Să schimbăm paradigma!

Am greşit. N-am urât cu ţintă corectă. Am urât boala, în loc să urâm virusul. Să răsucim mintea care a greşit. Să-l urâm pe SARS-CoV 2 şi să vrem să ne împrietenim cu COVID-19.

Nu avem nici tratament, nici vaccin, aşa că singurul aliat este chiar COVID-19. Boala ne aduce anticorpi împotriva ei. Visele despre tratament ori vaccin nu ne aduc nimic. Nici teoriile despre vaccin nu ne dau imunizare. Iar fără imunizare suntem temători, n-avem ce face.

Temători fiind, nu putem avea mintea limpede. Abia după imunizare o vom avea. Aşa că nu e înţelept să mai adăugăm frici peste temeri, căci vom vrea să fugim de inevitabil: faptul că duşmanul nostru, SARS-CoV 2, ne poate găsi în pofida fricilor, temerilor ori panicii.

Să schimbăm paradigma voinţei noastre: să vrem să ne găsească dacă ştim că nu avem comorbidităţi. Suntem mulţi cei fără riscuri severe. Noi putem opri mai repede decât fricile precauţiei exagerate lanţul contagiunii dacă vom face anticorpi.

Până acum am fugit de soluţia aceasta, dar am fugit, în fapt, de autoimunizări. Şi iată că, fără aceste imunizări, suferim din nou efectele panicii. De comorbidităţi trebuie să ne temem, nu de viteza contagiunii. Viteza ei este şi viteza ieşirii de sub ea.

Cei cu comorbidităţi au a fi în atenţia urgentologilor. Da, numărul lor nu e mic. Dar ei ar putea purta un semn, o insignă, spre a-i feri de noi, cei care ne asumăm o autoimunizare fără frici alienante şi dărâmătoare de activităţi economice.

Doctorii ştiu ce să recomande pentru tratarea simptomelor noastre. Nu e nevoie să supraîncărcăm spitalele ca să urmăm aceste tratamente. În fond, şi doctorii aşteaptă, după ce ne spitalizează, să devenim negativi prin autoimunizare. Asta aşteaptă, dar nu o spun cu toată claritatea. Ca să fie pus „meritul” vindecării noastre pe seama lor. Care merit?! E ceva ce natura face de mii de ani fără să trimită rapoarte la OMS.

Ne zăpăceşte o combinaţie de panică prea omenească, orgolii profesionale luciferice şi fanatismul urgentologic. Avem „vaccin” să dizolvăm acest cocktail în acidul infernului său: voinţa de a ne autoimuniza trecând prin boală în formele ei nesevere.

Din păcate, propaganda ce pleacă de la urgentologi nu încurajează acest curent de asumări fără panică. Nu le-a trecut prin cap acestor specialişti panicarzi că pentru a-i feri pe cei vulnerabili de virusul pe care îl purtăm, fie că ştim, fie că nu ştim, ar fi înţelept să fie inventariaţi vulnerabilii şi dotaţi cu un semn care să-i scoată din calea Îngerului Exterminator.

Cei vechi au ştiut acest… secret. Vezi istoriile despre cele zece plăgi abătute asupra Egiptului. Un semn al discriminării pozitive i-a ferit, acolo, pe vulnerabilii de atunci de un anume flagel mortal.

Ceea ce, acum, oficialii noştri identifică a fi un curent de negare poate fi, de fapt, un curent de afirmare a voinţei de a trece fără panică prin boală în formele ei suportabile pentru a tăia lanţurile contagiunii prin creşterea gradului comunitar de imunizare. Până acum, la noi, acest grad de imunizare a fost ţinut jos, mult prea jos.

Mult rău a făcut aici, la noi, voinţa medicilor de a se proiecta drept eroi. Ca şi când negativările infectaţilor ar fi meritul lor, nu al naturii.

Tratarea simptomelor (nu a bolii în sine) nu poate constitui un eroism câtă vreme nu tu, medicul, ci anticorpii infectatului lucrează pentru dispariţia simptomatologiei.

Acest orgolios „noi, nu anticorpii” nu a fost de natură să pună suficiente frâne contagiunii din România, care, iată, după un pic de relaxare, a repornit şi se duce ca focul în mirişte.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.