu o să-mi trag una în cap, dacă nu vine, nu mă voi sinucide”. Atunci când Dumnezeu a făcut lumea, lumea tenisului, i-a dat lui Ilie Năstase tot talentul şi tot umorul, iar la Ion Ţiriac au ajuns doar o rachetă de tenis şi o mustaţă mare.
Aşadar, rumânul Ion Ţiriac a „reformat” turneul de tenis de la Madrid, stârnind nemulţumirea celor mai mari jucători din lume şi a publicului.
Emil Boc, un alt rumân, a „reformat”, de exemplu, sistemul de învăţământ, spre nemulţumirea elevilor, părinţilor şi profesorilor, şi sistemul medical, spre nemulţumirea pacienţilor şi a medicilor.
De aceea, este de neînţeles de ce, după renunţarea la serviciile lui Emil Boc, Traian Băsescu a preferat un ungurean în locul unui alt rumân. Şi nu orice fel de rumân, ci unul capabil să enerveze o lume întreagă, nu doar o ţară.
