despre creştinismul de complex Stockholm și alte deformări
Pentru cititorii care nu ştiu ce-i cu complexul ăsta suedezonim: e atunci cînd victima, de frică, de stres, din deformare a judecății, îi ia apărarea agresorului. Victima răpită, bătută, violată, torturată etc. Teoria clasică se referă doar la victima răpită, dar răpirea e doar una din formele agresiunii, dacă gîndim puţin, cu mintea noastră.
”Să nu ne răzbunaţi” e o vorbă atribuită lui Mircea Vulcănescu, marele intelectual creştin, mort în închisoarea comunistă, după grele chinuri. E o vorbă folosită adesea de tot felul de creştini de bumbac moale, atunci cînd vine vorba de pedepsirea feluritor călăi.
De fapt, nu de călăi e vorba. Călăul e un funcţionar care aplică pedeapsa cu moartea, stabilită de o instanţă. El e, de fapt, un scaun electric uman. O unealtă a unei justiţii. Drepte sau nu, asta e altă discuţie.
De fapt, nu despre răzbunare e vorba în această propoziţie, ”Să nu ne răzbunaţi ”. Ci despre justiţie. Despre dreptate. Cînd îl vînezi şi îl pedepseşti pe stalinistul / kaghebistul / nazistul / gestapovistul / comunistul / securistul etc care ţi-a nenorocit sau ucis bunicii, părinţii, frații ( iar unii dintre slujbașii Răului au făcut asta încălcînd chiar legile comuniste / naziste / etc ) … e răzbunare, sau dreptate ?
Îi întreb pe creştini: nazismul, comunismul etc au fost doar un duşman care trebuie iubit, după porunca lui Isus, ori au fost însuşi Răul, cu care trebuie luptat pînă la ultima suflare, a lui sau a noastră?
A spus-o, metaforic, şi rabi Isus din Nazaret, a spus-o, direct, şi un mare scriitor ortodox, Nicolae Steinhardt : a fi creştin, deci iertător, nu înseamnă a fi prost. Răzbunarea e una, dreptatea e alta. Răzbunarea e ”dinte pentru dinte, ochi pentru ochi „, moarte pentru moarte. Dreptatea înseamnă să-i pui criminalului haina de criminal şi să-l trimiţi, fie şi după moarte, în locul unde stau cei criminali.
Eu n-am avut în familia mea victime fără întoarcere ale Răului comunist ori nazist. Am doar victime care, ca şi mine, încearcă să scape de aburii otrăvitori ai acelui Rău. Dar ştiu că, dacă n-am să fac tot ce pot, pentru ca Răul să nu se mai întoarcă, el o să revină. Ajutat şi de cei care confundă răzbunarea cu dreptatea.
O să ziceți, probabil, că vin zilele votului și că ar trebui să scriu mai degrabă despre alde Iohanis, Ciolacu, Ciucă, Simion etc. Ca și cum bubele pielii n-ar avea legătură cu cancerul peren din mințile oamenilor.
Iar numele lui e Leghiune.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )
Prostie pretioasa! „Sa nu ne razbunati” e cel mai proast indemn pronuntat vreodata. Incita la o lasitate abjecta si invita la repetari ale comportamentului abuziv. Precum precum cuiul care scoate alt cui si abuzul trebuie anulat identic, tot prin abuz. Vendetta trebuie considerata ca fiind o reactie normala. Lipsa ei e lasitate pura, dispretuibila.