Sacrificii pentru euro: ratingul marilor economii europene şi cariera Angelei Merkel

Viitorul zonei euro depinde de votul crucial din Bundestagul german privind suplimentarea fondului de împrumut pentru economiile falimentare, care va avea loc joi. Fondul European pentru Stabilitate Financiară, creat în 2010, care dispune acum de 440 de miliarde de euro, este esenţial pentru cumpărarea obligaţiunilor statelor în dificultate şi pentru recapitalizarea băncilor, însă el nu poate fi folosit fără acordul celor 27 de state membre UE.

Ratificarea a avut loc deja în Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia, Spania, Belgia, Luxemburg, Austria şi Finlanda. Marele semn de întrebare rămâne însă Germania, motorul economiei europene. Cancelarul Angela Merkel nu se bucură de susţinerea conservatorilor din propriul partid şi din Uniunea Creştin Socială bavareză şi are parte de ostilitate liberalilor care fac parte din coaliţia de guvernare. Chiar şi in cazul întrunirii unei majiorităţi, scrie Der Spiegel, zilele actualului guvern sunt numărate dacă această majoritate va fi obţinută cu ajutorol social-democraţilor, ceea ce va arunca ţara într-o perioadă de incertitudine politică.

Riscurile pe care şi le asuma Angela Merkel nu sunt suficiente pentru garantarea salvării euro. Actualul FESF nu este decât o măsură temporară, el urmând să fie înlocuit de un Mecanism European de Stabilitate, începând din 2013, o dată care este deja socotită ca prea îndepartată.

Mai mult, surse din guvernele occidentale vorbesc de o majorare a fondurilor FESF de la 440 de miliarde de euro la circa 1.500 de miliarde de euro. Fiecare stat garantează o parte din aceste fonduri, iar suma garantată intră în calculul datoriei publice a ţării respective. Este o datorie virtuală, dar care în momentul în care statul care a beneficiat de aceste împrumuturi nu le mai poate rambursa (cum se poate întâmpla în cazul Greciei) poate duce la retrogradarea ratingului statului care a garantat împrumutul, scrie Liberation, atrăgând atenţia că Franţa sau Germania şi-ar putea pierde astfel ratingul AAA.

Toate aceste calcule au făcut ca statele şi instituţiile UE să piardă nu mai puţin de doi ani pentru luarea unor masuri împotriva crizei datoriilor. Somată de Statele Unite să aplice măsuri imediate, UE a răspuns prin vocea preşedintelui Băncii Centrale Europene, care a declarat că „avem democraţii şi trebuie să trecem prin tot acest proces”.

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a respins, în discursul sau anual despre starea UE, sfaturile primite din exterior pentru salvarea crizei datoriilor din zona euro. „Ma simt rănit când văd cum cineva din alte părţi ale lumii ne spune nouă europenilor, cu un anumit grad de paternalism, ce trebuie să facem”, a declarat Barroso, iritat de insisitenţele SUA.

Secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner, a făcut presiuni evidente asupra UE la întâlnirea anuală a FMI de la Washington şi a cerut suplimentarea rapidă a EFSF. Miliardarul George Soros a declarat şi el că „ceva trebuie făcut” pentru a proteja băncile europene, pentru că Grecia ar putea să nu se mai poata salva de la faliment.

În discursul său, Barroso a mai cerut instituţiilor europene şi guvernelor naţionale de la „Paris, Berlin, Atena, Lisabona si Dublin să facă dovada mândriei europeana şi a demnităţii” pentru a reuşi ieşirea din crziza datoriilor.