SF Politic – Să nu ziceți că nu v-am spus, parol, nenicule!

Auzi la ei, ce clocesc ei, acolo, sus în deal la Cotroceni! Alegeri comasate, de-a valma, de-a grămada, să le iasă marota, filoxera, învârteala politică în 2024! Dar, atenție!

Să nu ziceți că nu v-am spus, parol, nenicule! Uite ce se coace pe Planeta Marte în contra Planetei Pământ! În timp ce voi ticluiți mișelește rotativa de la guvernare! Păi se poate să nu fiți cu ochii-n patru, acum când marțienii se pregătesc să vină buluc încoace? Uite, asta se coace, nenicule, ceva de speriat! Alo, Ludovic, alo Klaus, se aude?! Hai, pa! Hai, pa, frumoșilor! Și uite povestea, că e cât se poate de reală!

Marele Şambelan Sambeba Martianek îl cheamă pe Digitalul Marţian No.1 şi-l întrebă cu o voce hârâitoare:

– Eşti pregătit de atac?

– Şi-ncă cum, prea marţianule atotstăpânitor de imperii digitale universaleeeeeeeee!

– Vreau să-i termini pe pământenii ăştia poematici, înţelegi, bestie informaţională care eşti!? Și mai ales pe români! Ăști sunt deștepți foc! Învârt politicihia pe degete!

-… nţeles!

– Poemele alea de pe facebook au pătruns în craterele noastre fumegăcioase! Femeile noastre îşi agită trompele, copii noştri din eprubetele virtuale au o lumină stranie în jurul capetelor! Postările nasoilor ălora de pe facebook produc bulversaţiuni magnetice care împing planeta noastră în bătaia soarelui! O să ne prăjim dacă nu suntem vigilenţi!

-… curat împing, înălţimea ta devastatoare!

– Ai făcut conexiunile perverse la reţeaua pământenilor? Ai prins Bucureștiul în cătare, ei bine?! Ei? Ce spui?

– M-am infiltrat! Spionii noştri sunt gata de luptă! O să lovim drept în conceptele lor răsuflate şi pârţâiteee! Le buşim zdravăn miturile! Le altoim credinţele de-i zvântăm! Ne infiltrăm în imaginarul lor! Ăştia râd uşor dacă le arăţi un cur pictat, dacă le zici bancuri în pauză de masă! Le-am studiat creieraşul, nu face două parale, pe onoarea mea! Se bat cu pumnul în piept dar dacă e groasă, se dau la fund! Politicienii lor cad ușor în plasă, îi corupem ușor, o găleată de diamante virtuale și, gata, am pus laba pe ei!

Ai noștri însă? Ai noștri cu furtișagurile, cu panarama politică, cu șmecgereala on-line, cu țara on-line și așa mai departe, covidic vorbind. Într-o bună zi. Guvernul a pus monopol pe nemurire. Dacă aveai economii, puteai să-ţi cumperi o viaţă sau două. Dacă nu, semnai un contract cu Guvernul. Lucrai pentru el în exploatările subterane vreme de zece apoi şi primeai în schimb o jumătate de secol. O dată pe săptămână, nişte inspectori umblau din casă în casă. Aveau nişte registre. Scriau acolo câte în lună şi-n stele. Verificau starea de spirit a nemuritorilor. Controlau modul în care erau respectate tehnologiile de întreţinere şi aşa mai departe. Cetăţenii pregăteau pentru ei băuturi fine, ţigări de foi şi câte un mic dar. îi aşteptau apoi cu sufletul la gură. Inspectorii ştiau o mulţime de lucruri. Erau bine informaţi. Sigur că Guvernul era în tratative cu extratereştrii. Din punctul ăsta de vedere eram binişor înaintea ruşilor, japonezilor şi americanilor. Serviciile lor de spionaj se dădeau de ceasul morţii să afle ce şi cum. Reţelele lor de televiziune transmiteau’ tot felul de ştiri alarmante. Că arhipelagul nostru, Bucureșticus o să se scufunde într-o pungă temporală. Că eram cu toţii o rasă degenerată.

Că plănuiam să punem stăpânire pe întreaga planetă, că generatoarele noastre de nemurire distrug stratul de ozon. Că punem Ia cale un exod spre stele şi că navele noastre cosmice vor consuma la lansare tot oxigenul de pe Pământ. Că de fapt nici nu existam şi că eram doar expresia materială a unei anomalii de câmp magnetic. Că eram cu toţii bolnavi de tuberculoză. Că ne mâneam unii pe alţii. Că am fi fost bârfitori şi furăcioşi. Că nu eram nemuritori. Şi câte şi mai câte bazaconii! Orban știe, Iohannis știe, Ciucă știe, Ciolacu știe!