În anii Războiului Rece, între Moscova şi Washington se ajunsese la stabilirea unui „echilibru al terorii” când venea vorba de arsenalul nuclear al celor două superputeri militare ale lumii. Era un echilibru realizat după anii grei de negocieri pline de suspiciuni şi neîncredere reciprocă, dar, pe care, în final, părţile îl respectau, chiar dacă, din când în când, retorica acuzaţiilor se făcea simţită, uneori cu stridenţe. Dar acele vremuri au trecut, URSS s-a destrămat, însă înspăimântătoarele arsenale atomice au rămas relativ intacte.
Deşi, la un moment dat, s-a vorbit doar de o unică superputere militară – SUA -, cu timpul, Rusia şi-a revenit din amorţeala primilor ani ai mandatului lui Boris Elţîn, iar între Moscova şi Washington s-a reluat dialogul pe tema armelor nucleare, dar şi asupra marilor probleme ale lumii. Cu alte cuvinte, Washingtonul şi-a dat seama că, în multe zone geografice ale globului, unde se angajase îndeosebi administraţia Bush, nu se poate face mare lucru fără o anume concertare, dacă nu chiar înţelegere directă, cu Moscova.
Nu este mai puţin adevărat că, în timpul amintitei administraţii, între cele două părţi s-a ajuns la ceea ce analiştii au numit „pacea rece”, ca noua etapă de după Războiul Rece. Era o stare de fapt pe care administraţia Obama şi-a propus s-o depăşească imediat ce s-a instalat la Casa Albă. De pildă, imediat ce şi-a preluat mandatul, noul preşedinte democrat american a vorbit despre un proiect de dezarmare nucleară care ar trebui să reprezinte prioritatea politicii sale externe.
Primul mare prilej în această direcţie l-a oferit Tratatul de dezarmare strategică (START I), încheiat cu Rusia în 1991, care a expirat în decembrie 2009, el urmând să fie prelungit în urma unor negocieri bilaterale. În mai multe rânduri, ambele părţi, care, în iulie, cu prilejul vizitei la Moscova a lui Obama, se puseseră de acord asupra unor probleme concrete, au anunţat semnarea lui iminentă. De pildă, la finele lui decembrie s-a avansat luna ianuarie.
Numai că de fiecare dată au intervenit divergenţe care n-au fost depăşite, aşa încât noul tratat, care ar trebui să devină piatra unghiulară a RELANSĂRII relaţiilor ruso-americane, nu s-a semnat. Cum spuneam, în iulie, la Moscova, preşedinţii Obama şi Medvedev au decis să diminueze agivele nucleare ale celor două ţări la un nivel situat între 1.500 şi 1.675. Dar, în decembrie, premierul rus Vladimir Putin spunea că în calea semnării noului tratat START stă faptul că SUA construiesc un scut antirachetă în Europa Estică.
Era vorba de proiectul lansat de George W. Bush şi care viza Polonia şi Cehia, avea în componenţă un superradar şi rachete cu rază lungă de acţiune. Între timp, Obama a modificat proiectul, l-a definit mai flexibil şi bazat pe rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, incluzând în el România şi Bulgaria. În principiu, o atare mutare ar fi trebuit să fie satisfăcătoare pentru Rusia. Nici în noile condiţii, tratatul nu s-a semnat.
Acesta este, în mare, contextul în care a venit la Moscova, pentru a doua oară în mai puţin de două luni, secretarul de Stat american, Hillary Clinton. Într-o vizită de 36 de ore ea a negociat din nou cu omologul său rus, Serghei Lavrov, şi a fost primită pe rând de preşedintele Medvedev şi premierul Putin.
De la Moscova s-a aflat că ambele părţi au catalogat drept „capitale” aceste ultime negocieri. E adevărat, chiar şi acum Rusia consideră că noul scut antirachetă ar rupe sacrosanctul echilibru de forţe cu SUA, drept care Putin spunea că, pentru a-l menţine, ţara sa trebuie să-şi dezvolte sistemele de arme ofensive. De fapt, el nu făcea decât să reia afirmaţia preşedintele Medvedev, potrivit căruia Rusia trebuie să-şi modernizeze arsenalul nuclear.
Cu alte cuvinte, strategia militară rusă trebuie să fie ofensivă. Acum, după noua vizită făcută de Hillary Clinton la Moscova, s-a spus că noul tratat s-ar putea semna până la 12 aprilie. După cum se pare, părţile mai au divergenţe asupra felului în care se numără capetele nucleare şi a modului în care se verifică numărul lor. În schimb, ar fi fost rezolvat unul dintre punctele spinoase ale negocierilor – armele ofensive vor fi reduse proporţional cu armele defensive, aşa cum cere Moscova.
Analiştii ruşi opinează că, în acest fel, noul tratat START va ţine seama de scutul antirachetă american. Ce înseamnă acest fapt în mod concret pentru România, nu ştim, la ora actuală, dar trebuie ţinut seama că, întotdeauna, superputerile, militare ori politice, s-au înţeles peste capul ţărilor, fie ele mici ori mijlocii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.